CASE OF UNITED COMMUNIST PARTY OF TURKEY AND SEVEN OTHER CASES AGAINST TURKEY
CASE OF UNITED COMMUNIST PARTY OF TURKEY AND SEVEN OTHER CASES AGAINST TURKEY (CtEDO, 2007)
Rezoluția CM/ResDH(2007)100 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Partidul Comunist Unit al Turciei (decizia Marei Camere din 30/01/1998) și a altor 7 cazuri împotriva Turciei privind dizolvarea partidelor politice între 1991 și 1997 (a se vedea detaliile din apendicele) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția de protecție a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit definitive; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri se referă la dizolvarea partidelor politice de către Curtea Constituțională între 1991 și 1997 (violarea articolului 11, a se vedea detalii în apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta hotărârile; după examinarea informațiilor furnizate de guvern, precum și a altor informații relevante de la dispoziția sa, în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă furnizată în hotărârile, inclusiv, după caz, dobânzile implicite (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata unei simple satisfacții acordate în hotărâre, adoptarea, dacă este cazul, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restitutio în integritate; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor similare ale Convenției; după examinarea măsurilor luate de Statul pârât în acest sens, a căror detalii figurează în apendice; constatând cu satisfacție în acest sens, în ceea ce privește măsurile individuale, că toți reclamanții au putut relua activitatea politică fără alte interferențe împotriva Convenției, atât prin participarea individuală la alegeri, cât și prin asigurarea reregistrării părților lor, cât și prin înregistrarea noilor părți; Cu toate acestea, deplorând faptul că, la scurt timp după eliberarea hotărârii Curții în cazul Partidului Socialist și alții, unul dintre reclamanții a fost condamnat pe baza aceleiași fapte ca cele de la originea dizolvării părții sale și consecințele acestei condamnare nu au putut fi șterse fără intervenții succesive de către Comitetul de Miniștri (a se vedea Rezoluțiile interioare ResDH(99)245 și ResDH(99)529, urmate de eliberarea condițională a reclamantului și de restabilirea drepturilor sale civile și politice); și de către Curte, în urma unei noi cereri (nr. 46669/99, hotărârea din 21 iunie 2005, satisfacție echitabilă pentru restul prejudecăților; Subliniind cu Curte rolul esențial jucat de partidele politice în menținerea pluralismului și funcționarea corectă a democrației și necesitatea de a evita restricționarea libertății de asociere și de exprimare, cu excepția cazului în care există motive convingătoare și convingătoare pentru acest lucru, și reamintind că un partid politic poate face campanie pentru a schimba legea sau structurile juridice sau constituționale ale unui stat sub două condiții: (1) mijloacele utilizate în acest scop trebuie să fie juridice și democratice în toate aspectele; și (2) schimbarea susținută trebuie să fie în sine compatibile cu principiile fundamentale ale democrației; constatând în acest sens modificările constituționale din 2001 și amendamentele la Legea Partidelor Politice adoptate în 2003 care au consolidat cerința proporționalității pentru orice interferență a statului în libertatea de asociere; reamintind importanța în această situație a eforturilor continuate ale autorităților turce pentru a asigura efectul direct al hotărârilor Curții în interpretarea Constituției și a legii turce (a se vedea, de exemplu, autorizarea Partidului Comunist să participe la alegerile generale din 2003, în ciuda interdicției constituționale oficiale privind utilizarea denumirii „comuniste”; a se vedea, de asemenea, eforturile mai generale descrise în Rezoluția ResDH(2001)71 în cazul Akkuș și Rezoluția interimar ResDH(2005)43 privind acțiunile forțelor de securitate din Turcia); salutând amendamentul din 2004 la art. 90 din Constituție, prevedend în prezent că tratatele internaționale privind drepturile omului au prioritate asupra oricărei legislații naționale incompatibile; încurajând în mod ferm autoritățile turce să își desfășoare eforturile de a da efect direct jurisprudenței Curții în punerea în aplicare a dreptului turc; Amintind că hotărârile Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție nu aduc atingere în întregime a examinării celorlalte cazuri pe care le-a întârziat în prezent cu privire la dizolvarea partidelor politice, DECLAREA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2007)100 Informații privind măsurile de respectare