CASE OF UNITED COMMUNIST PARTY OF TURKEY AND SEVEN OTHER CASES AGAINST TURKEY

Rezoluția CM/ResDH(2007)100 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Partidul Comunist Unit al Turciei (decizia Marei Camere din 30/01/1998) și a altor 7 cazuri împotriva Turciei privind dizolvarea partidelor politice între 1991 și 1997 (a se vedea detaliile din apendicele) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția de protecție a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit definitive; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri se referă la dizolvarea partidelor politice de către Curtea Constituțională între 1991 și 1997 (violarea articolului 11, a se vedea detalii în apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta hotărârile; după examinarea informațiilor furnizate de guvern, precum și a altor informații relevante de la dispoziția sa, în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, în termenul stabilit,

Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă furnizată în hotărârile, inclusiv, după caz, dobânzile implicite (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata unei simple satisfacții acordate în hotărâre, adoptarea, dacă este cazul, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restitutio în integritate; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor similare ale Convenției; după examinarea măsurilor luate de Statul pârât în acest sens, a căror detalii figurează în apendice; constatând cu satisfacție în acest sens, în ceea ce privește măsurile individuale, că toți reclamanții au putut relua activitatea politică fără alte interferențe împotriva Convenției, atât prin participarea individuală la alegeri, cât și prin asigurarea reregistrării părților lor, cât și prin înregistrarea noilor părți; Cu toate acestea, deplorând faptul că, la scurt timp după eliberarea hotărârii Curții în cazul Partidului Socialist și alții,

unul dintre reclamanții a fost condamnat pe baza aceleiași fapte ca cele de la originea dizolvării părții sale și consecințele acestei condamnare nu au putut fi șterse fără intervenții succesive de către Comitetul de Miniștri (a se vedea Rezoluțiile interioare ResDH(99)245 și ResDH(99)529, urmate de eliberarea condițională a reclamantului și de restabilirea drepturilor sale civile și politice); și de către Curte, în urma unei noi cereri (nr. 46669/99, hotărârea din 21 iunie 2005, satisfacție echitabilă pentru restul prejudecăților; Subliniind cu Curte rolul esențial jucat de partidele politice în menținerea pluralismului și funcționarea corectă a democrației și necesitatea de a evita restricționarea libertății de asociere și de exprimare, cu excepția cazului în care există motive convingătoare și convingătoare pentru acest lucru, și reamintind că un partid politic poate face campanie pentru a schimba legea sau structurile juridice sau constituționale ale unui stat sub două condiții: (1) mijloacele utilizate în acest scop trebuie să fie juridice și democratice în toate aspectele; și (2) schimbarea susținută trebuie să fie în sine compatibile cu principiile fundamentale ale democrației;

constatând în acest sens modificările constituționale din 2001 și amendamentele la Legea Partidelor Politice adoptate în 2003 care au consolidat cerința proporționalității pentru orice interferență a statului în libertatea de asociere; reamintind importanța în această situație a eforturilor continuate ale autorităților turce pentru a asigura efectul direct al hotărârilor Curții în interpretarea Constituției și a legii turce (a se vedea, de exemplu, autorizarea Partidului Comunist să participe la alegerile generale din 2003, în ciuda interdicției constituționale oficiale privind utilizarea denumirii „comuniste”; a se vedea, de asemenea, eforturile mai generale descrise în Rezoluția ResDH(2001)71 în cazul Akkuș și Rezoluția interimar ResDH(2005)43 privind acțiunile forțelor de securitate din Turcia); salutând amendamentul din 2004 la art. 90 din Constituție, prevedend în prezent că tratatele internaționale privind drepturile omului au prioritate asupra oricărei legislații naționale incompatibile; încurajând în mod ferm autoritățile turce să își desfășoare eforturile de a da efect direct jurisprudenței Curții în punerea în aplicare a dreptului turc;

