CASE OF FOLGERØ AND OTHERS v. NORWAY - [Romanian Translation] by the COE Human Rights Trust Fund

CASE OF FOLGERØ AND OTHERS v. NORWAY - [Romanian Translation] by the COE Human Rights Trust Fund (CtEDO, 2007)

MAREA CAMERĂ

CAUZA FOLGERØ ȘI ALȚII împotriva NORVEGIEI

(Cererea nr. 15472/02)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

29 iunie 2007

În cauza Folgerø și alții împotriva Norvegiei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Marea Cameră compusă din:

Jean-Paul Costa,

Președinte

,

Luzius Wildhaber,

Christos Rozakis,

Boštjan M. Zupančič,

Peer Lorenzen,

Françoise Tulkens,

Corneliu Bîrsan,

Nina Vajić,

Margarita Tsatsa-Nikolovska,

Anatoly Kovler,

Vladimiro Zagrebelsky,

Elisabeth Steiner,

Javier Borrego Borrego,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

Ineta Ziemele,

judecători

,

și Vincent Berger,

grefier

,

Deliberând la 6 decembrie 2006 și 9 mai 2007 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la ultima dată menționată:

PROCEDURA

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 15472/02) depusă împotriva Regatului Norvegiei, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către nouă cetățeni norvegieni („reclamanți”): dna Ingebjørg Folgerø, dl Geir Tyberø și fiul lor, Gaute

A. Tyberø; dna Gro Larsen, dl Arne Nytræ și cei doi fii ai lor,

Adrian și Colin Nytræ; și dna Carolyn Midsem și fiul său, Eivind T. Fosse, la 15 februarie 2002. Părinții reclamanți sunt membri ai Asociației Umaniste Norvegiene (

Human-Etisk Forbund

). Inițial, Asociația s-a alăturat în calitate de reclamant la cerere, dar ulterior s-a retras.

2.

Reclamanții au fost reprezentați de dl L. Stavrum, avocat din Lillehammer. La etapa scrisă a procedurii, Guvernul Regatului Norvegiei („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dna E. Holmedal, Biroul Avocatului General (Drept privat).

3.

Prezenta cauză se referă la pretenții depuse de părinți necreștini. Reclamanții au înaintat inițial o pretenție în temeiul articolului 9 al Convenției și articolului 2 al Protocolul nr. 1 privind refuzurile autorităților naționale de a-i scuti integral pe copii lor de la o disciplină obligatorie de creștinism, religie și filosofie („disciplina KRL” – a se vedea paragraful 16 de mai jos) predată în Norvegia pe parcursul a 10 ani de instruire școlară obligatorie. În al doilea rând, reclamanții au înaintat o pretenție ce vizează discriminarea, și care vine în contradicție cu articolul 14 al Convenției, coroborat cu prevederile sus-menționate și articolul 8.

4.

Cererea a fost inițial repartizată Secțiunii a Treia a Curții (articolul 52 § 1 al Regulamentului Curții), care, la 26 octombrie 2004 a decis să scoată cererea de pe rol în ceea ce privește Asociația Umanistă și să declare unele părți din cerere inadmisibile. Ulterior, cererea a fost repartizată Secțiunii Întâi. La 14 februarie 2006, aceasta a fost declarată parțial admisibilă de către o Cameră a acestei Secțiuni alcătuită din Christos Rozakis, Loukis Loucaides, Françoise Tulkens, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători, și Søren Nielsen, Grefierul Secției. La 18 mai 2006, o Cameră a acestei Secțiuni, alcătuită din Christos Rozakis, Françoise Tulkens, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători, și Søren Nielsen, Grefierul Secției, s-a desesizat în favoarea Marii Camere, fără ca vreuna din părți să aibă obiecții (articolul 30 al Convenției și articolul 72 al Regulamentului Curții).

5.

Componența Marii Camere a fost stabilită potrivit prevederilor articolului 27 §§ 2 și 3 ale Convenției și articolului 24 al Regulamentului Curții. Luzius Wildhaber, al cărui mandat a expirat după prezidarea ședinței, a continuat să participe la examinarea cauzei (articolul 23 § 7 al Regulamentului Curții).

6.

La 6 decembrie 2006, în Clădirea Drepturilor Omului de la Strasbourg, au avut loc audieri publice pe marginea acestei cauze (articolul 59 § 3

al Regulamentului Curții

).

În fața Curții au compărut:

(a)

pentru Guvern

Dra

T.

Steen

, Avocat, Biroul Avocatului General

(Drept civil),

Agent

,

Dra

E.

Holmedal

, Avocat, Biroul Avocatului General

(Drept civil),

Dl

G.

Mandt

, Director, Ministerul Educației și Cercetării,

Dl

B.

Gjefsen

, Consultant Superior, Ministerul Educației și

Cercetării,

Consilieri

;

(b)

pentru reclamanți

Dl

L.

Stavrum

,

Avocat

,

Avocat

,

Dl

K.

Rognlien

,

Avocat

,

Dna

B.

Sandvig

,

Dna

T.

Nikolaisen

,

Consultanți

.

Curtea a audiat adresările dlui Stavrum și drei Steen.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

7.

Prezenta cerere a fost depusă de către părinți, care sunt membri ai Asociației Umaniste Norvegiene (

Human-Etisk Forbund

), și copii lor, care la momentul evenimentelor față de care se înaintează pretenții în această cauză, erau elevi în școala primară: dna Ingebjørg Folgerø (născută în 1960), dl Geir Tyberø (născut în 1956) și fiul lor, Gaute A. Tyberø (născut în 1987); dna Gro Larsen (născută în 1966), dl Arne Nytræ (născut în 1963) și cei doi fii ai lor,

Adrian Nytræ (născut în 1987) și Colin Nytræ (născut în 1990); dna Carolyn Midsem (născută în 1953) și fiul său, Eivind T. Fosse (născut în 1987). Inițial, Asociația, s-a alăturat cererii, dar ulterior s-a retras.

8.

La 26 octombrie 2004, Curtea a scos cererea de pe rol în partea care se referea la Asociație și a declarat-o inadmisibilă, pe motive de ne-epuizarea căilor de recurs interne, în partea ce privește copiii reclamanților (motiv pentru care termenul „reclamanți” utilizat în prezenta hotărâre se referă la reclamanții părinți). Mai mult, Curtea a constatat că, în timp ce părinții reclamanți s-au plâns în temeiul Convenției, în special, cu privire la lipsa dreptului de scutire de la studierea disciplinei KRL (a se vedea paragraful 16 de mai jos), ei au mai contestat în fața Curții posibilitățile limitate și modalitățile de obținere a unei scutiri parțiale. Cu toate acestea, după cum se poate vedea din hotărârea Curții Supreme de Justiție, procesul intentat de părinții reclamanți și recursul depus la Curtea Supremă de Justiție, au fost îndreptate asupra disciplinei KRL și implementării sale în general. Curtea Supremă de Justiție nu a găsit niciun motiv pentru a stabili dacă instruirea copiilor reclamanților s-ar fi desfășurat într-un mod care încălca tratatele relevante în domeniul drepturilor omului. Având în vedere cele menționate mai sus, Curtea a constatat că părinții reclamanți nu au epuizat căile de atac naționale, în modul în care este prevăzut de articolul 35 § 1 al Regulamentului Curții, în privința pretenției lor legate de posibilitățile și modalitățile de obținere a scutirii parțiale de la studierea disciplinei KRL și a declarat această parte a cererii inadmisibilă.

