ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 732/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2021, reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare în numele membrilor de sindicat A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suspendarea executării Ordinului Ministrului Educației nr. 3993/2021.

Prin sentința civilă nr. 87/CA/2021-PI din 21 iulie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare în numele membrilor de sindicat A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare, în numele membrilor de sindicat A., B. și C..

În motivarea recursului, reclamanta a susținut că hotărârea atacată este dată cu încălcarea art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege pentru admiterea cererii de suspendare.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, recurenta-reclamantă a arătat că art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului Educației nr. 3993/2021 este contrar prevederilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, precum și principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 6 din C. civ.

Recurenta a precizat că membrii de sindicat din prezenta cauză au dobândit titlul științific de doctor și gradul didactic I anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 și au beneficiat de drepturile aferente de la data dobândirii gradului didactic I. Dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 nu reglementează cu privire la drepturile născute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, dispunând că au obligația de a opta între indemnizația pentru titlul științific de doctor și echivalarea cu gradul didactic I exclusiv acele cadre didactice care, de la data intrării în vigoare a legii, obțin gradul didactic I prin echivalare. Cadrele didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I prin ordin de ministru anterior intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, beneficiind atât de salariul aferent gradului l, cât și de plata drepturilor pentru titlul științific de doctor, beneficiază în continuare de ambele drepturi, nefiind obligați să opteze. Această obligație o au doar acei salariați care nu aveau încă titlul de doctor echivalat cu gradul didactic I la data de 01.07.2017.

În opinia recurentei-reclamante, modul de redactare a art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului Educației nr. 3993/2021 denotă caracter retroactiv, creând o îndoială serioasă asupra legalității sale, întrucât creează premisele aplicării dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 unor situații juridice născute anterior intrării în vigoare a legii. Cum legiuitorul nu a prevăzut această ipoteză juridică în cuprinsul art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, rezultă că, prin ordin de ministru, s-a adăugat la lege.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut că prin pagubă iminentă se înțelege un prejudiciu material viitor și previzibil, iar nu o diminuare ilicită a patrimoniului.

Din această perspectivă, susține recurenta-reclamantă că pierderea din venitul salarial lunar a sumei de 950 RON este un prejudiciu important pentru cadrele didactice, în raport de veniturile salariale ale acestora. Astfel, în situația în care nu s-ar dispune suspendarea ordinului atacat, aplicarea lui ar genera o pagubă iminentă cadrelor didactice care și-au echivalat titlul științific de doctor cu gradul didactic I anterior datei de 01.07.2017, deoarece li se vor diminua drepturile salariale prin faptul că nu vor mai beneficia de plata indemnizației pentru titlul obținut, începând cu drepturile salariale aferente lunii iunie 2021. Așa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii de recurs (fluturași de salariu), membrilor de sindicat din prezentul dosar li s-a plătit, în perioada iulie 2017 - mai 2021, indemnizația pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dar plata a fost sistată ca efect al aplicării art. 1 alin. (2) din OME nr. 3993/2021, începând cu luna iunie 2021.

Intimatul-pârât Ministerul Educației a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Motivele de recurs invocate privesc modalitatea de interpretare a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ și de aplicare concretă a acestora în cauza de față.

Înalta Curte constată că recursul astfel cum a fost formulat este nefondat, deoarece recurenta reclamantă nu a invocat nicio împrejurare de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului constestat.

Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ. Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

În speță, recurenta-reclamantă a invocat în susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat aspectele referitoare la contrarietatea art. 1 alin. (2) al OME nr. 3993/2021cu prevederile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 și cu principiul constituțional al neretroactivității legii.

Înalta Curte apreciază că analizarea lor pe calea prezentei cereri de suspendare ar presupune o verificare minuțioasă a tuturor acestor aspecte, prin examinarea modului de redactare a textelor legale pretins aflate în conflict, dar și a modalității de punere în aplicare de Ministerul Educației a prevederilor ordinului contestat, împrejurare ce ar echivala practic cu o tranșare definitivă a acestor chestiuni, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, motivele invocate de intimata-reclamantă nu pot fi apreciate ca împrejurări legate de starea de drept sau de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului.

În acest context, Înalta Curte reține, în acord cu judecătorul fondului, că nu este îndeplinită în cauză condiția existenței cazului bine justificat prin raportare la considerentele anterior expuse.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cea referitoare la paguba iminentă, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din lege, rezultă că noțiunea are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție neîndeplinită în cazul de față.

Însă, având în vedere împrejurarea că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței cazului temeinic justificat, instanța de recurs apreciază ca fiind inutil examenul îndeplinirii condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente, întrucât, pentru a determina suspendarea executării actului administrativ, cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ceea ce nu este cazul în speță.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare, în numele membrilor de sindicat A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 87/CA/2021-PI din 21 iulie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.