Amintind că hotărârile Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție nu aduc atingere în întregime a examinării celorlalte cazuri pe care le-a întârziat în prezent cu privire la dizolvarea partidelor politice, DECLAREA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2007)100 Informații privind măsurile de respectare a hotărârilor în cazul Partidului Comunist Unit al Turciei (decizia Marei Camere din 30/01/1998) și 7 alte cazuri împotriva Turciei privind dizolvarea partidelor politice între 1991 și 1997 Toate aceste cazuri se referă la dizolvarea partidelor politice de către Curtea Constituțională între 1991 și 1997 pe motivul faptului că manifestațiile și/sau declarațiile acestor partide au fost formulate de liderii lor (depunerea nr. 1237/93, 22723/93 și 25141/94) au fost considerate să submineze integritatea teritorială și unitatea națiunii, în principal din cauza trimiterilor la poporul curd sau la autodeterminarea curdă, în încălcarea constituției și a diferitelor dispoziții ale Legii privind partidele politice (LPP), în special articolele 78, 81 și 101 b. Majoritatea părților (depunerea nr. 19392/92, 23885/94, 26482/95, 39974/98 și 39434/98) au fost dizolvate fie pe baza unică a manifestului lor, fie foarte curând după crearea lor (depunerea nr. 21237/93, 22723/93 și 25141/94) înainte de a putea chiar începe activitățile lor.

Motive suplimentare au fost constituite în cazul Partidului Comunist Unit prin utilizarea termenului „comunist”, interzisă în temeiul articolului 96 alineatul (3) din LPP și, în cazul ÖZDEP prin faptul că obiectivul aparent al partidului a fost de a aboli statul secular în încălcarea articolului 89 din LPP. Aceste cazuri se referă, de asemenea, la faptul că liderii partidelor politice în cauză au fost supuse interzicerii exercitării unor funcții similare în orice alt partid politic și la faptul că dl Perinçek, liderul Partidului Socialist a fost condamnat, după hotărârea Curții, pentru aceleași declarații ca cele de la originea dizolvarii partidului.

În fiecare dintre aceste cazuri, Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a dreptului de libertate de asociere (violații la art. 11). Plata unor simple satisfacții și măsuri individuale Detalii privind just satisfaction Cerere nr. Denumire a cazului Hotărâre de just satisfaction [2] Termen de plată Data plății Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli 19392/92 Partidul Comunist Unit al Turciei și altele 30/01/1998 finală în aceeași zi 120 000 FRF 30/04/1998 30/04/1998 21237/93 Partidul Socialist și alții 25/05/1998 finală în aceeași zi Rezoluții provizorii DH(99)245 DH(99)529 100 000 FRF 25/08/1998 25/08/1998 23885/94 Partidul Libertate și Democrație (ÖZDEP) 08/12/1999 final în aceeași zi - Marea Camera 30 000 FRF 40 000 FRF 08/03/2000 21/02/2000 22723/93+ Yazar, Karataș,

Aksoy și Partidul Muncii Populare (HEP) 09/04/2002 finală în aceeași zi 30 000 FRF 10 000 FRF 09/07/2002 05/07/2000 25141/94 Diculare pentru Partidul Democrat (DEP) 10/12/2002 finală în 21/05/2003 200 000 € 10 000 € 21/08/2003 26/08/2003 (interesuri nedefectate incluse) 26482/95 Partidul Socialist al Turciei (STP) și altele 12/11/2003 finală în 12/02/2004 10 000€ 12/05/2004 12/05/2004 39974/98 39210/98 Partidul Democrație și Schimb și alții 26/04/2005 final la 26/07/2005 4 316€ 26/10/2005 13/10/2005 39434/98 Emek Partisi și Șenol 31/05/2005 final la 31/08/2005 15 000€ 3 000€ 31/11/2005 28/11/2005 b) Măsuri individuale Interdicțiile politice impuse reclamanților care erau lideri sau membri activi ai partidelor dizolvate au fost ridicate, în special prin reformele constituționale (a se vedea „mesure generale” de mai jos).

obstacolele pentru reînregistrarea partidelor dizolvate sau pentru înregistrarea părților similare au fost eliminate. Partidul Comunist și Partidul Socialist au putut participa la alegerile generale din 2003 (a se vedea, de asemenea, „mesure generale”). Participarea Partidului Comunist a fost deosebit de remarcabilă având în vedere faptul că aceaceasta a fost autorizată fără a abroga formal interzicerea constituțională a partidelor folosind denumirea „comunist”. În cazul Partidului Socialist, în special, în care liderul partidului, dl Perinçek, a fost condamnat la 14 luni de închisoare la scurt timp după hotărârea Curții pe baza aceleași declarații care au ocazionat dizolvarea partidului, Comitetul de miniștri a luat măsuri specifice pentru a elimina consecințele acestei condamnare, care au fost impuse în încălcarea obligațiilor Turciei în temeiul Convenției.

