ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1050/2024

Ședința publică din data de 23 februarie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca prin sentința ce urmează a se pronunța, să se dispună admiterea cererii de ordonanță președințială, obligarea pârâților să îi asigure reclamantei în mod provizoriu, medicamentul Imfinzi - denumirea comercială/Durvalumabum - denumirea științifică, pe baza de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea dosarului de fond al Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 100 din 1 septembrie 2023, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a obligat pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, să-i asigure reclamantei, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, pe bază de prescripție medicală, medicamentul Imfinzi - denumirea comercială (Durvalumabum - denumirea științifică), în regim de compensare 100% (fără contribuție personală).

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1. Pârâtul Guvernul României consideră că, în mod vădit nelegal și eronat, instanța a admis acțiunea față de Guvernul României obligând această autoritate la asigurarea, către intimata-reclamantă A., a medicamentului Imfinzi (Durvalumabum) eliberat pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, până la soluționarea definitivă a dosarului de fond, aflat pe rolul Curții de Tărgu Mureș.

Reiterează pe această cale că, în prezenta cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Astfel, este evident că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv.

Concluzia care se desprinde este aceea că, în fapt, Guvernul României este lipsit de calitate procesuală pasivă, autoritatea executivă neavând atribuții și competențe în sensul solicitat, o eventuală soluție de admitere a acțiunii sub acest aspect fiind imposibil de valorificat, pentru motivele anterior menționate.

3.2. Pârâtul Ministerul Sănătății solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea excepțiilor invocate pe fondul cauzei și respingerea cererii de ordonanță președințială.

3.3. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate critică motivarea instanței de fond referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, referitor la solicitarea intimatei - reclamante de a asigura acesteia medicamentul IMFINZI, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, pe Bază de prescripție medicală, până la soluționarea definitivă a dosarului înregistrat sub nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, critică motivarea instanței de fond, cu privire la admiterea ordonanței președințiale, având în vedere că în prezenta cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, iar în favoarea intimatei - reclamante nu exista aparență de drept.

Astfel, prima instanță nu a avut în vedere faptul că nu poate fi acceptată solicitarea intimatei -reclamante de acordare în mod provizoriu a medicamentelor în litigiu, ca și măsură premergătoare operațiunii de decontare, întrucât analiza necesară în vederea soluționării cauzei presupune un probatoriu complex care nu se poate administra decât în cadrul acțiunii de fond.

Cu privire la cerințele impuse de legiuitor pentru ca cererea de ordonanță președințială să fie admisibilă, pârâta apreciază că nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Este de menționat faptul că potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

În contextul celor mai sus menționate, având în vedere destinația specială, precisă și limitată a bugetului FNUASS, astfel cum prevede și Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și principiul prevăzut la art. 219 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 95/2006, rep., cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, pe baza participării persoanelor asigurate, a statului și a angajatorilor la managementul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, orice grevare a bugetului Fondului național unic de asigurări de sănătate are drept consecință o serie de aspecte cu impact negativ în ceea ce privește veniturile si procedura de gestionare a acestuia.

Astfel, întreprinderea oricăror măsuri ce presupun influențe financiare suplimentare negative asupra bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate conduce automat la diminuarea atât a pachetului de servicii medicale, medicamente și materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât și a calității serviciilor medicale acordate acestora.

În susținerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Pe fond, examinând cu prioritate excepției netimbrării, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, având în vedere faptul că recurentul Ministerul Sănătății nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, …", iar potrivit alin. (3):

"mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. ..."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013:

"Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.."

De asemenea, potrivit din art. 33 alin. (3) din aceeași ordonanță:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

Din analiza textelor de lege sus citate rezultă că recurentul avea obligația să atașeze, la cererea de recurs, dovada achitării taxelor judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Or, recurentul-reclamant nu s-a conformat acestei obligații legale, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanței.

În consecință, pentru considerentele arătate și în raport cu art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat de recurentul - pârât Ministerul Sănătății, ca netimbrat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cu toate că au fost formulate memorii de recurs separate, Înalta Curte le va analiza și respinge prin considerente comune.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, admiterea cererii de ordonanță președințială, obligarea pârâților să îi asigure reclamantei în mod provizoriu, medicamentul Imfinzi - denumirea comercială/Durvalumabum - denumirea științifică, pe baza de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea dosarului de fond al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate Înalta Curte reține că în mod corect a constatat că sunt neîntemeiate, având în vedere că aceste autorități sunt implicate în procesul de elaborare a listei cu medicamente de care beneficiază asigurații în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Înalta Curte reține că C.N.A.S. este autoritatea publică care gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate și îi revine obligația de a aduce la îndeplinire solicitarea reclamantei din acțiune și de a răspunde pretenției acesteiaprivind eliberarea gratuită a tratamentului pe perioada prescrisă de medic.

Astfel fiind, temeinic și legal s-a reținut că pârâții sunt persoane care pot răspunde pretențiilor reclamantei iar admisibilitatea cererii de ordonanță președințială urmează a fi analizată în contradictoriu cu aceste persoane.