În decizia sa ulterioară din 14 februarie 2006 privind admisibilitatea, Curtea a statuat că în procesul examinării chestiunii scutirii totale, limitările de mai sus cu privire la domeniul de aplicare al cauzei care a urmat hotărârii din 26 octombrie 2004, nu a împiedicat-o să ia în considerare aspectele generale ale schemei de scutire parțială, în special în contextul plângerii părinților în temeiul articolului 14 al Convenției.

A.

Circumstanțele de fapt ale cauzei

9.

În Norvegia există o religie de stat și o Biserică de stat, membrii căreia reprezintă 86% din populația țării. Articolul 2 din Constituție stipulează:

“Orice rezident al Regatului se va bucura de libertatea religiei.

Religia Evanghelică Luterană este religia oficială a statului. Rezidenții care o împărtășesc sunt obligați să-și educe copii în spiritul acesteia.”

10.

Instruirea în spiritul credinței creștine a făcut parte din curriculumul școlar norvegian începând din 1739. Din 1889 încoace, membrii comunităților religioase, altele decât Biserica norvegiană, au avut dreptul de a fi scutiți de instruire religioasă.

1.

Fosta Lege privind învățământul obligatoriu din 1969

11.

În legătură cu repunerea în vigoare în 1969 a fostei Legi privind învățământul obligatoriu (

lov om grunnskolen

, 13 iunie 1969, nr. 24, denumită în continuare „Legea 1969”), Parlamentul a decis că predarea religiei creștine ar trebui separată de educația în spiritul Bisericii, care vizează aspectele principale ale istoriei Bibliei, cele mai importante evenimente care au avut loc în istoria Bisericii și transmiterea cunoștințelor de bază despre religia evanghelică luterană (articolul 7(4) al Legii).

12.

„Clauza de disciplină creștină” (

den kristne formålsparagraf

) din articolul 1 din Lege prevede că:

„Școlile primare, de comun acord și în cooperare cu părinții, vor contribui la oferirea elevilor a unei educații creștine și morale, a unor cunoștințe generale solide, dezvoltându-le abilități spirituale și fizice, astfel încât aceștia să poată deveni ființe umane utile și independente, atât acasă, cât și în societate.

Școala va promova libertatea spirituală și toleranța, punând accent pe crearea de condiții bune pentru cooperare între profesori și elevi, precum și între școală și familie.”

13.

Învățătorilor li s-a cerut să desfășoare procesul de predare în conformitate cu credința evanghelică luterană (articolul 18(3), adăugat în 1971).

14.

În conformitate cu articolul 12(6) din Legea 1969, copii ai căror părinți nu erau membrii ai Bisericii norvegiene, dispuneau de dreptul de a fi scutiți la cerere, în totalitate sau în parte, de la lecțiile de religie creștină. Elevilor scutiți li se puteau oferi lecții alternative de filosofie.

2.

Reforma

15.

Între 1993 și 1997, a avut loc un proces de reformă a învățământului primar și secundar. În primăvara anului 1993, Parlamentul a decis să modifice vârsta de școlarizare de la șapte la șase ani și în primăvara următoare a extins durata obligatorie de școlarizare de la nouă la zece ani. Parlamentului i-a fost prezentat un nou curriculum. Majoritatea membrilor Comisiei parlamentare pentru afaceri religioase, educație și cercetare a propus ca creștinismul, alte religii și filosofia să fie studiate împreună. Aceasta a evidențiat importanța asigurării unui mediu școlar deschis și incluziv, indiferent de originea socială, religie, naționalitate, sex, grup etnic sau capacitate funcțională a elevilor. Școala ar trebui să fie un loc de întâlnire a tuturor punctelor de vedere. Elevii care au convingeri religioase și filosofice diferite ar trebui să interacționeze unii cu alții și să obțină cunoștințe despre gândurile și tradițiile celorlalți. Școala nu ar trebui să constituie o platformă pentru activități de predicare sau misionare. S-a observat că începând cu 1969, predarea religiei creștine a fost separată de instruirea oferită de Biserica de stat. Această disciplină ar trebui să ofere cunoștințe și o înțelegere a subiectului, însă nu trebuie să constituie o metodă de predicare religioasă. Majoritatea membrilor Comisiei au considerat în continuare că ar trebui elaborate instrucțiuni privind scutirile, în scopul obținerii unei practici uniforme, și că ar trebui consultate grupurile minoritare. Scutirile ar trebui limitate doar la anumite părți ale disciplinei, în special la temele cu caracter confesional și participarea la ritualuri.

16.

Ulterior a fost prezentat un raport (

St.meld. nr. 14

for 1995-96) privind creștinismul, religia și filosofia (

kristendomskunnskap med religions- og livssynsorientering

, denumit în continuare “disciplina KRL”), în care Ministerul pentru Afaceri Religioase, Educație și Cercetare (

Kirke-, utdannings- og forskningsdepartementet

; denumit din 1 ianuarie 2002 Ministerul Educației și Cercetării (

Utdannings- og forskningsdepartementet

) – în continuare “Ministerul”) a indicat următoarele circumstanțe de la care se pot face derogări:

„Nici un elev nu trebuie să se simtă neconfortabil sau stigmatizat din cauză că este scutit;

Nici un elev nu trebuie să se simtă obligat să se evidențieze în calitate de reprezentant al unei filosofii de viață specifice, iar școala trebuie să demonstreze prudență maximă pe parcursul orelor și în restul situațiilor în care examinează o cerere de scutire;

Nu trebuie ca anumiți elevi să fie scutiți în mod automat de la anumite părți ale programului școlar;

La dorința părinților/elevului și dacă circumstanțele permit, contextul și motivele scutirii pot fi discutate în cadrul orelor.

O scutire nu presupune libertatea de a fi ignorant ...”

17.

Majoritatea membrilor Comisiei parlamentare sus-menționate a aprobat, în principal, curriculumul și a indicat că creștinismul ar trebui să constituie partea centrală a disciplinei KRL (

Innst.s.nr 103

for

1995-96). Aceasta a statuat în continuare:

„Majoritatea ar sublinia, de asemenea, faptul că predarea nu ar trebui să fie lipsită de valori. Ideea conform căreia instruirea nu urmează să fie înlocuită de predicare, nu ar trebui niciodată să fie interpretată în sensul că aceasta ar trebui să se desfășoare într-un vacuum religios/etic. Instruirea în școlile noastre primare va avea ca punct de pornire obiectul disciplinei, și în cadrul acesteia va fi prezentat creștinismul, alte religii și filosofii, în conformitate cu trăsăturile lor speciale. Disciplina ar trebui să pună accent pe predarea creștinismului.”

18.

Un membru aflat în minoritate a propus ca toți elevii școlilor primare să aibă dreptul la scutire totală de la disciplina KRL, precum și drept la instruire alternativă.

19.

