ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4445/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Deliberând asupra excepției de necompetență materială, invocată din oficiu, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

La data de 14.09.2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, cererea, prin care petenta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., a solicitat, atât strămutarea dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru motive de bănuială legitimă, cât și suspendarea judecării pricinii ce face obiectul respectivului dosar, până la soluționarea cererii de strămutare.

Prin Rezoluția Președintelui Completului învestit cu soluționarea celor două cereri ce fac obiectul dosarului de față nr. x/2021, din data de 23.09.2021, s-a stabilit primul termen pentru judecata cererii de strămutare, la data de 19.10.2021, iar cererea de suspendare a judecării litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a primit termen " chiar înainte de primul termen de judecată", astfel cum permit dispozițiile art. 143 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., respectiv la data de 05 octombrie 2021, făcând obiectul prezentei judecăți.

Verificându-și din oficiu competența de soluționare a prezentei cereri privind suspendarea judecării cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2020, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., raportat la motivul invocat de parte în susținerea cererii de strămutare, respectiv "motiv de bănuială legitimă", Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 142 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora " Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părții de judecător la o instanță din circumscripția curții de apel competente, precum și a celor vizând calitatea de parte a unei instanțe din circumscripția aceleiași curți, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de strămutare se depune la instanța competentă să o soluționeze, care va înștiința de îndată instanța de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare."

Cum în prezenta cauză instanța de la care se solicită strămutarea, respectiv suspendarea judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2020 este un tribunal, respectiv Tribunalul Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și nu o curte de apel, iar cererea de strămutare, întemeiată pe motivul de bănuială legitimă nu vizează nici calitatea unei părți, de judecator la o instanță din circumscripția curții de apel competente și nici calitatea de parte a unei instanțe din circumscripția aceleiași curți de apel, pentru a atrage competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum este reglementată la teza a III-a a articolului 142 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că, competența de soluționare a cererii de suspendare a judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (cu termen de judecată la data de 18.10.2021), formulată în conformitate cu dispozițiile art. 143 C. proc. civ. inclusiv a cererii de renunțare la judecata celor două cereri ce fac obiectul dosarului de față nr. x/2021, aparține Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, în circumscripția căreia se află Tribunalul Mehedinți, pe rolul căruia este înregistrat dosarul ce face obiectul suspendării.

Temeiul legal al soluției adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție

Pentru considerentele mai sus menționate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (2), art. 132 alin. (3) și art. 142 alin. (1) teza I și art. 143 C. proc. civ. va admite excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și va declina competența materială de soluționare a cererii formulate de petenta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. privind suspendarea judecării cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, inclusiv a cererii de renunțare la judecata celor două cereri ce fac obiectul dosarului de față nr. x/2021, în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială, invocată din oficiu.

Declină competența materială de soluționare a cererii formulate de petenta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. privind suspendarea judecării cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.