ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1170/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2021 la data de 07.06.2021, reclamantul A. a arătat că formulează cerere în contencios administrativ, în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii Publice București și cu numitul B. Președinte al CNPP, potrivit Legii nr. 554/2004 art. 2 alin. (1) lit. a), b), c), h) și art. 8 alin. (1), cât și în baza Constituției art. 47 alin. (2), art. 51 alin. (4) și art. 52 alin. (1) și art. 136 alin. (1) și alin. (5), întrucât, potrivit cererii prealabile din 27.04.2021, i se refuză comunicarea celor cerute.

Reclamantul a arătat că obiectul cererii îl constituie obligarea da a-i comunica concret și de a pune în aplicare cele cerute, iar pretențiile sale sunt următoarele: să i se plătească 100 RON/zi daune cominatorii începând cu data de 30.04.2021 până la ducerea la îndeplinire a celor cerute cu cererea prealabilă din 27.04.2021, cât și despăgubiri în valoarea de 100000 RON.

Prin sentința civilă nr. 509 din 29 septembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B., cu domiciliul in București, și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii Publice;

- a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice.

Împotriva sentinței civile nr. 509 din 29 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

A susținut recurentul că instanța de fond a încălcat regulile de procedura, încălcând principiile fundamentale ale procesului civil, adică aflarea adevărului în ceea ce privește obiectul dedus judecații.

Totodată, în opinia sa, sentința nu cuprinde motivele clare pe care se sprijină sentința, reținerea instanței referitoare la inexistența dovezii de comunicare a cererii către pârâtă, nefiind adevărată.

În fine, a susținut recurentul-reclamant că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, reținând calitatea pasivă Casei de Naționale de Pensii Publice, prin deturnarea obiectului dedus judecații.

Intimata-pârâtă Casa Națională de Pensii Publice, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte constată că nu a fost cr

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, care vor fi analizate raportat la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. nefiind indicate argumente concrete, și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii Publice București și cu B. Președinte al CNPP, obligarea la comunicarea și punerea în aplicare a celor solicitate prin cererea din 27.04.2021, precum și obligarea acestora la plata de daune cominatorii până la îndeplinirea solicitărilor sale și despăgubiri, acțiunea fiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, reținând, în esență, că, deși reclamantul a invocat nesoluționarea de către pârâta CNPP a cererii din 27.04.2021, la dosar nu există nicio dovadă că această cerere a fost comunicată pârâtei, pentru a se putea reține culpa pârâtei în nesoluționarea cererii.

Recurentul reclamant a depus la dosar, în recurs, la termenul de judecată din 2 martie 2023, înscrisul cu privire la care a susținut că reprezintă dovada transmiterii cererii către intimata-pârâtă Casa Națională de Pensii Publice, invocând faptul că nu i-a fost solicitat de instanța de fond.

Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de fond a respins acțiunea fără a pune în discuția părților lipsa dovezii de comunicare a cererii adresate de reclamant Casei Naționale de Pensii la data de 27.04.2021, nulitate prevăzută de art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului reglementat de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluția de casare în soluționarea recursului, "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității."

Nulitatea actelor de procedură, definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă", se regăsește actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, statuând, totodată, asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii.

În mod evident, punerea în discuția părților, de către instanța de fond, a lipsei dovezii de comunicare a cererii adresate de reclamant Casei Naționale de Pensii, la data de 27.04.2021, avea menirea de a respecta cele două principii fundamentale ale procesului civil, principiul contradictorialității și cel al dreptului la apărare, prevăzute în C. proc. civ., dar și dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului este rolul judecătorului în aflarea adevărului, reglementat de dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Judecătorul soluționează litigiul conform normelor de drept aplicabile. (...) (6) Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel", iar în vederea asigurării respectării principiului contradictorialității, art. 14 alin. (5) din același Cod prevede că "instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate", aceste din urmă dispoziții fiind dezvoltate și în cuprinsul art. 224 privitoare la discutarea cererilor și excepțiilor din C. proc. civ., Capitolul II care reglementează "Judecata."

Respectarea acestor dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie și obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, dreptul la un proces echitabil constituie o componentă a principiului preeminenței dreptului într-o societate democratică, nefiind suficient ca legea să recunoască persoanelor drepturi substanțiale în măsura în care acestea nu sunt însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, de natură a le pune în valoare.

Neregula de ordin procedural nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii de fond și reluarea judecății în fața aceleiași instanțe, rezultatul judecății în fond a cauzei fiind afectat de nepunerea în discuție a lipsei dovezii de comunicare a cererii formulate în data de 27.04.2021, fiind încălcate norme de procedură care reglementează principii și drepturi procesuale fundamentale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate, prin soluția de respingere a acțiunii motivată de lipsa dovezii de comunicare a cererii adresate de reclamant Casei Naționale de Pensii la data de 27.04.2021, chestiune pe care, însă, nu a pus-o în discuția părților litigante, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 509 din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.