ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2067/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința nr. 535 din 29 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității, ca nefondată;

A admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței nr. 535 din 29 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs recurentul-pârât A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca tardiv formulată, în condițiile în care acțiunea a fost înregistrată cu depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de lege, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Solicită, de asemenea, obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, arată că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția tardivității ca nefondată și a admis acțiunea.

În ceea ce privește excepția tardivității, critică faptul că instanța de fond a reținut că termenul prevăzut de art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind Regulamentul de organizare și funcționare a CNSAS este un termen de recomandare.

Arată că acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege, de 30 de zile lucrătoare de la data adoptării notei de constatare, reglementat de art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008, astfel că se impunea a fi respinsă.

Precizează că în cauză, Nota de constatare nr. x/27.09.2021 a fost aprobată de CNSAS, la data de 13.04.2022, iar acțiunea în constatarea calității de colaborator a fost introdusă la data de 16.05.2022.

Pe fond, arată că prima instanță a reținut în mod neîntemeiat că probele prezentate de reclamant dovedesc îndeplinirea condițiilor pentru constatarea calității sale de colaborator al Securității.

Astfel, arată că din puținele informații furnizate în perioada de referință reiese că acestea nu au vizat comentarii negative la adresa nivelului de trai și a conducerii de partid și de stat, la ascultarea și colportarea posturilor de radio interzise, la condițiile de trai sau la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv nu au îngrădit dreptul la viață privată sau liberă circulație.

De asemenea, susține că nu a denunțat informativ stări de fapt care să fie potrivnice regimului totalitar comunist, ci prin informațiile date a urmărit înlăturarea tendințelor abuzive față de normele de etică și conduită socială, urmărind să aducă o contribuție personală și cu determinare patriotică în vederea combaterii și prevenirii comiterii unor fapte antisociale de natură să aducă un prejudiciu imediat, direct și nemijlocit României și poporului român.

Susține că a urmărit să aducă o contribuție proprie în vederea prevenirii și combaterii faptelor antisociale care erau de natură să lezeze drepturile și libertățile fundamentate ale persoanei, avutul public și privat, precum și combaterea fenomenului infracțional și contravențional de care ar fi putut lua cunoștiință prin natura meseriei în mod nemijlocit.

Invocă presiunile verbale la care era supus de către ofițerul de securitate și amenințările la adresa sa pentru faptul că de la semnarea angajamentului nu a furnizat nicio informație care să incrimineze vreo persoană, astfel că a dat o singură informație cu privire la o persoană vârstnică în ceea ce privește ascultarea de către aceasta a postului de radio B..

De asemenea, susține că informațiile respective nu au fost validate de către ofițerul de securitate, motiv pentru care apreciază că activitatea informativă desfășurată a fost superficială, nu a adus atingere persoanei, nu a produs efecte și nu a creat niciun prejudiciu moral, material sau fizic.

Menționează că sunt, de asemenea, informații referitoare la vizitele familiale realizate între părinții de la țară și copii lor plecați la oraș, evenimente petrecute cu ocazia nunții fiicei unui dintre concetățeni, despre aprovizionarea populației cu produse a unui gestionar din comună, în general informații privind etica și conduita socială.

Susține că informațiile furnizate aveau un conținut ineficient, ceea ce a determinat nemulțumiri ale ofițerului de securitate, care se exterioriza agresiv verbal față de recurent.

Consideră că pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, instanța de fond era în drept să ceară părților să prezinte explicații în scris și să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu au fost menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. Or, instanța de fond avea posibilitatea să facă demersuri în baza rolului activ, să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul-pârât susține că instanța de fond s-a pronunțat cu exces de putere asupra excepției tardivității, fără a reține o probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Arată că obligația instanței de fond era de a-și motiva hotărârea adoptată, conform art. 425 C. proc. civ., ce prevede stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată, iar pe de altă parte, pentru a se lămuri cu privire la înscrisuri, instanța trebuia să solicite să se depună la dosar dovezi privind completarea dosarului.

Mai arată că aceste cerințe legale sunt impuse de înfăptuirea justiției, în condițiile în care judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, întrucât fără arătarea motivelor și a probelor, nu se poate exercita controlul judiciar; motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției.