În procesul pregătirii modificărilor la lege, Ministerul l-a delegat pe dl Møse, numit ulterior judecător la Curtea Supremă de Justiție, să efectueze o evaluare a învățământului obligatoriu în contextul disciplinei KRL, prin prisma obligațiilor asumate de Norvegia în dreptul internațional public. În raportul său din 22

ianuarie 1997, dânsul a concluzionat:

„Clauza esențială a Legii privind învățământul primar, luată separat sau împreună cu articolul 2 al Constituției și cu alte norme speciale privind Biserica și educația, nu oferă o bază pentru a stabili că predarea creștinismului conform noului curriculum va deveni, din necesitate juridică, predicare, educare sau influențare în favoarea religiei evanghelice luterane. Legiuitorul ar putea prevedea ca educația în formă de predicare să fie aplicată elevilor care împărtășesc acest crez, dar nu și altora. Aceasta ar veni în contradicție cu obligațiile internaționale și cu articolul 110 c) din Constituție, care se referă la protecția drepturilor omului.

Din punct de vedere juridic, conceptul oarecum neclar de ‘bază confesională’ presupune faptul că o consecință naturală a sistemului de Biserică de stat este că legiuitorul permite predarea religiei sau filosofiei, care include concepte evanghelice luterane, dar nu și alte forme ale creștinismului. Legea cu privire la noua disciplină, care include o parte din creștinism, a optat pentru aceasta. ... S-a optat pentru această soluție pentru că majoritatea populației Norvegiei este afiliată acestei religii. Fapt ce este în mod evident motivat prin argumente obiective. Și nu poate fi exclusă de tratatele internaționale privind drepturile omului, pe motiv că instruirea ar fi în caz contrar pluralistă, neutră și obiectivă.”

20.

În ceea ce privește chestiunea scutirii de disciplina KRL, dl Møse a declarat:

„În situația curentă, consider că un drept general de scutire ar fi cea mai sigură opțiune. Aceasta ar putea însemna că instituțiile internaționale de control judiciar nu ar întreprinde o examinare mai atentă a întrebărilor dificile pe care le generează învățământul. Cu toate acestea, nu se poate spune că o scutire parțială ar încălca prevederile convențiilor, cu condiția că funcționarea sistemului se înscrie în cadrul obligațiilor relevante derivate din tratate. Mult va depinde de procesul legislativ care va urma și de modalitatea de implementare a disciplinei.”

21.

Articolele 7 și 13 din Legea 1969 au fost modificate de o Lege din 19

iunie 1997 (nr. 83), care a intrat în vigoare la 1 iulie 1997. Noile prevederi, plus clauza esențială similară articolului 1 al fostei Legi 1969, au fost în continuare incluse în articolele 2-4, și, respectiv, 1-2 din Legea învățământului din 1998 (

Lov om grunnskolen og den videregående opplæring av 17. juli 1998 nr. 61 –

„Legea învățământului din 1998”), care a intrat în vigoare la 1 august 1999.

22.

Articolul 1-2(1) prevede:

„Scopul învățământului primar și secundar va fi, de comun acord și în cooperare cu familia, de a oferi elevilor o educație creștină și morală, de a le dezvolta abilitățile psihice și fizice și de a le oferi cunoștințe solide, astfel încât să devină ființe umane utile și independente, atât în familie, cât și în societate.”

23.

Articolul 2-4 stipulează:

„Educația în spirit creștin, religios și filosofic va:

(i)

transmite cunoștințe aprofundate despre Biblie și creștinătate în formă de patrimoniu cultural și credință evanghelică luterană;

(ii)

transmite cunoștințe despre alte comunități creștine;

(iii)

transmite cunoștințe despre alte religii și filosofii ale lumii, precum și despre alte subiecte etice și filosofice;

(iv)

promova înțelegerea și respectul pentru creștinism și valori umaniste; și

(v)

promova înțelegerea, respectul și capacitatea de a menține un dialog între persoane cu diferite percepții și convingeri religioase.

Educația în spirit creștin, religios și filosofic este o disciplină școlară obișnuită, care în mod normal ar trebui să întrunească toții elevii. Disciplina nu va fi predată în formă de predică.

O persoană care predă creștinismul, religia și filosofia va avea în calitate de punct de pornire clauza esențială din articolul 1-2 și ar trebui să prezinte creștinismul, diferitele religii și filosofii din punctul de vedere al caracteristicilor lor specifice. Aceleași principii pedagogice se vor aplica predării altor discipline.

La prezentarea unei informații scrise din partea părinților, un elev va fi scutit de acele părți ale instruirii, care, din punctul de vedere al religiei sau filosofiei lor proprii de viață, consideră că reprezintă practicarea unei alte religii sau aderarea la o altă filosofie de viață. Aceasta cuprinde,

inter alia

, activități religioase în cadrul sau în afara sălii de clasă. În cazul recepționării unei solicitări din partea părinților în care se cere scutirea, administrația școlii va încerca, în măsura posibilității, să găsească soluții, prin facilitarea predării diferențiate în cadrul curriculumului școlar.”

24.

Din lucrările pregătitoare se poate deduce că expresia “activități religioase” a avut ca scop să includă, de exemplu, rugăciuni, psalmi, învățarea pe de rost a textelor religioase și participarea la activități de natură religioasă.

25.

Conform unei circulare a Ministerului din 10 iulie 1997 (F

‑

90

‑

97), o cererere semnată de părinți, adresată administrației școlii, prin care se cere scutire, trebuie să conțină motivele care explică faptele pe care ei le consideră că au constituit practicarea unei alte religii sau adeziunea la altă filosofie de viață. Elevul trebuie scutit după ce părinții specifică aceste motive. Dacă cererea a fost respinsă, părinții au dreptul să atace refuzul la Biroul de Stat pentru Învățământ din regiunea respectivă. Cererea de apel a fost trimisă prin intermediul școlii, care a avut posibilitatea de a-și modifica decizia.

26.

Cerința de motivare a fost specificată ulterior într-o circulară ministerială din 12 ianuarie 1998 (F-03-98), conform căreia nu exista necesitatea invocării de motive pentru solicitarea unei scutiri de la activitățile care sunt în mod clar religioase. Dincolo de aceasta, în afară de chestiunile care nu fac obiectul regulii principale de efectuare a scutirilor, s-au aplicat cerințe mai stricte față de necesitatea prezentării de motive.

27.

În legătură cu elaborarea disciplinei KRL, asociațiile care reprezintă convingeri religioase minoritare și-au exprimat obiecțiile, în special, referitoare la faptul că disciplina ar fi fost dominată de creștinismul evanghelic luteran și conținea elemente de predicare. Asociația Umanistă Norvegiană a comentat,

inter alia

, că disciplina avea o bază confesională (

konfesjonsforankring

) și că posibilitatea de a obține scutire doar de la anumite părți ale acesteia era inadecvată. La congresul său național din mai 1997, Asociația a decis să invite Parlamentul să respingă propunerea Guvernului de a limita dreptul la scutire.

28.

Din toamna anului 1997, disciplina KRL a fost introdusă treptat în curriculumul școlar primar, înlocuind disciplina de creștinism și filosofie de viață. Pe parcursul anului școlar 1999/2000, disciplina a fost introdusă la toate nivelele.

3.

Evaluările disciplinei KRL

29.