În urma unei amintiri privind obligațiile de la comitetul de miniștri din rezoluțiile provizorii DH(99)245 și 529 și a unei scrisori de la președintele comitetului de miniștri la ministrul turc al afacerilor externe, dl Perinçek a fost eliberat cu condiție. În aplicarea unei legi privind suspendarea condamnărilor și hotărârilor (Legea nr. 4454 din 28/08/1999), el a fost restaurat drepturilor sale civile și politice – cu condiția ca el “nu a comis o altă crimă” – și a fost capabil să găsească un nou partid politic și să participe la alegerile generale din 2003. În totalitate în conformitate cu rezoluțiile Comitetului de Miniștri menționate mai sus, instanța a constatat ulterior, într-o nouă hotărâre din 21 iunie 2005 (denumită în continuare „Decizia nr. 46669/99) că condamnarea dlui Perinçek a fost în contravenție cu Convenția și i-a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește daunele susținute ca urmare a condamnării sale nelegiuite.

În această hotărâre se remarcă că Curtea turcă de cassare, când a confirmat condamnarea dlui Perinçek din iulie 1998 criticată în această hotărâre, nu a luat în considerare în mod suficient hotărârea Curții Europene în cazul Partidului Socialist împotriva Turciei. Comitetul a examinat această întrebare separat în contextul acesteia. II. Măsuri generale 1) Reforme constituționale Reforma constituțională din 1995 a transformat interdicția permanentă a membrilor partidelor dizolvate, de la exercitarea activității politice de orice fel, într-o interdicție de cinci ani aplicabilă numai liderilor partidului. Ulterior, după faptele de la originea acestor cazuri, alte modificări constituționale au intrat în vigoare la 17 octombrie 2001, ceea ce a permis respectarea obligației convenției de a nu sancționa un partid politic pe singura bază a manifestului sau fără nicio dovadă de activitate antidemocratică clară.

Acestea au introdus, de asemenea, o cerință de proporționalitate, care prevede să se recurgă la sancțiuni mai mici decât dizolvarea (retragerea totală sau parțială a sprijinului financiar public, în funcție de gravitate) pentru încălcarea limitelor autorizate impuse activității politice. În plus, noul text al articolului 90 din Constituție, astfel cum a fost modificat în 2004, conferă drepturilor omului internațional un statut superior dreptului național în caz de conflict.

2) Reforme ale legii Legea partidelor politice (LPP) a fost modificată la 11 ianuarie 2003 (Legea nr. 4748/2002), astfel încât să se realizeze modificările constituționale ale anului 2001. condițiile de aderare la partid politic au fost reduse (convenția prevăzută la art. 312 din Codul penal nu mai constituie o bară de aderare); articolele 98, 100, 102 și 104 din LPP au fost modificate pentru a le pune în conformitate cu modificările constituționale privind atât criteriile de impunere a sancțiunilor, cât și proporționalitatea sancțiunilor înșiși; partidele politice au primit dreptul de recurs împotriva propunerilor de dizolvare de către Procuror în fața Curții Constituționale; majoritatea necesară pentru a decide dizolvarea unui partid politic a fost crescută.

