ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 163/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024 Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele: La 27.03.2020, A. S.A.

a înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău, secția Civilă, în contradictoriu cu B. și C., o contestație, în temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016, împotriva modului de stingere a creanței rezultând dintr-o serie de contracte de credit, modificate prin acte adiționale și contracte de garanție - indicate în cuprinsul cererii -, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că există autoritate de lucru judecat față de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea nr. 77/2016, iar în subsidiar, că nu sunt îndeplinite condițiile privind darea în plată și să dispună repunerea părților în situația anterioară formulării notificării privind procedura reglementată de Legea nr. 77/2016, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4942/30.10.2020, Judecătoria Buzău, secția Civilă a admis acțiunea, a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea nr. 77/2016 și a repus părțile în situația anterioară notificării nr. x/16.03.2020. Împotriva acestei sentințe civile, B. și C. au declarat apel. Prin decizia nr. 1334/10.12.2021, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins atât excepția tardivității formulării cererii de apel, cât și apelul, ca nefondat. Împotriva acestei decizii, B. și C. au declarat recurs, care a fost anulat ca netimbrat, prin decizia nr. 114/08.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei din urmă decizii, B. și C. au declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe. Prin cererea de recurs, întemeiată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții au arătat că hotărârea curții de apel, prin care le-a fost anulată ca netimbrată calea de atac a recursului, este nelegală, întrucât la data pronunțării acesteia, se aflau în termenul de formulare a cererii de reexaminare împotriva încheierii din 11.05.2022, prin care le-a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar. La 07.07.2023, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării, autorității de lucru judecat, inadmisibilității și tardivității cererii de recurs, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac promovate ca nefondată.

La termenul de astăzi, Înalta Curte, determinând ordinea de soluționare a excepțiilor, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare aspectul netimbrării recursului, asupra căruia reține următoarele: Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru. Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc.

civ., obligația de a timbra în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării actului procedural al instanței. Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. În speță, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurenților obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, calculată conform art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, iar prin adresa din 09.05.2023, comunicată la 16.05.2023, li s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru și să depună la dosar dovada plății taxei.

Autorii căii de atac nu și-au îndeplinit această obligație. Prin urmare, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, recurenții nu s-au conformat obligației de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor legale evocate mai sus, urmând ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de recurenții-pârâți B. și C. împotriva deciziei nr. 114/08.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2024.