La 18 octombrie 2000, Ministerul a emis un comunicat de presă despre finalizarea a două rapoarte de evaluare a disciplinei KRL, unul intitulat “Experiența părinților, elevilor și profesorilor referitoare la disciplina KRL” (

Foreldres, elevers og læreres erfaringer med KRL-faget

), elaborat de Norsk Lærerakademi,

celălat denumit “O disciplină pentru toate gusturile? O evaluare a disciplinei KRL” (

Et fag for enhever smak? En evaluering av KRL-faget

) de Høgskulen i Volda

și

Diaforsk. Parlamentul a solicitat ca după o perioadă de 3 ani să se pregătească un sondaj care să evalueze măsura în care se implementează regulile cu privire la scutire. Ambele rapoarte au ajuns la concluzia că regimul de scutire parțială nu funcționa după cum se preconizase și ar trebui revizuit în profunzime. Cel de-al doilea raport a enumerat următoarele “concluzii principale”:

„În această parte a raportului nostru, am analizat dacă există o concordanță între scopurile, principiile și schemele de scutire ale KRL pe de o parte, și implementarea sa practică în școlile din toată țara pe de altă parte, și dacă se poate considera că drepturile părinților sunt asigurate ținând cont de modul în care sunt organizate la moment schemele de predare și scutire. Perspectiva drepturilor părintești, care este esențială pentru scopul acestui proiect, a determinat o concentrare specială pe experiențele diferitor grupuri de părinți, atât în ceea ce privește disciplina, cât și schema de scutire.

Având în vedere cele de mai sus, trebuie de menționat faptul că marea majoritate a părinților cu care am discutat, care aparțin de Biserica de stat, sunt satisfăcuți de disciplină sau nu au o opinie foarte pronunțată. Cu toate acestea, am constatat că printre alte grupuri de părinți, există o rezistență puternică față de aspecte importante ale disciplinei. Antipatia de durată față de subiect, care vine din partea minorităților religioase/confesionale, denotă faptul că este dificil de constatat că KRL integrează și include în măsura în care s-a intenționat.

Sondajele empirice oferă motive pentru a ajunge la următoarele concluzii principale:

1.

Există o opinie comună larg răspândită în rândul părinților, precum că este important de a avea instruire comună pentru discipline care vizează diferite religii, dar nu există nici un acord cu privire la:

•

care ar trebui să fie conținutul și obiectivele predării comune;

•

în ce an ar trebui să li se predea elevilor noțiuni despre alte religii decât a lor.

2.

La nivel practic, unele din conceptele disciplinei se regăsesc în toate școlile incluse în sondaj, dar la nici una dintre ele nu se regăsesc toate. Implementarea deficientă a conceptelor esențiale care stau la baza disciplinei poate fi explicată prin:

•

discordanțe în însăși descrierea disciplinei și între diferite concepte fundamentale ale acesteia, face dificilă punerea în aplicare;

•

lipsa resurselor și existența problemelor în implementare, generează diverse schimbări în școli.

3.

Actuala schemă de scutire nu asigură respectarea drepturilor părinților în practică. Aceasta se datorează, printre altele, următoarelor motive:

•

informația despre schema de scutire furnizată de școală, este în multe feluri nepotrivită pentru asigurarea posibilității de scutire;

•

informația furnizată despre lecțiile de KRL este de natură prea generală pentru părinți, pentru ca aceștia să fie în stare să informeze școala despre intenția lor de a obține o scutire. De exemplu, informația despre metodele de lucru nu este furnizată aproape niciodată. În plus, planurile lecției, parvin la părinți, în general, prea târziu, pentru ca aceștia să poată avea o posibilitate practică de a cere o scutire;

•

școlile interpretează prea strict regulamentele privitoare la scutire, în comparație cu clasificările oferite de Parlament și Minister. De exemplu, o scutire se acordă deseori doar față de acele activități care sunt ‘în mod clar activități religioase’. Mai mult, câteva școli au raportat atitudini care oferă impresia că este practic imposibil de a obține o scutire;

•

școlile oferă foarte puțină instruire diferențiată elevilor care trebuie să fie scutiți de părți din disciplină și aceștia, în majoritatea cazurilor, stau pasiv în sala de clasă;

•

în plus, un număr de părinți ce provin din medii lingvistice minoritare, nu posedă competențe lingvistice necesare pentru a-și exercita drepturile, chiar dacă și-ar dori o scutire. În multe cazuri, aceste tipuri de situații provoacă suspiciune în relațiile școală/familie. Un număr considerabil de părinți ce provin din medii lingvistice minoritare, afirmă că vor să obțină scutire totală, dar nu vor depune cerere în acest sens, în scopul evitării conflictelor cu administrația școlii, care le-ar putea dăuna copiilor lor;

•

includerea de teme și subiecte fac ca KRL să devină invizibilă în orar, astfel încât în practică este foarte dificil de a solicita o scutire.

4.

Ar trebui făcute schimbări care să asigure predarea pentru toți elevii unei clase, asigurându-se, în același timp, la nivel practic, și drepturile părinților. Aceasta poate deveni posibil în anumite condiții.

•

Ar trebui să se faciliteze predarea despre diferite religii și credințe și ar trebui să se promoveze un dialog și respect reciproc legat de predare pentru întreaga clasă. Ar trebui, probabil, să se facă eforturi pentru a avea scheme flexibile care să poată fi ajustate la condițiile speciale predominante pentru învățământul primar inferior, primar superior și secundar superior, în diferite părți ale țării, și pentru diferite grupuri de elevi.

•

Avându-se în vedere problemele cu care se confruntă la moment câteva școli, ar trebui să fie posibil de a se oferi scutire totală. Această soluție ar fi cea mai sigură, ținându-se cont de convențiile internaționale, și probabil una care pe termen lung ar fi cea mai potrivită pentru a asigura suport și legitimitate unei discipline care este axată pe religie și credință.

Am constatat că variațiile de predare care există în diferite părți ale țării, la unele școli și în clase diferite, ne oferă toate motivele de a ne întreba dacă KRL este sau nu ceva mai mult decât o disciplină nouă.”

B.

Procedurile judiciare inițiate de către unii dintre reclamanți

30.

Între timp, la 14 martie 1998, Asociația Umanistă Norvegiană, împreună cu opt perechi de părinți care erau membrii săi și ai căror copii studiau în școala primară, au inițiat proceduri judiciare în instanța orășenească din Oslo (

byrett

), în baza refuzurilor administrațiilor de a oferi, la cererea părinților, scutire totală de la studierea disciplinei KRL. Ei au susținut că refuzul de a li se acorda scutire totală, a încălcat dreptul părinților și copiilor în temeiul articolului 9 al Convenției și articolului 2 al Protocolului nr. 1, luate separat sau împreună cu articolul 14. Ei s-au bazat, de asemenea, printre alte prevederi, și pe articolele 18 și 26 din Pactul Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Civile și Politice și pe articolul 13 § 3 din Pactul Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Sociale, Economice și Culturale.

31.

Printr-o hotărâre din 16 aprilie 1999, instanța orășenească a respins obiecția statului precum că Asociația nu a avut un interes legitim, și, prin urmare, nu avea calitate procesuală. Cu toate acestea, în ceea ce privește aspectele de fond, instanța a decis în favoarea statului și a respins cererea.

32.

Asociația și părinții au intentat o cerere de apel la Înalta Curte Borgarting (

lagmannsrett

), care, printr-o hotărâre din 6 octombrie 2000, a menținut hotărârea instanței orășenești.

33.

Reclamanții au atacat cu recurs la Curtea Supremă de Justiție (

Høyesterett

), care, printr-o hotărâre din 22 august 2001, a respins în mod unanim recursul în partea în care se referea la Asociație, pe motiv că acesteia îi lipsea un interes legitim suficient pentru a putea fi parte la proces. În ceea ce-i privește pe ceilalți reclamanți, aceasta a respins în mod unanim recursul lor și a menținut hotărârea Înaltei Curți.