3) Modificări în practică Guvernul reamintește de la început că Constituția a fost pusă în conformitate cu jurisprudența Curții. Astfel, Partidul Comunist a fost autorizat să participe la alegerile generale din 2003, chiar dacă interdicția prevăzută la art. 96 alineatul (3) din LPP – care era la originea încălcării în cazul Partidului Comunist Unit – a fost încă în vigoare. Guvernul subliniază faptul că efectul direct al hotărârii instanței astfel acceptate este reflectarea unei dezvoltări mai generale (a se vedea Rezoluția ResDH(2001)71 în cazul Akkuș) care a fost încurajat de legislatura turcă prin modificarea articolului 90 din Constituție (a se vedea mai sus) și de guvern (a se vedea, de exemplu, Rezoluția provizorie ResDH(2005)43 privind acțiunile Forțele de Securitate Turce.

Având în vedere aceste evoluții, guvernul se așteaptă în prezent că toate instanțele interne, inclusiv instanța constituțională, vor da efect direct Convenției și jurisprudenței Curții Europene, nu mai puțin atunci când se decide chestiunile legate de dizolvarea părților sau sancțiunilor care urmează să fie impuse membrilor acestora. 4) Publicarea hotărârilor Curții Europene Toate hotărârile Curții Europene în aceste cazuri au fost traduse în turc și publicate în Jurnalul Oficial al Ministerului în cazul în care justiția. III.

Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în întregime consecințele pentru reclamanții de încălcare constatată în aceste cazuri, că măsurile generale, în special având în vedere eforturile făcute pentru a asigura efectul direct al jurisprudenței Curții în interpretarea Constituției și a dreptului turc, vor preveni încălcări noi și similare în viitor și că Turcia și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptat de Comitetul de Miniștri la 20 iunie 2007 la a 997-a ședință a Deputaților Miniștri [2] Sumele acordate au fost convertite în lira turcă (LTR) la rata aplicabilă la data plății.

Resolution CM/ResDH(2007)100 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights United Communist party of Turkey (judgment of Grand Chamber of 30/01/1998) and 7 other cases against Turkey concerning the dissolution of political parties between 1991 and 1997 (see details in Appendix) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection oh Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”), Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases all concern the dissolution of political parties by the Constitutional Court between 1991 and 1997 (violation of Article 11, see details in the Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with Turkey's obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments; Having examined the information provided by the government, as well as other relevant information at its disposal in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments including, where appropriate, default interest (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgment, the adoption by the respondent state, where appropriate, of - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing similar violations of the Convention; Having examined the measures taken by the respondent state to that effect, the details of which appear in the Appendix; Noting with satisfaction in this respect, as far as individual measures are concerned, that all applicants have been able to resume their political activity without further interference contrary to the Convention, both by taking part individually in elections and by securing the re-registration of their parties or the registration of new parties; Deploring nonetheless that, shortly after the delivery of the Court's judgment in the case of the Socialist Party and others,

one of the applicants was convicted on the basis of the same facts as those at the origin of the dissolution of his party and the consequences of this conviction could not be erased without successive interventions by the Committee of Ministers (see Interim Resolutions ResDH(99)245 and ResDH(99)529 followed by the conditional release of the applicant and restoration of his civil and political rights); and by the Court, following a further application (No. 46669/99, judgment of 21 June 2005, just satisfaction for remaining prejudice); Emphasising with the Court the essential role played by political parties in maintaining the pluralism and proper functioning of democracy, and the need to avoid restricting their freedom of association and expression unless there are convincing and compelling reasons for doing so, and recalling that a political party may campaign to change the law or the legal or constitutional structures of a state subject to two conditions: (1) the means used to this end must be legal and democratic in every respect; and (2) the change advocated must itself be compatible with the fundamental principles of democracy; Noting in this connection the constitutional changes of 2001 and the amendments to the Law on Political Parties adopted in 2003 which reinforced the requirement of proportionality for any interference by the state in the freedom of association;

