Decizia nr. 940/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 123/2016 a Tribunalului București

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 17.04.2014, sub nr. x/2014, reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la returnarea sumei de 1.890.000 RON, actualizată cu indicele de inflație de la data de 10.12.2010 și până la data plății efective, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la returnarea contravalorii celor 1.890.000 acțiuni primite în mod nelegal, stabilite potrivit valorii acestora la data primei tranzacționări a acestora la Bursă. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă Prin sentința civilă nr. 123 din 05 februarie 2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu pârâta A. și a luat act că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată. Împotriva sentinței civile nr. 123 din 05 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a declarat apel apelanta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și admiterea cererii de chemare în judecată. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă Prin încheierea din data de 23 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a dispus suspendarea judecării apelului conform art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin acordul părților. Prin încheierea din data de 28 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a încuviințat cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de apelanta-reclamantă, după care a dispus suspendarea judecării apelului până la soluționarea definitivă a cauzei penale potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Prin încheierea din data de 17 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a dispus menținerea măsurii suspendării cauzei dispuse prin încheierea de ședință din data de 28 septembrie 2017. Prin încheierea din data de 28 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a dispus repunerea cauzei pe rol, întrucât nu a mai subzistat motivul suspendării. Prin încheierea din data de 30 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a dispus suspendarea judecării apelului conform art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru neindicarea moștenitorilor defunctei intimate-pârâte. Prin încheierea din data de 24 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondată cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de apelanta-reclamantă și a menținut măsura suspendării judecății apelului. Prin încheierea din data de 09 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a dispus repunerea cauzei pe rol, după care a dispus suspendarea judecării cauzei, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 București, având ca obiect constatare vacanță succesorală. Prin încheierea din data de 27 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a dispus menținerea măsurii suspendării cauzei, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin rezoluție administrativă s-a stabilit termen de judecată pentru data de 16 ianuarie 2023, dispunându-se citarea părților. La data de 13 ianuarie 2023, apelanta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, conform art. 415 alin. (2) C. proc. civ., învederând că motivul suspendării a încetat, dat fiind faptul că litigiul având ca obiect acțiune în constatare vacanță succesorală (succesiune, potrivit mențiunii de pe portal), deschis la solicitarea instanței de judecată, cu privire la moștenirea doamnei A., înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr. x/2019, a fost soluționat definitiv. Prin sentința civilă nr. 8533 din data de 21 decembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, instanța a respins cererea formulată împotriva Sectorului 6 al Municipiului București, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, iar în rest a respins cererea, ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 2764 din data de 02 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2019, a fost respins apelul ca nefondat. Prin decizia civilă nr. 39 din data de 16 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2014, s-a admis excepția perimării cererii de apel, invocată din oficiu de către instanță și s-a constatat perimată cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 123 din 05.02.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A., citată pe numele moștenirii. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 39 din data de 16 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 2 martie 2023 și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie . Recurenta-reclamantă și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând, în esență, că nu a rămas în pasivitate ci a efectuat demersuri în vederea introducerii în cauză a moștenitorilor defunctei, formulând acțiuni de constatare a vacanței succesorale a moștenirii doamnei A. și adrese/reveniri la Primăria municipiului București - Serviciul de stare civilă sector 6, DEPABD, Camera Notarilor Publici București. Susține că din toate comunicările către instanță și cererile de repunere pe rol a cauzei, reiese că a adus la cunoștința instanței faptul că a întreprins toate demersurile, nefiind în culpă, însă succesiunea nu s-a dezbătut. Prin urmare, instanța de apel în mod greșit a constatat perimată cauza, ignorând dispozițiile art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ. De asemenea, în susținerea admisibilității și temeiniciei recursului recurenta-reclamantă a înțeles să se prevaleze de decizia nr. 4052/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la perimarea căii de atac pentru presupusa neindicare a moștenitorilor. În consecință a învederat că nu i se poate imputa vreo culpă, având în vedere că a întreprins toate demersurile în vederea introducerii în cauză a moștenitorilor, îndeplinindu-și această obligație, astfel încât sancționarea cu perimarea nu se justifică, soluția instanței de apel fiind neîntemeiată. Ca atare, a solicitat admiterea recursului, repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății apelului. I.