34.

În raționamentul său, aprobat în principal de către ceilalți patru judecători care au examinat cazul, primul judecător care a votat, dl judecător Stang Lund, a declarat de la început că “[...] cazul se referă la validitatea deciziilor administrative prin care se refuzau cererile părinților de acordare a scutirii totale de la disciplină (KRL) pentru copii lor din școala primară și gimnaziu”. Dânsul a definit problema care urmează să fie stabilită ca fiind “dacă predarea disciplinei [KRL] cu un drept limitat la scutire [era] în contradicție cu obligațiile internaționale ale Norvegiei de a proteja,

inter alia

, libertatea de religie și credință”.

35.

Ulterior, dl judecător Stang Lund a efectuat o analiză aprofundată a istoriei legislative și a situației, din perspectiva drepturilor internaționale ale omului, în special, a dispozițiilor relevante și jurisprudenței Convenției Europene și a Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (“PIDCP”) din 1966. Referindu-se, în schimb, la fiecare dintre prevederile relevante ale Legii învățământului din 1998, dl judecător Stang Lund a făcut următoarele observații referitoare la clauza de disciplină creștină din secțiunea 1-2(1).

„Clauza de disciplină se aplică întregului sistem de predare din școlile primare și clasele gimnaziale inferioare. Prevederea este una generală, iar domeniul său de aplicare este dificil de determinat. Acesta poate genera întrebări legate de prevederile convențiilor legate de libertatea religiei și drepturile părintești; a se vedea judecătorul Møse, p. 35 și următoarele din Declarația nr. 38 (1996-97) a

Odelsting

[camera lărgită a Parlamentului]. În ceea ce privește disciplina KRL, prevederea trebuie să fie în continuare analizată împreună cu articolul 2-4(2), care stipulează că această disciplină este una în mod obișnuit predată în școli tuturor elevilor, și că instruirea pe baza acesteia nu va include predicarea. Clauza de disciplină trebuie să fie interpretată și aplicată în așa fel, încât să nu intre în conflict cu convențiile care au fost incorporate în conformitate cu articolul 2 (a se vedea, de asemenea, și articolul 3) din Legea cu privire la drepturile omului.

Ca urmare a modificărilor și completărilor operate pe parcursul timpului în programele disciplinei și curriculumului național obișnuit, expresia ‘educația creștină și morală’ trebuie interpretată în sensul că valorile umaniste și creștine trebuie analizate în legătură unele cu altele. Atât tradițiile umaniste, cât și cele creștine subliniază importanța adevărului, demnității umane, carității, democrației și drepturilor omului. Acestea reprezintă valori comune pentru aproape oricine în Norvegia, indiferent de religie sau de filosofia de viață. Convențiile internaționale nu necesită ca predarea în școli să fie neutră din punct de vedere al valorilor; a se vedea hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza

Kjeldsen, Busk Madsen și Pedersen c. Danemarcei

(7 decembrie 1976, § 53, Seria A nr. 23).

Clauza disciplină presupune că toată instruirea școlară va avea loc în cooperare și cu acordul familiei. Orice efort întreprins de învățătorii din învățământul primar și secundar inferior de a oferi elevilor o instruire creștină, poate fi făcut doar cu consimțământul și în cooperare cu familia. Interpretată în acest fel, prevederea dată nu este incompatibilă cu articolul 9 al Convenției și cu articolele 18 §§ 1 - 3 al PIDCP referitoare la libertatea de gândire, conștiință și religie sau cu articolul 2 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene și articolul 18 § 4 din PIDCP în ceea ce privește părinții. Trimiterea la clauza disciplină din articolul 2

‑

4(3), care prevede că învățătorii de KRL din învățământul primar și secundar inferior vor considera clauza de disciplină creștină ca punct de plecare, ceea ce nu are nici o semnificație independentă pentru faptul dacă există sau nu vreo încălcare a convențiilor.”

36.

În ceea ce privește articolul 2-4(1) la (3) din Legea învățământului din 1998, dl judecător Stang Lund a constatat după cum urmează.

„Reclamanții au subliniat faptul că legea prevede că școala trebuie să le ofere elevilor cunoștințe aprofundate despre Biblie și creștinism, în forma patrimoniului cultural și credinței luterane evanghelice, și doar o cunoaștere a altor religii ale lumii, convingeri și abordări etice și filosofice.

Din practica Curții Europene a Drepturilor Omului se poate deduce că statele membre decid de sine-stătător domeniul de aplicare și conținutul programelor de învățământ; a se vedea

Kjeldsen, Busk Madsen și Pedersen

, citată mai sus, § 53, și

Valsamis c. Greciei

, 18 decembrie 1996, § 28,

Culegeri de hotărâri și decizii

1996

‑

VI. Astfel, articolul 9 al Convenției și articolul 2 al Protocolului nr. 1 nu exclud instruirea obligatorie, care să cuprindă informații despre diferite religii și credințe, istoria religiilor și etică, cu condiția că o astfel de instruire este efectuată în mod obiectiv, critic și pluralist. În acest sens, mă refer la analiza mea anterioară și la rezumatul deciziilor și comentariilor organelor convențiilor. Învățământul obligatoriu trebuie să includă diferite religii și credințe. Accentul important pus în articolul 2-4(1) pe cunoașterea creștinismului, mai degrabă decât a altor religii și credințe este, în opinia mea, în limita marjei de apreciere acordată de către convenții statelor membre. Cerința ca instruirea obligatorie să fie obiectivă, critică și pluralistă nu poate fi interpretată ca semnificând că trebuie să existe o separare specifică și proporțională a instruirii între diferite religii și filosofii de viață. În lumina istoriei, culturii și tradițiilor fiecărui stat membru, trebuie să fie acceptat faptul că anumite religii sau credințe sunt mai dominante decât altele.

Îndoctrinarea sau predicarea unei religii sau filosofii de viață specifice este contrară Convenției Europene și PIDCP; a se vedea

Kjeldsen, Busk Madsen și Pedersen

, citată mai sus, § 53, și

Valsamis

, citată mai sus, § 28, și punctul 6 din comentariul Comitetului ONU pentru Drepturile Omului din 20 iulie 1993. În consecință, articolul 2-4(2) din Legea învățământului prevede că predarea disciplinei KRL nu va include predicarea.

