ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5637/2022

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 11.01.2017 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților prin care se formulează contestație împotriva deciziei FGA nr. 3162/19.12.2019 prin care a fost respinsă cererea de plată nr. x/12.11.2015 formulată de către B.. Reclamanta solicită admiterea contestației, anularea deciziei menționate mai sus și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cuvenite.

Prin încheierea de ședință din data de 19.03.2021 s-a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., față de neîndeplinirea de către reclamantă a obligației stabilite în sarcina sa, de a depune la dosar copia în detaliu a fișei de evidență de la mediul de familie la care a fost înregistrat numitul B..

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 333 din 03 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția perimării cererii și, pe cale de consecință a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamantă A..

Motivele de recurs

Recurenta susține că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât încheierea din data de 19.03.2021, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., încheiere care nu a fost nu a fost adusa la cunoștința, nesțiind obligația pusă în sarcina sa de către instanță.

Pentru toate motivele expuse, recurenta a apreciat că în cauză cauza nu poate opera instituția perimării, solicitând admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat.

1.3. Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 5 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 23 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Din examinarea criticilor formulate de către recurentă, Înalta Curte apreciază, în aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., că deși acesta a indicat motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material -, criticile dezvoltate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia - prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în speță, susținându-se greșita aplicare a normelor procedurale ce reglementează sancțiunea perimării.

Se constată că judecata cererii de chemare în judecată a fost suspendată prin încheierea de ședință din data de 19.03.2021, s-a dispus suspendarea judecării cauzei înregistrate sub nr. x/2017 privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și intervenientul C., în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., până la depunerea la dosar de către reclamantă a copiei în detaliu a fișei de evidență de la medicul de familie la care a fost înregistrat numitul B..

La data de 24.09.2021, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, la care a atașat o serie de înscrisuri.

Dosarul nr. x/2017 a fost soluționat prin sentința civilă nr. 333 din 03 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întrucât pricina a rămas în nelucrare începând cu data de 19.03.2021, din vina reclamantei, care nu a făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, astfel cum aceste situații sunt prevăzute de art. 417-419 C. proc. civ., suspendarea se datorează pasivității exclusive a acesteia, fiind menținută mai mult de 6 luni.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Dispozițiile art. 417 și 418 C. proc. civ. prevăd cazurile de întrerupere și de suspendare a cursului perimării, iar potrivit dispozițiilor art. 429 alin. (1) C. proc. civ. "perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate".

În conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Așadar, controlul legalității unei astfel de hotărâri în calea de atac a recursului este limitat la "constatarea perimării", respectiv la analiza motivelor, indicate de partea interesată în termen legal, referitoare la respectarea dispozițiilor legale anterior citate.

Prin urmare, raportat la acest moment, rezultă că termenul de perimare se împlinea la data de 20 septembrie 2021, termenul de perimare fiind de 6 luni de la data la care pricina a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Din considerentele deciziei recurate reiese cu claritate că încheierea din 19 martie 2021 prin care s-a dispus măsura suspendării judecății cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., față de neîndeplinirea de către reclamantă a obligației stabilite în sarcina sa, de a depune la dosar copia în detaliu a fișei de evidență de la mediul de familie la care a fost înregistrat numitul B., astfel că în mod corect s-a reținut că a intervenit pasivitatea culpabilă a părților pentru inițierea continuării judecății.

Criticile din recurs care vizează necomunicarea încheierii, cu consecința suspendării, sunt nefondate, având în vedere ca la dosarul de fond se regăsesc dovezile de comunicare (procesele-verbale de înmânare-filele nr. x și urm).

Astfel, potrivit art. 417 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Raportat la acest text de lege, rezultă că, pentru ca un act de procedură să aibă drept efect întreruperea perimării, este necesar ca prin săvârșirea lui să se urmărească continuarea judecății.

Prin urmare, pentru a întrerupe cursul perimării, cererea de redeschidere a procesului, formulată după suspendare de partea interesată, trebuie să urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Practic, recurenta, la data de 24.09.2021, a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, la care a atașat o serie de înscrisuri, în condițiile în care deja termenul de perimare era împlinit la 20.09.2021.

Potrivit art. 12 C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale celeilalte părți.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța a aplicat corect dispozițiile legale menționate.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 333 din 03 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.