Solicită ca instanța de recurs să reanalizeze întregul material probator de care instanța de fond nu a ținut cont sau a făcut-o cu superficialitate.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Arată că în mod corect instanța de fond a respins excepția tardivității, în condițiile în care termenul prevăzut de art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a CNSAS este un termen administrativ inter, cu caracter de recomandare, prevăzut în vederea coordonării activității.

Susține că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Astfel, arată că hotărârea recurată respectă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în ceea ce privește motivarea hotărârii, iar pe de altă parte, recurentul-pârât a furnizat informații prin care se denunțau activități potrivnice regimului comunist.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 august 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 13 decembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată la termenul de judecată din data de 10 aprilie 2024.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința instanței de fond, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității, ca nefondată; a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței instanței de fond a formulat recurs recurentul-pârât A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), Înalta Curte reține că, subsumat acestui motiv de casare, recurentul-pârât a invocat în esență faptul că obligația instanței de fond era de a-și motiva hotărârea adoptată, conform art. 425 C. proc. civ., ce prevede stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Pe de altă parte, din modalitatea de formulare a motivelor de recurs, reiese că recurentul-pârât a avut în vedere și o motivare insuficientă a soluției instanței de fond.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus argumentele care au fundamentat soluția adoptată și care fac posibilă examinarea de către instanța de control judiciar.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere analizarea de către instanța de fond a fiecăruia dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este fondat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că și acesta este nefondat.

Sub o primă critică critică, subsumată acestui motiv de casare, recurentul-pârât a criticat soluția instanței de fond de respingere, ca nefondată, a excepției tardivității acțiunii, în condițiile în care acțiunea a fost înregistrată cu depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind Regulamentul de organizare și funcționare al CNSAS, având în vedere că Nota de constatare nr. x/27.09.2021 a fost aprobată de CNSAS, la data de 13.04.2022, iar acțiunea în constatarea calității de colaborator a fost introdusă la data de 16.05.2022.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.:

"(1) Pentru categoriile de persoane precizate la art. 3 lit. b) - z) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, acțiunea în constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data adoptării notei de constatare, fiind scutită de taxa de timbru. Hotărârea Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs, în condițiile legii".

Astfel, din textul de lege de mai sus reiese că termenul la care face referire acest text de lege este un termen de recomandare, care nu presupune aplicarea unei sancțiuni în caz de nerespectare.

De altfel, acest termenul nu este prevăzut în O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, ci doar în Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., având rolul de a organiza activitatea diferitelor compartimente și structuri din cadrul acestei instituții.

Pe de altă parte, Regulamentul CNSAS este un act administrativ care nu poate deroga de la legea în temeiul căreia a fost emis; astfel fiind, chiar dacă prin regulament s-a prevăzut un termen de 30 de zile pentru introducerea acțiunii, acesta nu poate avea decât natura unui termen administrativ de recomandare, în raport de care autoritatea să își adapteze conduita, nefiind stipulată nicio sancțiune pentru nerespectarea sa.

De altfel, nici în fond și nici în recurs, recurentul-pârât nu a prezentat raționamentul pentru care a apreciat că termenul respectiv ar fi unul de decădere, iar nu unul de recomandare, în condițiile în care termenele pentru efectuarea unor proceduri pot avea regimuri juridice diferite, iar natura acestora se apreciază în funcție de izvorul lor, de modul de redactare a normei, de consecințele produse prin nerespectare și alte criterii, după caz.

Pe fond, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a fost recrutat în calitate de colaborator al Securității, conform angajamentului dat de acesta și nedatat, depus la dosarul de fond, a raportului cu propunerea de recrutare, depus la dosar fond, precum și a raportului cu privire la modul cum a decurs recrutarea recurentului-pârât, din cuprinsul căruia reiese că această recrutare a avut loc la data de 25.07.1986, dată la care a fost dat și angajamentul de colaborare cu Securitatea.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (...) Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

Analizând actele de la dosar, Înalta Curte constată că pentru reținerea calității de colaborator a recurentului-pârât este relevantă Nota informativă din 22.03.1989, întocmită și semnată olograf cu numele conspirativ atribuit recurentului-pârât, "C.", în care au fost menționate informații despre numitul D. din com. Poboru, jud. Olt, cu care recurentul-pârât s-a întâlnit în cadrul fermei nr. 4 Albești pentru a-și lua cerealele și din discuțiile cu care a reieșit că acesta este un bun ascultător al emisiunilor de radio E. și F.. De asemenea, a mai relatat prin aceeași notă că respectiva persoană era nemulțumită cu privire la modul cum se fac măsurătorile pe teren pentru delimitarea loturilor personale și a celor dimprejurul caselor; că o duce greu cu alimentele, iar copii săi din București o duc și mai greu.