Reclamanții, susținuți, printre altele, de raportul judecătorului Møse (p. 29 din Propunerea nr. 38 (1996-97) către

Odelsting

), au susținut că predarea care comunică o anumită opinie religioasă într-un mod care este de natură să influențeze elevii să adopte o anumită credință, constituie, de asemenea, o încălcare a prevederilor Convenției în ceea ce privește libertatea de religie și drepturile părinților. Sunt de acord că o astfel de comunicare poate implica o încălcare. Cu toate acestea, expresia ‘de natură să’ poate fi interpretată astfel încât să ofere un domeniu de aplicare mai mare decât cel care derivă din deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, mă voi conduce de criteriile care au fost dezvoltate de jurisprudența Curții. În legătură cu introducerea disciplinei KRL, lucrările pregătitoare arată că Ministerul și majoritatea membrilor Parlamentului au subliniat extrem de pronunțat faptul că disciplina trebuia să fie una obișnuită pentru toți elevii. Acest lucru a fost menționat expres în textul Legii; a se vedea secțiunea 2-4(2), prima propoziție. Legiuitorul a mai precizat, de asemenea, că disciplina KRL va fi una care să ofere cunoștințe; a se vedea, de exemplu, p. 6, a doua coloană și p. 10 din Propunerea nr. 38 (1996-97) către

Odelsting

. Articolul

2-4(3) prevede că creștinismul, alte religii și filosofii de viață trebuie să fie prezentate în baza trăsăturilor lor caracteristice. Pe de altă parte, Comisia permanentă a Parlamentului pentru educație, cercetare și afaceri bisericești a declarat că acea instruire nu trebuie să fie lipsită de valori; a se vedea p.4 a Recomandării nr. 103 (1995-96) către Parlament. Acest lucru, în sine, nu poate veni în contradicție cu convențiile, din moment ce, după cum am menționat anterior, nici CEDO, nici PIDCP nu pot fi interpretate în sensul că instruirea trebuie să fie neutră în ceea ce privește valorile.”

37.

Referitor la articolul 2-4(4) din Legea învățământului 1998, dl judecător Stang Lund a afirmat că, dacă îl interpretăm în contextul prevederilor relevante din Convenție și PIDCP și din articolul 3 din Legea învățământului, acesta trebuie înțeles în sensul că elevii au avut dreptul de a fi scutiți și că părinții lor nu au avut obligația de a-și lăsa copii să frecventeze lecții despre religie și filosofie, considerate, în sensul acelor tratate, ca fiind predicare sau îndoctrinare. Prin urmare, copii ar fi putut absenta de la astfel de ore. Întrebarea privind măsura în care va fi afectat astfel curriculumul, trebuie să fie soluționată în fiecare din cazurile concrete în dependență de modul în care a fost planificată, și ulterior implementată instruirea. În opinia dlui judecător Stang Lund, prevederea referitoare la scutire, nu era contrară nici unei cerințe legate de libertatea religioasă și drepturile părintești. Cerința existentă în Convenție, conform căreia predarea trebuie să fie obiectivă, critică și pluralistă nu exclude învățământul obligatoriu în contextul diferitor religii și filosofii de viață sau nu îi acordă unei religii sau filosofii anumite, în contextul istoriei, culturii și tradițiilor statelor contractante, un loc mai avansat decât altora. După cum s-a menționat deja, Legea învățământului din 1998 stipulează că disciplina trebuie să fie o disciplină școlară obișnuită. Conform documentelor pregătitoare, aceasta trebuia să fie bazată pe cunoștințe. Legea cerea ca predarea să fie neutră și să nu ia formă de predicare. În consecință, nu s-a constatat că prevederile articolului 2-4 referitoare la conținutul predării contraveneau Convenției

.

38.

Dl judecător Stang Lund s-a referit în continuare la unele părți din curriculumul școlar (Curriculumul pentru învățământul obligatoriu de 10 ani, elaborat de Minister în 1999, denumit în continuare “Curriculum”), care, în opinia reclamanților, dădea preferință credinței creștine și influența elevii să opteze pentru creștinism. În ceea ce privește obligațiile internaționale ale Norvegiei în cadrul tratatelor internaționale, Curriculumul, care era reglementat în articolele 2-6 și

2

‑

8 ale Legii învățământului din 1998 și în reglementările relevante din 28 iunie 1999, se bucura de același statut juridic ca și alte regulamente. Cu toate acestea, el a observat că ceea ce a avut însemnătate, a fost că elevii au înțeles pluralitatea de convingeri și gândiri, și că în procesul predării nu s-a prezentat vreo credință ca fiind superioară altora. Ar trebuie să se accepte faptul că uneia sau mai multor religii sau filosofii de viață trebuie să li se ofere un loc mai important decât altora, având în vedere istoria, cultura și tradițiile unui stat contractant.

39.

În ceea ce privește obiecțiile reclamanților referitoare la influențarea elevilor prin utilizarea imaginilor, cântecelor, pieselor de teatru, muzică și povestiri din textele biblice și religioase, dl judecător Stang Lund a constatat că ar trebui să existe o posibilitate de a împărtăși în mod neutru elevilor, prin „modalități de transmitere a informației” (

måte å formidle på

)

concepte generale despre diferite religii, fără a contraveni legislației internaționale în domeniul drepturilor omului. Curriculumul a pus accent pe deschidere, înțelegere, respect și dialog și pe promovarea înțelegerii și toleranței în discuțiile legate de chestiuni religioase și morale, și a interzis predicarea. În cadrul curriculumului, predarea disciplinei KRL ar putea fi realizată fără a contraveni prevederilor relevante din legislația internațională din domeniul drepturilor omului.

40.

În ceea ce privește argumentul reclamanților precum că manualele școlare, și anume volumele 2, 3, 5 și 6 din

Bridges

, au constituit o predicare, fiind în stare să influențeze elevii, dl judecător Stang Lund a constatat că, în timp ce câteva definiții ale problemelor și formulărilor utilizate în

Bridges

ar putea fi înțelese în sensul că credința creștină ar oferi răspuns întrebărilor etice și morale, Curții Supreme de Justiție nu i-a fost prezentată nici un fel de informație privind modul în care instruirea acestei discipline a fost planificată și implementată.

41.

În acest context, dl judecător Stang Lund a remarcat că procesul de judecată și recursul depus de către reclamanți la Curtea Supremă de Justiție a fost îndreptat direct împotriva disciplinei KRL și implementării sale în general. Argumentele și dovezile invocate în legătură cu fiecare decizie de a refuza scutirea integrală au avut ca scop evidențierea modului în care disciplina a funcționat în general. Reclamanții nu s-au referit prea mult la perioada de valabilitate a deciziei individuale. Din cauza modului în care a fost prezentat cazul, nu a existat niciun motiv pentru a constata că instruirea copiilor reclamanților ar fi avut loc într-un mod care ar fi încălcat tratatele relevante din domeniul drepturilor omului. Cauza vizează validitatea deciziilor de refuz de scutire integrală de la studierea disciplinei KRL. Reclamanții nu au demonstrat probabilitatea ca predarea să fi fost planificată și realizată într-un mod, care, în conformitate cu aceste convenții, ar fi justificat scutirea de la disciplina în cauză.

42.

În cele din urmă, dl judecător Stang Lund a analizat argumentul privind discriminarea.

„În conformitate cu articolul 2-4 din Legea învățământului, părinții trebuie să trimită o notificare scrisă, pentru ca copilul lor să fie scutit de unele părți ale instruirii școlare. Chiar dacă cererile de solicitare a scutirii se referă, cel mai probabil, la părți ale disciplinei KRL, un drept limitat de scutire se aplică tuturor disciplinelor și activităților. Legea nu prevede cerința prezentării motivelor în această cerere. Practica invocării motivelor variază până în prezent.