a hotărârilor în cazul Partidului Comunist Unit al Turciei (decizia Marei Camere din 30/01/1998) și 7 alte cazuri împotriva Turciei privind dizolvarea partidelor politice între 1991 și 1997 Toate aceste cazuri se referă la dizolvarea partidelor politice de către Curtea Constituțională între 1991 și 1997 pe motivul faptului că manifestațiile și/sau declarațiile acestor partide au fost formulate de liderii lor (depunerea nr. 1237/93, 22723/93 și 25141/94) au fost considerate să submineze integritatea teritorială și unitatea națiunii, în principal din cauza trimiterilor la poporul curd sau la autodeterminarea curdă, în încălcarea constituției și a diferitelor dispoziții ale Legii privind partidele politice (LPP), în special articolele 78, 81 și 101 b. Majoritatea părților (depunerea nr. 19392/92, 23885/94, 26482/95, 39974/98 și 39434/98) au fost dizolvate fie pe baza unică a manifestului lor, fie foarte curând după crearea lor (depunerea nr. 21237/93, 22723/93 și 25141/94) înainte de a putea chiar începe activitățile lor. Motive suplimentare au fost constituite în cazul Partidului Comunist Unit prin utilizarea termenului „comunist”, interzisă în temeiul articolului 96 alineatul (3) din LPP și, în cazul ÖZDEP prin faptul că obiectivul aparent al partidului a fost de a aboli statul secular în încălcarea articolului 89 din LPP. Aceste cazuri se referă, de asemenea, la faptul că liderii partidelor politice în cauză au fost supuse interzicerii exercitării unor funcții similare în orice alt partid politic și la faptul că dl Perinçek, liderul Partidului Socialist a fost condamnat, după hotărârea Curții, pentru aceleași declarații ca cele de la originea dizolvarii partidului. În fiecare dintre aceste cazuri, Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a dreptului de libertate de asociere (violații la art. 11). Plata unor simple satisfacții și măsuri individuale Detalii privind just satisfaction Cerere nr. Denumire a cazului Hotărâre de just satisfaction [2] Termen de plată Data plății Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli 19392/92 Partidul Comunist Unit al Turciei și altele 30/01/1998 finală în aceeași zi 120 000 FRF 30/04/1998 30/04/1998 21237/93 Partidul Socialist și alții 25/05/1998 finală în aceeași zi Rezoluții provizorii DH(99)245 DH(99)529 100 000 FRF 25/08/1998 25/08/1998 23885/94 Partidul Libertate și Democrație (ÖZDEP) 08/12/1999 final în aceeași zi - Marea Camera 30 000 FRF 40 000 FRF 08/03/2000 21/02/2000 22723/93+ Yazar, Karataș, Aksoy și Partidul Muncii Populare (HEP) 09/04/2002 finală în aceeași zi 30 000 FRF 10 000 FRF 09/07/2002 05/07/2000 25141/94 Diculare pentru Partidul Democrat (DEP) 10/12/2002 finală în 21/05/2003 200 000 € 10 000 € 21/08/2003 26/08/2003 (interesuri nedefectate incluse) 26482/95 Partidul Socialist al Turciei (STP) și altele 12/11/2003 finală în 12/02/2004 10 000€ 12/05/2004 12/05/2004 39974/98 39210/98 Partidul Democrație și Schimb și alții 26/04/2005 final la 26/07/2005 4 316€ 26/10/2005 13/10/2005 39434/98 Emek Partisi și Șenol 31/05/2005 final la 31/08/2005 15 000€ 3 000€ 31/11/2005 28/11/2005 b) Măsuri individuale Interdicțiile politice impuse reclamanților care erau lideri sau membri activi ai partidelor dizolvate au fost ridicate, în special prin reformele constituționale (a se vedea „mesure generale” de mai jos). obstacolele pentru reînregistrarea partidelor dizolvate sau pentru înregistrarea părților similare au fost eliminate. Partidul Comunist și Partidul Socialist au putut participa la alegerile generale din 2003 (a se vedea, de asemenea, „mesure generale”). Participarea Partidului Comunist a fost deosebit de remarcabilă având în vedere faptul că aceaceasta a fost autorizată fără a abroga formal interzicerea constituțională a partidelor folosind denumirea „comunist”. În cazul Partidului Socialist, în special, în care liderul partidului, dl Perinçek, a fost condamnat la 14 luni de închisoare la scurt timp după hotărârea Curții pe baza aceleași declarații care au ocazionat dizolvarea partidului, Comitetul de miniștri a luat măsuri specifice pentru a elimina consecințele acestei condamnare, care au fost impuse în încălcarea obligațiilor Turciei în temeiul Convenției. În urma unei amintiri privind obligațiile de la comitetul de miniștri din rezoluțiile provizorii DH(99)245 și 529 și a unei scrisori de la președintele comitetului de miniștri la ministrul turc al afacerilor externe, dl Perinçek a fost eliberat cu condiție. În aplicarea unei legi privind suspendarea condamnărilor și hotărârilor (Legea nr. 4454 din 28/08/1999), el a fost restaurat drepturilor sale civile și politice – cu