ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 363/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 14.04.2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, anularea Regulamentului MI nr. 754/1998 privind organizarea și funcționarea consiliilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din 8 noiembrie 2022, Curtea a amânat pronunțarea la data de 22 noiembrie 2022.

Prin sentința civilă nr. 2188 din 22 noiembrie 2022, Curtea a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamant pentru autoritate de lucru judecat.

Împotriva încheierii de amânare a pronunțării și împotriva sentinței, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârile sunt nelegale.

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru lipsa semnăturii. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte urmează a examina, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic".

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, conform art. 148 C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Conform art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia.(...)."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe actele înregistrate la dosarul instanței de judecată.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul A. a depus cererea de recurs prin poștă electronică (e-mail), la data de 20.12.2022, fiind înregistrată la instanța de fond la aceeași dată.

Cererea de recurs a fost depusă fără, însă, a fi semnată nici olograf (scanat), nici prin semnătură electronică.

Prin adresa instanței, emisă la 18.12.2023, recurentului i s-a pus în vedere obligația de a depune la dosar o copie semnată a cererii de recurs sau de a semna recursul aflat la dosar, sub sancțiunea nulității.

Până la termenul stabilit pentru judecarea recursului, recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, nu a comunicat un exemplar semnat al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

Având în vedere aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului, prevăzute de dispozițiile coroborate ale art. 486 alin. (1) lit. e), ale art. 148 și ale art. 196 din C. proc. civ., republicat, recursul necuprinzând semnătura părții (sau a reprezentantului acesteia), care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată.

Astfel, este incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia,

"(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., urmează a anula recursul pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează pentru lipsa semnăturii recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 2188 din 22 noiembrie 2022 și încheierii din 8 noiembrie 2022 ale Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.