Recalling the importance in this situation of the Turkish authorities' continued efforts to ensure the direct effect of the Court's judgments in the interpretation of the Turkish Constitution and law (see, for example the authorisation of the Communist Party to take part in the 2003 general election despite the formal constitutional ban on using the name “Communist”; see also the more general efforts described in Resolution ResDH(2001)71 in the Akkuș case and Interim Resolution ResDH(2005)43 concerning the actions of the security forces in Turkey); Welcoming the 2004 amendment to Article 90 of the Constitution, henceforth providing that international human rights treaties take precedence over any incompatible national legislation; Strongly encouraging the Turkish authorities to pursue their efforts to give direct effect of the Court's case-law in the implementation of Turkish law; Recalling that the Committee of Ministers' decisions under Article 46, paragraph 2, of the Convention are entirely without prejudice to the Court's consideration of the other cases currently pending before it concerning the dissolution of political parties, DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2007)100 Information about the measures to comply with the judgments in the cases of United Communist party of Turkey (judgment of Grand Chamber of 30/01/1998) and 7 other cases against Turkey concerning the dissolution of political parties between 1991 and 1997 Introductory case summary All these cases concern the dissolution of political parties by the Constitutional Court between 1991 and 1997 on the ground that the these parties' manifestos and/or statements made by their leaders (applications Nos. 1237/93, 22723/93 and 25141/94) were considered to undermine the territorial integrity and the unity of the nation, mainly on account of references to the Kurdish people or to Kurdish self-determination, in violation of the constitution and of various provisions of the Law on Political Parties (LPP), in particular Articles 78, 81 and 101 b. Most of the parties (applications Nos.

19392/92, 23885/94, 26482/95, 39974/98 and 39434/98) were dissolved either on the sole basis of their manifesto or very shortly after their creation (applications Nos. 21237/93, 22723/93 and 25141/94) before they could even begin their activities. Additional grounds were constituted in the United Communist Party case by the use of the term “communist”, prohibited under Article 96(3) of the LPP and, in the ÖZDEP case by the fact that the apparent aim of the party was to abolish the secular state in violation of Article 89 of the LPP. These cases also concern the fact that the leaders of the political parties concerned were subject to bans on the exercise of similar office in any other political party, and the fact that Mr Perinçek, the leader of the Socialist Party was convicted, subsequent to the Court's judgment, for the same statements as those at the origin of the dissolution of the party.

In each of these cases, the Court concluded that there had been a violation of the right of freedom of association (violations of Article 11). I. Payment of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Application No. Name of the case Judgment of Just satisfaction [2] Deadline for payment Date of the payment Non-pecuniary damage Costs and expenses 19392/92 United Communist party of Turkey and others 30/01/1998 final on the same day 120 000 FRF 30/04/1998 30/04/1998 21237/93 Socialist Party and others 25/05/1998 final on the same day Interim Resolutions DH(99)245 DH(99)529 100 000 FRF 25/08/1998 25/08/1998 23885/94 Freedom and Democracy Party (ÖZDEP) 08/12/1999 final on the same day - Grand Chamber 30 000 FRF 40 000 FRF 08/03/2000 21/02/2000 22723/93+ Yazar, Karataș,

Aksoy and the People's Labour Party (HEP) 09/04/2002 final on the same day 30 000 FRF 10 000 FRF 09/07/2002 05/07/2000 25141/94 Dicle for the Democratic Party (DEP) 10/12/2002 final on 21/05/2003 200 000 € 10 000 € 21/08/2003 26/08/2003 (default interests included) 26482/95 Socialist Party of Turkey (STP) and others 12/11/2003 final on 12/02/2004 0 10 000€ 12/05/2004 12/05/2004 39974/98 39210/98 Democracy and Change Party and others 26/04/2005 final on 26/07/2005 0 4 316€ 26/10/2005 13/10/2005 39434/98 Emek Partisi and Șenol 31/05/2005 final on 31/08/2005 15 000€ 3 000€ 31/11/2005 28/11/2005 b) Individual measures The political bans imposed on applicants who were leaders or active members of the dissolved parties have been lifted, not least by the constitutional reforms (see “General measures” below).

The obstacles to re-registering the dissolved parties or registering similar parties have been removed. The Communist Party and the Socialist Party were able to take part in the 2003 general election (see also “General measures”). The participation of the Communist Party was particularly noteworthy given that it was authorised without formally repealing the constitutional ban on parties using the denomination “communist”. In the Socialist Party case in particular, in which the party leader, Mr Perinçek, was sentenced to 14 months' imprisonment shortly after the Court's judgment on the basis of the same statements as has had occasioned the dissolution of the party, the Committee of Ministers took specific action to erase the consequences of this conviction, which had been imposed in violation of Turkey's obligations under the Convention.