Guvernul a argumentat că instruirea în școlile primare și gimnaziale este într-o măsură considerabilă împărțită în discipline care trec de limitele fiecărui obiect în parte. În măsura în care părți ale disciplinei KRL sunt integrate în alte obiecte de studiu, scutirea completă de la această disciplină nu va fi suficientă. Acesta este, de asemenea, și punctul de vedere al Guvernului, și anume, că disciplina KRL cuprinde mai multe teme care nu dau motive de a solicita scutire, și care sunt în conformitate fie cu convențiile sau cu articolul 2-4 (4). Sistemul de scutire este organizat și practicat în așa fel, încât, conținutul instruirii să constituie un factor decisiv. Prin urmare, în opinia Guvernului, interzicerea discriminării instituită prin tratate nu se poate aplica cerințelor privind motivele existente pentru cererile de scutire.

Ministerul a explicat prin două circulare motivele legate de cerințe, precum și liniile directoare necesare pentru efectuarea scutirilor. În Circulara F-90-97 din 10 iulie 1997, p. 5, Ministerul a declarat:

„Atunci când părinții solicită o scutire, ei trebuie să trimită, în acest sens, o notificare scrisă școlii. Notificarea trebuie să conțină motivele justificative a ceea ce ei percep a fi practicarea unei alte religii sau aderarea la o altă filosofie de viață în procesul de instruire.

În cazul în care părinții întocmesc o cerere de solicitare a scutirii de la anumite părți din instruire a ceea ce ei percep a fi practicarea altei religii sau aderarea la o altă filozofie de viață, elevilor li se acordă scutire doar după ce părinții explică efectul acestor tipuri de activități asupra predării. Părinții ai căror notificare referitoare la scutire nu este admisă, au dreptul să facă apel împotriva deciziei administrative municipale, la Biroul Național pentru Educație din regiunea respectivă. Cererea de apel se transmite prin intermediul școlii, care are, în consecință, posibilitatea de a-și inversa decizia administrativă luată.”

Ministerul a extins cerința privind invocarea de motive prin Circulara F-03-98 din 12

ianuarie 1998, p. 3:

„Regula de bază a Ministerului este că atunci când părinții depun cererea pentru o scutire de la activități care sunt în mod clar de natura religioasă, se va acorda scutire (scutire parțială). În astfel de cazuri, părinții nu sunt obligați să indice nici un motiv. În cazul cererilor de scutire de la activitățile care nu sunt în mod clar de natură religioasă, părinții trebuie să indice motivele. Astfel de cazuri nu sunt acoperite de regula principală care prevede situațiile în care pot fi aplicate scutirile. Mai mult decât atât, lucrările pregătitoare arată necesitatea efectuării unei evaluări a situației în care există motive rezonabile care duc la solicitarea unei scutiri. Se face referire la Recomandarea nr. 95 (1996-1997), către

Lagting

[camera restrânsă a Parlamentului], în care se afirmă: "Majoritatea consideră că elevii vor fi scutiți de la acele părți ale instruirii școlare, față de care, ținând cont de propria lor religie sau filosofie de viață, este rezonabil să se considere că presupun practicarea unei alte religii sau aderarea la o altă filozofie de viață". Cu toate acestea, trebuie să se țină seama de faptul că mulți părinți consideră că chestiunile legate de credință și filozofie de viață se plasează în domeniul vieții private. Dreptul la viață privată este, de asemenea, protejat prin convenții internaționale.”

Ulterior, Ministerul a revizuit exemplele de domenii de la care elevii pot fi scutiți și a menționat la p. 4:

„Convingerile religioase și filosofice ale părinților trebuie să fie respectate în întregul curriculum oferit de școală. Acest lucru presupune că normele referitoare la scutire se aplică întregului sistem de învățământ obligatoriu. În general, problema care trebuie să fie evaluată de către școală este dacă programul școlar este de natură să-i influențeze în practică pe elevi să adopte o anumită credință sau filozofie de viață, sau poate fi percepută ca participare la activitate religioasă sau aderarea la o filozofie de viață.

În termeni specifici, acest lucru poate, de exemplu, să aibă o semnificație în privința cursurilor de dans organizate ca parte a educației fizice; dansul cu un partener este incompatibil cu credința unor persoane, în timp ce mișcarea pe fundal muzical este acceptabilă. La disciplina de artă și artizanat, va fi necesar să se manifeste prudență în privința ilustrațiilor care îl înfățișează pe Dumnezeu și pe profeți; a se vedea discuția "Ilustrații - interdicția de imagini", în Ghidul pentru disciplina KRL (p. 22).”

Voi adăuga că, în legătură cu evaluarea disciplinei KRL, Ministerul a subliniat importanța schimbării conținutului, metodologiei și organizării disciplinei pentru a se asigura că îl vor frecventa cât mai mulți copii și tineri posibil. Motivul pentru care Ministerul decis, totuși, să mențină dreptul la scutire parțială, a fost de a se asigura că drepturile părinților și libertatea de religie sunt garantate în mod satisfăcător, fiind exercitate într-un mod care presupune comun acord; a se vedea p. 51, prima coloană, a Raportului nr. 32 (2000-01) către Parlament.

Am remarcat faptul că dreptul de scutire în școlile primare și gimnaziale, de la întreg sau părți ale curriculumului obligatoriu în cazul disciplinei KRL, va conduce la o divizare între părinți în ceea ce privește sistemul de învățământ. Părinții și elevii care doresc să depună e cerere de scutire trebuie să urmărească îndeaproape curriculumul și să intervină atunci când consideră că scutirea este necesară în scopul protejării drepturilor copilului și a propriilor drepturi. Inițial, școala este cea care decide dacă să acorde o scutire sau nu. Întrebarea este dacă această diferență de tratament urmărește un scop legitim și dacă scopul este proporțional cu mijloacele utilizate.

Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum s-a menționat anterior, articolul 2, propoziția a doua, din Protocolul nr. 1 a fost interpretat în sensul că condamnările trebuie să atingă un anumit nivel de convingere, seriozitate, coeziune și importanță (a se vedea hotărârile Curții în

Campbell și Cosans c. Regatului Unit

(25 februarie 1982, § 36, seria A nr. 48.) și

Valsamis

[(citată mai sus], § 25)). Declarațiile existente în aceste hotărâri susțin cerința statelor părți, conform căreia părinții trebuie să vină cu motive oarecum mai detaliate atunci când activitatea de la care solicită scutire nu pare a fi la început practicarea unei anumite religii sau aderarea la o filozofie de viață diferită.

În cazul în care un solicitant trebuie să furnizeze informații detaliate despre religia proprie sau filozofia sa de viață, aceasta poate constitui o încălcare a articolului 8 al Convenției și a articolului 17 al PIDCP, în ceea ce privește dreptul la respectarea vieții private și, de asemenea, posibil și a articolului 9 al Convenției și a articolului 18 § 1 al PIDCP, referitor la libertatea de religie. Subliniez faptul că un tratament diferențiat pe motive de religie și opinii politice sau de altă natură, este nucleul interzicerii discriminării.