La dosar a mai fost depusă o notă informativă din 26.04.1989, dată de către recurentul-pârât, în care menționează, cu privire la numitul G., că acesta a fost internat în spital și că o duce bine cu sănătatea, precum și faptul că persoana în discuție nu ridică probleme în ce privește comentarea situației social-politice din țară.

De asemenea, prin Nota informativă din 20.11.1988, recurentul-pârât a menționat că în ceea ce îl privește pe H. din satul Cornățelu, com. Poboru, nu a observat la acesta o atitudine dușmănoasă la adresa organelor locale de partid și de stat.

Prin Nota informativă din 16.06.1989, recurentul-pârât a relatat despre numitul I., că are o poziție bună în familie și în societate și că nu pare să aibă nemulțumiri sau să discute probleme legate de situația economică a țării.

Prin Nota informativă din 07.01.1988, recurentul-pârât a furnizat informații cu privire la J., arătând că acesta este un cetățean liniștit, fără vicii, cu un comportament bun în familie și în societate.

De asemenea, recurentul-pârât a mai dat și următoarele note informative: din 07.01.1988, arătând că numitul K. are o comportare bună și că apreciază că politica partidului este bună; din 15.05.1989, arătând că numitul L. din satul Cornățelu, com. Poboru, a avut nuntă cu fiica sa și este un cetățean cinstit, ce nu creează probleme; din 22.08.1987, prin care a arătat că numitul M. este un muncitor liniștit, își vede de treabă, este bun gospodar, are relații bune în familie și societate; din 14.10.1988, prin care a arătat că numitul N. vrea să se căsătorească și să se mute într-o casă nouă, fiind mulți frați.

Totodată, prin Nota de analiză a activității informatorului "C.", se menționează că acesta a avut: întâlniri planificare - 12, întâlniri realizare - 12 și cu material informativ - 12.

Analizând aspectele relevate mai sus, reiese că la dosar nu au fost depuse toate notele informative date de către recurentul-pârât, consemnate în nota de analiză a activității acestuia.

Pe de altă parte, faptul că la dosar nu se regăsesc toate notele informative date de către acesta reiese și din faptul că rapoartele date de către persoanele de legătură sau de către superiorii acestuia fac referire și la alte situații și note informative date de către recurentul-pârât, dar care nu se regăsesc la dosar.

Cu toate acestea, examinând notele informative de mai sus și celelalte înscrisuri de la dosar, instanța de recurs apreciază ca fiind nefondate susținerile recurentului-pârât în sensul că informațiile date nu s-au referit la acțiuni și atitudini potrivnice puterii comuniste și că nu sunt de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Este adevărat că, deși majoritatea notelor informative nu conțin informațiile referitoare la acțiuni și atitudini potrivnice puterii comuniste, prin Nota informativă din 22.03.1989, întocmită și semnată olograf cu numele conspirativ atribuit recurentului-pârât, "C.", recurentul-pârât a dat informații cu privire la faptul că numitul D. este un bun ascultător al emisiunilor de radio E. și F.. De asemenea, a mai relatat prin aceeași notă că respectiva persoană era nemulțumită cu privire la modul cum se fac măsurătorile pe teren pentru delimitarea loturilor personale și a celor dimprejurul caselor; că o duce greu cu alimentele, iar copii săi din București o duc și mai greu.

Astfel, este de notorietate faptul că ascultarea posturilor de radio B. și E., diseminarea informațiilor auzite la aceste posturi și exprimarea acordului cu acestea erau considerate de către regimul politic din perioada comunistă drept atitudini potrivnice, întrucât prezentau opinii critice la adresa regimurilor comuniste, fiind aduse în discuție atât aspecte ideologice, cât și nivelul scăzut de trai al cetățenilor români, interdicțiile și limitările severe ale unor drepturi fundamentale.

