ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4237/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantele A., B., C. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Secretariatul General Al Guvernului au solicitat instanței să dispună: constatarea nulității absolute/anularea Hotărârii de Guvern nr. 429/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 551 din data de 04 iulie 2019, împreună cu anexa care face parte integrantă din hotărâre, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 551 bis, date prin încălcarea și nesocotirea procedurilor de adoptare a actelor normative - legile, ordonanțele de guvern și ordonanțele de urgență ale guvernului(art. 73-79 si 108 Constituție si art. 4 din Legea nr. 24/2000).

În cadrul acesta procesual, reclamantele au invocat excepția de neconstituționalitate, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea 47/1992 cu privire la Hotărârea de Guvern nr. 429/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 551 din data de 04 iulie 2019, împreună cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 bis. Și au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu această excepție.

Prin sentința civilă nr. 488/2021 din data de 6 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile: nulității cererii pentru netimbrare, lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantelor, nulității pentru lipsa dovezii calității de reprezentanți legali ai reclamantelor, nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a avocatului reclamantelor, lipsei interesului reclamantelor, lipsei calității procesuale active a reclamantelor, lipsei îndeplinirii procedurii prealabile, inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a H.G. nr. 429/2019, lipsei calității procesuale active a intervenientilor D. și E..

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Secretariatul General al Guvernului și respinge acțiunea și cererile de intervenție principală în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins ca inadmisibilă cererea reclamantelor și a intervenientului F. de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a H.G. nr. 429/2019.

A respins ca nefondate cererea de chemare în judecată formulate de reclamantele C. și B. și A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cererile de intervenție formulate de D., E., F. și G..

A admis cererea de intervenție formulată de AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ȘI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII, în favoarea Guvernului României.

Împotriva sentinței nr. 488/2021 din data de 6 aprilie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a H.G. nr. 429/2019 au declarat recurs reclamantele C. și B..

În motivarea cererii de recurs, reclamantele au precizat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material deoarece excepția invocată nu vizează conținutul actului normativ, ci exclusiv că acesta a fost dat prin încălcarea și nesocotirea procedurilor de adoptare a actelor normative.

Excepția de neconstituționalitate fiind invocată în cadrul cererii de chemare în judecată respectă prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În drept, recurentele-reclamante și-au întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de ar. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații-pârâți Guvernul României și Secretariatul General al Guvernului a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care au solicit respingerea recursului ca find nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului formulat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamante este nefondat și urmează a-l respinge pentru considerentele următoare:

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de reclamantele C. și B. în ceea ce privește dispozițiile H.G. nr. 429/2019 este inadmisibilă, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

În acord cu instanța de fond, instanța de recurs reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor mai sus citate, rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării unei excepții de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționalitate, recurentele-reclamante au solicitat controlul de constituționalitate a H.G. nr. 492/2019 pentru aprobarea Strategiei 5G pentru România.

Înalta Curte constată că recurentele prin această cerere dorește să se facă controlul de neconstituționalitate a unui text dintr-un act normativ care, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu poate face obiectul controlului de constituționalitate.

Așadar, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiect al controlului de constituționalitate, pe calea excepției de neconstituționalitate, îl pot constitui doar legile sau ordonanțele, ori dispozițiile din legi sau ordonanțe, astfel că analiza constituționalității dispozițiilor din acte normative cu caracter secundar, emise în executarea legii, așa cum sunt hotărârile de guvern, nu intră în competența instanței de contencios constituțional, sesizarea cu un atare obiect fiind inadmisibilă.

În aceste condiții, soluția instanței de fond prin care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a H.G. nr. 492/2019 pentru aprobarea Strategiei 5G pentru România ca inadmisibilă este o soluție temeinică și legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantele C. și B. în ceea ce privește soluția instanței de fond față de cererea de sesizarea a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a H.G. nr. 492/2019 pentru aprobarea Strategiei 5G pentru România, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele C. și B. împotriva sentinței nr. 488/2021 din data de 6 aprilie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.