condiția ca el “nu a comis o altă crimă” – și a fost capabil să găsească un nou partid politic și să participe la alegerile generale din 2003. În totalitate în conformitate cu rezoluțiile Comitetului de Miniștri menționate mai sus, instanța a constatat ulterior, într-o nouă hotărâre din 21 iunie 2005 (denumită în continuare „Decizia nr. 46669/99) că condamnarea dlui Perinçek a fost în contravenție cu Convenția și i-a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește daunele susținute ca urmare a condamnării sale nelegiuite. În această hotărâre se remarcă că Curtea turcă de cassare, când a confirmat condamnarea dlui Perinçek din iulie 1998 criticată în această hotărâre, nu a luat în considerare în mod suficient hotărârea Curții Europene în cazul Partidului Socialist împotriva Turciei. Comitetul a examinat această întrebare separat în contextul acesteia. II. Măsuri generale 1) Reforme constituționale Reforma constituțională din 1995 a transformat interdicția permanentă a membrilor partidelor dizolvate, de la exercitarea activității politice de orice fel, într-o interdicție de cinci ani aplicabilă numai liderilor partidului. Ulterior, după faptele de la originea acestor cazuri, alte modificări constituționale au intrat în vigoare la 17 octombrie 2001, ceea ce a permis respectarea obligației convenției de a nu sancționa un partid politic pe singura bază a manifestului sau fără nicio dovadă de activitate antidemocratică clară. Acestea au introdus, de asemenea, o cerință de proporționalitate, care prevede să se recurgă la sancțiuni mai mici decât dizolvarea (retragerea totală sau parțială a sprijinului financiar public, în funcție de gravitate) pentru încălcarea limitelor autorizate impuse activității politice. În plus, noul text al articolului 90 din Constituție, astfel cum a fost modificat în 2004, conferă drepturilor omului internațional un statut superior dreptului național în caz de conflict. 2) Reforme ale legii Legea partidelor politice (LPP) a fost modificată la 11 ianuarie 2003 (Legea nr. 4748/2002), astfel încât să se realizeze modificările constituționale ale anului 2001. condițiile de aderare la partid politic au fost reduse (convenția prevăzută la art. 312 din Codul penal nu mai constituie o bară de aderare); articolele 98, 100, 102 și 104 din LPP au fost modificate pentru a le pune în conformitate cu modificările constituționale privind atât criteriile de impunere a sancțiunilor, cât și proporționalitatea sancțiunilor înșiși; partidele politice au primit dreptul de recurs împotriva propunerilor de dizolvare de către Procuror în fața Curții Constituționale; majoritatea necesară pentru a decide dizolvarea unui partid politic a fost crescută. 3) Modificări în practică Guvernul reamintește de la început că Constituția a fost pusă în conformitate cu jurisprudența Curții. Astfel, Partidul Comunist a fost autorizat să participe la alegerile generale din 2003, chiar dacă interdicția prevăzută la art. 96 alineatul (3) din LPP – care era la originea încălcării în cazul Partidului Comunist Unit – a fost încă în vigoare. Guvernul subliniază faptul că efectul direct al hotărârii instanței astfel acceptate este reflectarea unei dezvoltări mai generale (a se vedea Rezoluția ResDH(2001)71 în cazul Akkuș) care a fost încurajat de legislatura turcă prin modificarea articolului 90 din Constituție (a se vedea mai sus) și de guvern (a se vedea, de exemplu, Rezoluția provizorie ResDH(2005)43 privind acțiunile Forțele de Securitate Turce. Având în vedere aceste evoluții, guvernul se așteaptă în prezent că toate instanțele interne, inclusiv instanța constituțională, vor da efect direct Convenției și jurisprudenței Curții Europene, nu mai puțin atunci când se decide chestiunile legate de dizolvarea părților sau sancțiunilor care urmează să fie impuse membrilor acestora. 4) Publicarea hotărârilor Curții Europene Toate hotărârile Curții Europene în aceste cazuri au fost traduse în turc și publicate în Jurnalul Oficial al Ministerului în cazul în care justiția. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în întregime consecințele pentru reclamanții de încălcare constatată în aceste cazuri, că măsurile generale, în special având în vedere eforturile făcute pentru a asigura efectul direct al jurisprudenței Curții în interpretarea Constituției și a dreptului turc, vor preveni încălcări noi și similare în viitor și că Turcia și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptat de Comitetul de Miniștri la 20 iunie 2007 la a 997-a ședință a Deputaților Miniștri [2] Sumele acordate au fost convertite în lira turcă (LTR) la rata aplicabilă la data plății.