De asemenea, și informațiile referitoare la nemulțumirea persoanelor cu privire la nivelul de trai era de natură să atragă urmări negative la adresa respectivelor persoane, întrucât reprezentau opinii critice la adresa nivelului de trai din perioada comunistă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute susținerile recurentului-pârât în sensul că aspectele menționate în notele informative date nu au consemnat atitudini potrivnice regimului comunist, câtă vreme autoritățile comuniste de la acel moment o percepeau astfel, iar informările de acest gen conduceau inevitabil la îngrădirea drepturilor persoanelor vizate, prin urmărirea și supravegherea acestora de către autoritățile regimului comunist.

Celelalte note existente în cadrul aceluiași material informativ vizează diferite aspecte, la o primă vedere nerelevante pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

Cu toate acestea, în contextul în care respectivele note vizau aspecte cu privire la condițiile de trai din perioada comunistă, se poate aprecia, cu suficient temei, că și acele persoane puteau fi supravegheate, urmărite sau să sufere anumite repercusiuni, cu atât mai mult cu cât respectivele note conțin observații cu privire la continuarea măsurilor de supraveghere.

De altfel, pe marginea celor mai multe dintre notele date de către recurentul-pârât au fost făcute mențiuni de către superiorii acestuia cu privire la identificarea lucrărilor în care persoanele vizate erau cercetate și în care se adunau materialele referitoare la acestea, s-au dispus măsuri pentru observarea și identificarea în continuare a persoanelor vizate prin notele informative, identificarea persoanelor care vin pe raza comunei și care nu-și pot justifica prezența în localitate (nota din 26.04.1989), identificarea persoanelor care intenționau să treacă fraudulos frontiera de stat și pe cele care audiază și colportează știrile transmise la posturile de radio străine (nota din 16.06.1989), să continue discuțiile cu persoana vizată și cu alți cetățeni pe marginea evenimentelor de la Brașov și să observe comentariile care se fac (nota din 07.01.1988), etc.

Pe de altă parte, se reține că recurentul-pârât nu a negat furnizarea notelor informative și, mai mult, a recunoscut activitatea sa, apreciind în mod nefondat că prin notele informative date nu a adus atingere persoanelor vizate, informațiile date nu au produs efecte și nu au creat niciun prejudiciu moral, material sau fizic acestora.

Or, reprezintă o ingerință în viața intimă, privată a persoanei urmărite, solicitarea și obținerea organizată de informații despre convingerile intime ale unei persoane, despre preocupările acesteia, despre anturajul sau acțiunile acesteia, prin intermediul unor persoane instruite, inclusiv în sensul provocării deliberate de discuții cu persoana urmărită pentru a cunoaște convingerile, intențiile și acțiunile acesteia.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că este nerelevant faptul că unele dintre informațiile date vizau probleme de familie sau traiul greu, câtă vreme recurentul-pârât a dat respectivele note, iar acestea au stat la baza intensificării măsurilor de supraveghere a persoanelor vizate.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, în cauză, din analiza coroborată a materialelor informative prezentate de intimatul-reclamant, rezultă că activitatea recurentului-pârât se încadrează aceleia de colaborator al securității.

Se rețin a fi nefondate și susținerile recurentului-pârât în sensul că ar fi fost supus unor presiuni verbale și amenințări de către ofițerul de securitate la adresa sa, câtă vreme recurentul-pârât nu a făcut dovada acestor susțineri.

În același sens, se reține că, raportat la textul de lege mai sus arătat, constatarea calității de colaborator al Securității nu este condiționată de elementul intențional, ci privește doar aspecte de fapt, respectiv furnizarea de informații care au avut drept consecință îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ce făcea parte dintre drepturile și libertățile fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acel moment.

Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată și proclamată de Adunarea generală a O.N.U prin Rezoluția 217 A (III) din 10 decembrie 1948, iar România a semnat-o la 14 decembrie 1955 când prin R 955 (X) a Adunării generale a ONU, a fost admisă în rândurile statelor membre.

Astfel, atât Pactul Internațional pentru Drepturile Civile și Politice, cât și Declarația Universală a Drepturilor Omului fuseseră ratificate de România la momentul desfășurării activității informative.

În consecință, recurentul-pârât, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate chiar de legislația din acea vreme, iar îngrădirea drepturilor s-a produs în momentul în care a dat informații cu privire la anumite persoane, dar și cu privire la persoane din proximitatea acestora, furnizând informații despre discuțiile purtate de aceștia și de intențiile lor.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 535 din 29 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 535 din 29 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.