În ceea ce privește întrunirea condițiilor necesare pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială, Înalta Curte reține că potrivit art. 997 din C. proc. civ. "Instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".

Din aceste dispoziții rezultă următoarele condiții ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.

În cazul de față este îndeplinită condiția urgenței având în vedere că reclamanta a depus la dosarul cauzei acte medicale din care rezultă că suferă de boli cronice pentru care medicamentele înscrise în lista actuală de medicamente ce se asigură prin sistemul de asigurări sociale de sănătate nu dau rezultate. De asemenea, din actele medicale referitoare la reclamantă rezultă că tratamentul urmat de aceasta cu medicamentul nou solicitat prin cerere, neinclus în listă, a avut efecte pozitive.

Păstrarea dreptului la viață al reclamantei impune luarea de urgență a măsurilor solicitate, fiind astfel îndeplinită prima dintre condițiile prevăzută de art. 997 din C. proc. civ.

De asemenea, este îndeplinită și condiția caracterului vremelnic întrucât măsura urmează a fi dispusă până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, având ca obiect cererea reclamantei de obligare a pârâților la actualizarea listei de medicamente ce se asigură prin sistemul de asigurări sociale de sănătate și la emiterea hotărârii de Guvern privind aprobarea acestei liste actualizate.

În ceea ce privește neprejudecarea fondului, analiza îndeplinirii acestei condiții presupune o examinare sumară a cauzei pentru a se stabili de partea cui este aparența dreptului.

Înalta Curte constată, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că reclamanta, asigurată în sistemul public de sănătate, aspect necontestat de pârâți, a fost diagnosticată cu colangiocarcinom infiltrativ cu determinări secundare hepatice (cancer hepatocelular) și, medicul curant i-a recomandat tratament cu Imfinzi - denumirea comercială (Durvalumabum - denumirea științifică).

În România, pe lista cu medicamentele compensate aprobată prin H.G. nr. 720/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, medicamentul Imfinzi - denumirea comercială (Durvalumabum - denumirea științifică) figurează doar pentru primele două tipuri de cancer dintre cele patru tipuri de cancer pentru care medicamentul este indicat terapeutic, iar nu și pentru carcinom hepato-celular de care suferă reclamanta.

Medicamentul Imfinzi - denumirea comercială (Durvalumabum - denumirea științifică) este autorizat pentru punerea pe piață, inclusiv în România, fiind inclus pe Lista de medicamente compensate, iar pacienții beneficiază de compensare 100% (gratuit), dar pentru alte tipuri de afecțiuni oncologice decât cel de care suferă reclamanta.

Prin urmare, în ceea ce privește aparența dreptului pretins, instanța de fond a reținut că, deși, potrivit cadrului normativ în vigoare, reclamanta nu are dreptul să beneficieze de decontare pentru medicamentul Imfinzi - denumirea comercială (Durvalumabum - denumirea științifică), acesta fiind inclus în Lista medicamentelor compensate doar pentru alte indicații terapeutice, nu și pentru cele care prezintă interes în speță, conținutul Listei poate fi oricând modificat, potrivit legii, nu doar la cererea deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață, ci și din inițiativa autorităților, inclusiv în sensul extinderii indicațiilor terapeutice ale unui produs pentru care se acordă compensarea.

Reclamantei i s-a recomandat de către medicul curant tratamentul cu Imfinzi - denumirea comercială (Durvalumabum - denumirea științifică), considerat așadar de către specialiști ca fiind benefic pentru starea sa de sănătate, aceasta după ce a suferit repetate internări în spital.

Constatând că aparența de drept există în favoarea reclamantei și, având în vedere obligațiile pozitive ce revin statutului în ocrotirea dreptului la viață și la sănătate al cetățenilor, drepturi consacrate în plan intern la nivel constituțional, prin art. 22 și 34 din Constituție, dar și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin art. 2, și apreciind că nu există nicio diferență, din această perspectivă, între pacienții care suferă de cele patru categorii de cancer pentru care medicamentul solicitat prezintă indicații terapeutice, diferență care să justifice, în cazul bolnavilor de carcinom hepato-celular, refuzul decontării, ținând seama și de costurile pe care le-ar presupune, pentru reclamantă, suportarea din surse proprii a contravalorii tratamentului, față de prețul ridicat al medicamentelor și durata îndelungată de tratament, care ar face practic ca acesta să devină inaccesibil, instanța de fond temeinic și legal a reținut că se impune luarea unor măsuri provizorii, până la stabilirea pe cale judecătorească sau administrativă a dreptului pretins de către reclamantă, neputând fi exclus faptul că omisiunea de a i asigura acces la tratamentul prescris ar putea contribui iremediabil la agravarea stării sale de sănătate.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția netimbrării invocată din oficiu.

Anulează recursul formulat de recurentul - pârât Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 100 din 1 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursurile declarate de recurenții - pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României împotriva sentinței nr. 100 din 1 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.