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 31 octombrie 2023, a fost admis în principiu recursul și s-a fixat termen de judecată la data 26 martie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Instanța de apel a fost învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 123 din 05.02.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă. În etapa procesuală a apelului, judecata acestuia a fost de mai multe ori suspendată, ultima suspendare dispunându-se prin încheierea din data de 09 ianuarie 2020, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 București, suspendare ce a fost menținută prin încheierea din data de 27 mai 2021. Urmare a lipsei de stăruință a părților în continuarea judecății, instanța de apel, prin decizia recurată, a admis excepția perimării cererii de apel, excepție invocată din oficiu și a constatat perimată cererea. Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a criticat decizia instanței de apel, pe motiv că în mod greșit a fost admisă excepția perimării și perimată, în consecință, cererea de apel. În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că nu s-a aflat în niciun fel de culpă, întrucât a efectuat toate demersurile pentru introducerea în cauză a moștenitorilor intimatei-pârâte, astfel că nu se justifică soluția instanței de apel. A mai susținut recurenta-reclamantă că termenul de perimare a fost întrerupt conform art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., prin intervenirea decesului intimatei-pârâte. În aceste coordonate, Înalta Curte observă că, prin criticile aduse hotărârii recurate, recurenta-reclamantă reproșează, de fapt, instanței de apel încălcarea unor reguli de procedură, astfel că acestea vor fi analizate de către instanța de recurs din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității) și vor fi respinse ca nefondate pentru motivele ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". Perimarea este o sancțiune procedurală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea formulată, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Ea intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, un anumit timp prevăzut de lege. Rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții, astfel cum fără echivoc rezultă din cuprinsul primului alineat al art. 416 C. proc. civ., mai sus redat, sunt cele două elemente esențiale care definesc perimarea ca pe o sancțiune procedurală, dar și ca o prezumție de desistare de la judecată. Cu alte cuvinte, perimarea are atât caracter de sancțiune a neglijenței părții, cât și caracterul unei prezumții de desistare tacită. Deci, pentru a opera perimarea, trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții care se desprind din prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., anume: învestirea instanței cu o cerere care a declanșat o judecată în primă instanță sau într-o cale de atac, rămânerea pricinii în nelucrare timp de 6 luni și lăsarea în nelucrare să se datoreze culpei părților. În speța pendinte, se constată că suspendarea cererii de apel a intervenit de mai multe ori în faza procesuală anterioară, temeiul de drept al suspendării fiind diferit. Astfel, cererea de apel a fost suspendată la data de 23 martie 2017 în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (prin acordul părților), la data de 28 septembrie 2017 în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (pricina a fost repusă pe rol și apoi suspendată până la soluționarea definitivă a cauzei penale), la data de 30 mai 2019 în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (pentru neindicarea moștenitorilor defunctei intimate-pârâte), la data de 09 ianuarie 2020 în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (cauza a fost repusă pe rol și suspendată până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 București, având ca obiect "constatare vacanță succesorală"), măsură menținută prin încheierea din data de 27 mai 2021. Se mai constată că dosarul nr. x/2019, până la a cărui soluționare definitivă a intervenit ultima suspendare a cererii de apel, a fost soluționat definitiv la data de 02 noiembrie 2021, apelanta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților formulând cerere de repunere pe rol la data de 13 ianuarie 2023. Potrivit art. 413 alin. (2) C. proc. civ., "Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă". Așadar, de la data rămânerii definitive a dosarului nr. x/2019, respectiv 02 noiembrie 2021, când a fost pronunțată decizia civilă nr. 2764 a Tribunalului București, moment la care cauza de suspendare a încetat, a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit în data de 02 mai 2022, fără ca recurenta-reclamantă din prezenta cauză să facă vreun act de procedură în vederea reluării judecății apelului. Aceasta, așa cum s-a arătat mai sus, a formulat cererea de repunere pe rol abia la data de 13 ianuarie 2023, depășind cu mult termenul de 6 luni în care putea solicita repunerea pe rol a pricinii. Pe de altă parte, este nerelevantă, în cazul suspendării întemeiate pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținerea potrivit căreia recurenta-reclamantă a efectuat toate demersurile pentru indicarea moștenitorilor intimatei-pârâte. Aceasta, întrucât, în acest caz de suspendare facultativă, respectiv cel prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta-reclamantă trebuia să solicite repunerea cauzei pe rol în termenul instituit de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care începe să curgă de la data soluționării definitive a dosarului (în cazul de față, de