ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3106/2021

Ședința publică din data de 25 mai 2021

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 03.10.2018 pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, să se constate nelegalitatea refuzului pârâtului de a soluționa aspectele sesizate de reclamantă și în vederea urmăririi interesului superior al copiilor și să se dispună ca în campania pentru promovarea participării și votării cu da la referendumul pentru modificarea Constituției României să se înceteze folosirea copiilor.

Prin sentința civilă nr. 3917 din 4 octombrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței teritoriale.

A admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central.

A obligat pârâtul să emită o hotărâre prin care să interzică folosirea imaginilor cu copii în cadrul campaniei pentru referendumul din 6 si 7 octombrie 2018 pentru modificarea Constituției.

Împotriva sentinței civile 3917 din 4 octombrie 2018, a formulat recurs pârâtul Biroul Electoral Central prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și în rejudecarea cauzei să se respingă cererea de chemare în judecată.

În drept recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare în cauză.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 16.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 07 decembrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 25 mai 2021.

II. Soluția instanței de recurs

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat de Biroul Electoral Central constituit pentru Referendumul național pentru Revizuirea Constituției din 6 și 7 octombrie 2018.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, pentru organizarea procesului electoral funcționează în mod permanent Autoritatea Electorală Permanentă, care emite hotărâri, decizii și instrucțiuni.

În perioada organizării alegerilor se formează Biroul Electoral Central, birouri electorale de circumscripție la nivel județean, al municipiului București, oficii electorale de sector, în cazul municipiului București, și un birou electoral de circumscripție pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în afara țării, precum și birouri electorale ale secțiilor de votare.

În cazul de față, fiind în discuție o chestiune legată de Referendumul național pentru revizuirea Constituției din 6 și 7 octombrie 2018, constituirea Biroului Electoral Central s-a făcut în temeiul Legii nr. 3/2000, conform căreia, potrivit art. 23:,,(1) Pentru organizarea și desfășurarea referendumului național, în cel mult 5 zile de la data aducerii la cunoștință publică a datei acestuia, se constituie Biroul Electoral Central, birouri electorale de circumscripție ale județelor, biroul electoral de circumscripție a municipiului București și oficii electorale ale sectoarelor municipiului București și biroul electoral pentru secțiile de votare din străinătate, iar cu 3 zile înaintea datei votării se constituie birouri electorale ale secțiilor de votare."

Din ansamblul dispozițiilor atât ale Legii nr. 208/2015 care privește constituirea Biroului Electoral Central pentru procedurile alegerilor locale, parlamentare, presidențiale, cât mai ales ale Legii nr. 3/2000 rivind organizarea și desfășurarea referendumului care prezintă relevanță în cauză, Înalta Curte reține că Biroul Electoral Central este un organism electoral ce funcționează în mod temporar și se formează exclusiv pentru organizarea alegerilor electorale sau pentru susținerea unui referendum, astfel că până la data organizării unor noi alegeri parlamentare sau organizării unui nou referendum această entitate electorală nu există.

În ceea ce privește capacitate procesuală de folosință, Înalta Curte apreciază că sunt relevante în cauză prevederile art. 56 C. proc. civ.: "Orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.

(2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.

(3) Lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută."

Totodată conform prevederile art. 28 alin. (2) C. civ. prevede că orice persoană are capacitate de folosință și, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exercițiu.

Capacitatea procesuală de folosință nu este altceva decât un aspect al capacității civile, o reflectare pe plan procesual al capacității de folosință.

Din aceste prevederi legale rezultă ca o persoană fizică sau juridică poate deveni parte în judecată în calitate de reclamant, pârât, intervenient, dar pentru aceasta, legea pretinde condiția capacității procesuale de folosință, pe care ca regulă o au toate persoanele sub rezerva ca acestea să existe în ființă.

Cum în speță, Biroul Electoral Central constituit pentru referendumul național pentru revizuirea Constiuției din 6 și 7 octombrie 2018, iar ulterior, în cazul de față invalidării referendumului Biroul Electoral Central a încetat să mai existe, în prezent recurentul-pârât nu mai deține capacitate procesuală de folosință.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Biroului Electoral Central și va respinge cererea de crecurs declarată de acesta ca fiind formulată de către o persoană lipsită de capacitate de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul BIROUL ELECTORAL CENTRAL împotriva sentinței civile nr. 3917 din 4 octombrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa de capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2021.