Following a reminder concerning its obligations from the Committee of Ministers in Interim Resolutions DH(99)245 and 529 and a letter from the Chairman of the Committee of the Ministers to the Turkish Minister for Foreign Affairs, Mr Perinçek was granted conditional release. In application of a Law on the Suspension of Sentences and Judgments (Law No. 4454 of 28/08/1999), he was restored to his civil and political rights – on condition that he “committed no further crime” – and he was able to found a new political party and take part in the 2003 general election. Fully in line with the Committee of Ministers' resolutions mentioned above, the court subsequently found, in a new judgment of 21 June 2005 (application No. 46669/99) that the conviction of Mr Perinçek had been in contravention of the Convention and granted him just satisfaction in respect of the damage sustained as a result of his wrongful conviction.

In this judgment it is noted that the Turkish Court of Cassation, when it confirmed Mr Perinçek's conviction of July 1998 criticised in that judgment, took insufficient account of the European Court's judgment in the case of the Socialist Party against Turkey. The Committee considered this question separately in the context of the latter judgment. II. General measures 1) Constitutional reforms The 1995 constitutional reform transformed the permanent prohibition placed on members of dissolved parties, from exercising political activity of any kind, into a five-year ban applicable only to party leaders. Subsequently, after the facts at the origin of these cases, further constitutional changes entered into force on 17 October 2001, which made it possible to comply with the Convention obligation not to sanction a political party on the sole basis of its manifesto or without any evidence of clearly anti-democratic activity.

They also introduced a requirement of proportionality, providing recourse to lesser penalties than dissolution (partial or total withdrawal of public financial support, depending on the gravity) for breaches of the authorised limitations placed upon political activity. In addition, the new text of Article 90 of the Constitution as amended in 2004 gives international human rights treaties a superior status to national law in case of conflict.

2) Law reforms The Law on Political Parties (LPP) was amended on 11 January 2003 (Law No. 4748/2002) so as to give effect to the constitutional changes of 2001. Accordingly: - the conditions for political party membership have been eased (conviction under Article 312 of the Penal Code no longer constitutes a bar on membership); - Articles 98, 100, 102 and 104 of the LPP have been amended to bring them into conformity with the constitutional changes regarding both the criteria for imposing penalties and the proportionality of the penalties themselves; - political parties have been given a right of appeal against motions for dissolution by the Prosecutor before the Constitutional Court; - the majority required for deciding to dissolve a political party has been increased.

3) Changes in practice The governmental recalls at the outset that the Constitution has been brought into line with the Court's case-law. Thus the Communist Party was authorised to take part in the 2003 general election even though the prohibition provided in Article 96(3) of the LPP – which was at the origin of the violation in the United Communist Party case – was still in place. The government emphasises that the direct effect of the court's judgment thus accepted is the reflection of a more general development (see Resolution ResDH(2001)71 in the Akkuș case) which has been encouraged by the Turkish legislature through the amendment of Article 90 of the Constitution (see above) and by the government (see for example Interim Resolution ResDH(2005)43 concerning the actions of the Turkish Security Forces.

In the light of these developments, the government now expects that all domestic courts, including the constitutional court, will give direct effect to the Convention and the case-law of the European Court, not least when deciding matters relating to the dissolution of parties or the penalties to be imposed on their members. 4) Publication of the European Court's judgments All the judgments of the European Court in these cases have been translated into Turkish and published in the Official Journal of the Ministry if Justice. III.

Conclusions of the respondent state The government considers that the measures taken have entirely remedied the consequences for the applicants of the violations found in these cases, that the general measures, particularly given the efforts made to ensure the direct effect of the Court's case-law in the interpretation of the Turkish Constitution and law, will prevent new, similar violations in the future and that Turkey has thus fulfilled its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 20 June 2007 at the 997th meeting of the Ministers’ Deputies. [2] The amounts awarded were converted into Turkish liras (TRL) at the rate applicable on the date of payment.