la data pronunțării de către Tribunalul București a deciziei civile nr. 2764/02.11.2021 în soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 8533/21.12.2020 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr. x/2019). Or, având în vedere că de la momentul rămânerii definitive a dosarului nr. x/2019 reclamanta nu și-a exprimat dorința și nici nu a stăruit în continuarea judecății apelului formulat, deși era datoare ca, în termen de 6 luni, să solicite repunerea cauzei pe rol pentru a întrerupe curgerea termenului de perimare, nu poate fi primită susținerea acesteia în sensul că în mod greșit a fost admisă excepția de perimare și perimată, în consecință, cererea de apel. Consecința lipsei cererii de repunere pe rol a cauzei în termenul legal ori formularea acesteia în afara termenului de 6 luni, cum este cazul în speță, atrage sancțiunea perimării cererii. Această sancțiune intervine în acele situații în care se constată că lăsarea pricinii în nelucrare este rezultatul exclusiv al dezinteresului manifest al părții care a declanșat procesul. În cazul de față, ea lipsește de efecte cererea de apel cu care a fost învestită instanța de apel, din pricina conduitei procesuale lipsite de stăruință a apelantei-reclamante, parte procesuală care se află într-o incontestabilă culpă procesuală, manifestată prin pasivitate, împrejurare identificată în mod indiscutabil în cauza de față. Înalta Curte mai reține că, în cazul unei suspendări facultative, cum este cazul în speță, părțile litigante sunt datoare să țină sub observație procesul până la a cărui soluționare definitivă s-a suspendat pricina și să solicite în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancțiunea intervenirii perimării cererilor lor. Această îndatorire a părților de a contribui la desfășurarea procesului este prevăzută de dispozițiile art. 10 C. proc. civ.. Nu este obligația instanței să urmărească finalizarea procesului până la soluționarea căruia a suspendat pricina, având în vedere că acest proces privește raporturi juridice vizând aceeași parte procesuală recurentă în prezentul litigiu. Așadar, cât timp nu revine instanței de judecată obligația legală de a repune caza pe rol din oficiu, reluarea judecății rămâne în sarcina părții interesate, respectiv a oricăreia dintre părțile litigiului în care s-a dispus suspendarea. Aceste aspecte au fost statuate cu valoare de principiu chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționare recursului în interesul legii în Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022, paragraf 53, prin care s-au oferit repere concrete de interpretare a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., precum și prin Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, paragrafele 57 - 59. Nu poate fi primită așadar, nici susținerea recurentei-reclamante cum că termenul de perimare ar fi fost întrerupt conform art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ. prin decesul intimatei-pârâte, întrucât decesul acesteia a intervenit la data de 27 aprilie 2017, deci cu mult anterior suspendării pricinii în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel că nu are efect întreruptiv al termenului de perimare care a început să curgă de la data de 02 noiembrie 2021. În ceea ce privește invocarea de către recurenta-reclamantă în susținerea temeiniciei recursului său a deciziei nr. 4052/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se impune a se preciza că temeiul juridic al suspendării în respectiva pricina este diferit de cel din cauza pendinte. Astfel, în cauza ce a format obiectul dosarului în care a fost pronunțată decizia nr. 4052/2011, suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, cererea de suspendare fiind determinată de decesul unei părți, iar în prezenta cauză, suspendarea s-a dispus în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța apreciind că dezlegarea cauzei de față depindea de soluția ce urma a se da în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 București, ce avea ca obiect "constatare vacanță succesorală". Cele două motive de suspendare sunt diferite din punct de vedere procesual și comportă reguli procesuale diferite, astfel încât nu se poate realiza o analogie cu raționamentul expus în respectiva decizie de speță a instanței supreme. Înalta Curte reține de altfel, că ansamblul criticilor din recursul promovat, vizează în realitate, o suspendare întemeiată pe cauza de suspendare a judecății, reprezentată de decesul uneia dintre părți. Or, în procesul pendinte, perimarea a fost constatată subsecvent suspendării judecății în vederea soluționării unei alte cauze litigioase, motiv de suspendare distinct. În fine, împrejurarea că la data de 03.02.2021, recurenta ar fi formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului prezent, aflat în faza de apel, nu este de natură a schimba datele problemei, atât timp cât la acel moment, dosarul nr. x/2019 nu fusese încă soluționat definitiv, astfel încât - date fiind prevederile art. 413 alin. (2) C. proc. civ. - termenul de perimare nu începuse încă să curgă. În consecință, reținând că termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 02 noiembrie 2021, data soluționării definitive a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 București și s-a împlinit la data de 02 mai 2022, în mod legal instanța de apel, prin decizia recurată, a constatat că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile recurentei-reclamante, care nu a îndeplinit un act de procedură valabil, de natură a întrerupe cursul perimării. Din perspectiva tuturor acestor elemente enunțate care se contrapun argumentelor invocate de recurenta-reclamantă în cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul promovat, reținând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.