Așa cum am explicat, motivul de bază pentru introducerea lecțiilor obligatorii în obiectul de studiu KRL a fost că Guvernul și majoritatea Parlamentul a considerat că este important pentru a se transmite o bază comună de cunoștințe, valori și cultură în școala primară și secundară inferioară. A fost accentuată importanța unui mediu deschis, a școlii incluzive. Implementarea învățământului obligatoriu primar și secundar inferior, trebuie să includă dreptul de a înștiința despre dorința de a-și exercita dreptul la scutire, și, în orice caz, cererea trebuie să indice în termeni generali părțile curriculumului de la care se dorește scutirea. Pentru mine este evident că curriculumul comun pentru disciplina KRL și cerința unei cereri scrise în exercitarea dreptului la o scutire sunt mijloace de realizare a obiectivelor legitime, și solicitarea de la părinții care doresc să depună o cerere de scutire de la părți ale disciplinei, să întocmească o notificare în acest sens, nu reprezintă o măsură disproporționată. Voi adăuga că acest proces este condiționat de către autoritățile școlare, care trebuie să întreprindă pașii necesari pentru a permite părinților să urmărească modul în care lor instruirea se bazează pe curriculum. Curriculumul comun, obligatoriu, prevede ca părinții să fie bine informați în orice moment despre disciplina KRL, precum și despre programul și metodele prevăzute de program, și, dacă este cazul, să fie informați și despre alte activități cu un conținut religios.

Părțile nu au intrat în detalii referitoare la cerințele specifice legate de argumente, precum și motivele care sunt prezentate în diverse cereri de scutire de la disciplina KRL. În consecință, mă voi limita în a declara că nu există nici un motiv pentru a presupune că o posibilă încălcare a interdicției împotriva discriminării, în acest caz, ar putea avea drept consecință invalidarea deciziilor administrative de a refuza acordarea de scutire integrală de la disciplina KRL.”

C.

Adresările părților în procedurile de mai sus și a copiilor lor la Curte și Comitetului ONU pentru Drepturile Omului

43.

La 15 februarie 2002, părinții reclamanți și copiii lor și-au depus cererea în temeiul Convenției la Curte.

44.

Ulterior, la 25 martie 2002, patru alte perechi de părinți care au fost, de asemenea, părți la procedura de mai sus în cadrul instanțelor naționale, au depus împreună cu copiii lor o comunicare (nr. 1155/2003), la Organizația Națiunilor Unite, Comitetul pentru Drepturile Omului în cadrul Protocolului la Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

45.

La 3 noiembrie 2004, Comitetul a respins obiecția statului pârât precum că, din moment ce alte trei perechi de părinți au depus o plângere similară în fața Curții, "aceeași chestiune" era deja în curs de examinare. Comitetul a declarat comunicarea ca fiind admisibilă în măsura în care aceasta se referă la problemele ridicate în conformitate cu articolele 17, 18 și 26 din Pact. În ceea ce privește fondul cauzei, Comitetul și-a exprimat opinia că actualul cadru al disciplinei KRL, inclusiv regimul de scutiri, în modul în care acesta a fost pus în aplicare față de reclamanți ("autori"), a constituit o încălcare a articolului 18 § 4 din Pact. Comitetul a motivat, după cum urmează:

„14.2. Principala problemă înaintată Comitetului este dacă predarea obligatorie a CKREE [

[1]

] în școlile din Norvegia, cu o posibilitate limitată de scutire, încalcă dreptul autorilor la libertatea de gândire, de conștiință și de religie în temeiul articolului 18 și, în special, dreptul de părinților de a asigura educația religioasă și morală a copiilor lor, în conformitate cu propriile lor convingeri și cu articolul 18, alineatul 4. Domeniul de aplicare al articolului 18 nu se referă doar la protecția religiilor tradiționale, dar și a filosofiilor de viață, cum ar fi cele apropriate de către autori. Instruirea în domeniul religiei și eticii poate, în opinia Comitetului, să se desfășoare în conformitate cu articolul 18, dacă se efectuează în condițiile exprimate în Comentariul Comitetului General nr. 22 cu privire la articolul 18: "[A]rticolul 18.4 permite predarea în școlile publice a disciplinelor cum ar fi istoria generală a religiilor și etica, în cazul în care este făcută într-un mod neutru și obiectiv", și "educația în școlile publice, care include predarea unei anumite religii sau convingeri este incompatibilă cu articolul 18, alineatul 4, cu excepția cazului în care se prevăd scutiri nediscriminatorii sau alternative care ar satisface doleanțele părinților sau ale reprezentanților legali. Comitetul reamintește, de asemenea, punctul său de vedere în

Hartikainen și alții c. Finlandei

, când a conchis că instruirea sub aspect religios ar trebui să respecte convingerile părinților și reprezentanților legali care nu cred în nici o religie. Acesta este contextul juridic în cadrul căruia Comitetul va examina cererea.

14.3.

În primul rând, Comitetul va examina faptul dacă predarea disciplinei CKREE este sau nu desfășurată într-un mod neutru. Legea învățământului, articolul 2-4 prevede în acest sens că: ‘Predarea acestei discipline nu va implica predicarea. Învățătorii de Religie, Educație și Etică vor avea ca punct de pornire clauza de disciplină a instruirii primare și secundare prevăzute în articolul 1-2 și vor prezenta creștinismul, alte religii și filosofii de viață, în baza trăsăturilor lor caracteristice. Predarea diferitor obiecte se va fundamenta pe aceleași principii educaționale.’ În clauza de disciplină în cauză, se stipulează că obiectul educației primare și secundare se stabilește ‘de comun acord și cooperare cu familia, în scopul oferirii elevilor a unei educații creștine și morale’. Unele din lucrările pregătitoare ale Legii la care ne-am referit mai sus stipulează în mod clar că disciplina acordă prioritate creștinismului față de alte religii și filosofii de viață. În acest context, Comitetul Director pentru Educație a concluzionat, cu majoritatea de voturi că: instruirea nu era de fapt neutră în ceea ce privește valorile, și se concentra în mare parte pe predarea creștinismului. Statul contractant conștientizează faptul că disciplina conține elemente care pot fi percepute ca fiind de natură religioasă, activități de la care se obține scutire fără a fi nevoie de motivare din partea părinților. Într-adevăr, cel puțin câteva din aceste activități presupun nu doar instruire religioasă, dar practicarea propriu-zisă a unei religii anumite (a se vedea par. 9.18). Faptul că această disciplină conține elemente care nu sunt percepute de către părinți ca fiind transmise într-un mod neutru și obiectiv, reiese din rezultatele cercetării invocate de autori, și din experiența lor personală. Comitetul concluzionează că predarea CKREE nu poate fi considerată ca îndeplinind cerințele de predare într-un mod neutru și obiectiv, decât dacă sistemul de scutire duce la situația în care instruirea oferită elevilor și familiilor care optează pentru o astfel de scutire va fi neutră și obiectivă.

14.4.

A doua întrebare care trebuie examinată este dacă procedura de scutire parțială și alte opțiuni presupun ‘scutiri non-discriminatorii sau alternative care ar satisface doleanțele părinților și reprezentanților legali’. Comitetul notează afirmația autorilor, precum că schemele de scutire parțială nu le satisfac necesitățile, din moment ce predarea disciplinei CKREE înclină prea mult spre instruire religioasă și că scutirea parțială este imposibilă de implementat în practică. În continuare, Comitetul observă că Legea învățământului din Norvegia prevede că ‘în baza notificărilor scrise din partea părinților, elevii școlilor private vor obține scutire de la frecventarea acelor părți ale instruirii, pe care, în baza religiei sau filosofiei lor proprii de viață, le percep ca fiind practicarea unei alte religii sau aderarea la o altă filosofie de viață’.

14.5.

Comitetul specifică că cadrul legal existent referitor la predarea disciplinei CKREE conține neclarități interne și chiar contradicții. Pe de altă parte, Constituția și clauza de disciplină din Legea învățământului conține o preferință evidentă pentru creștinism, în comparație cu rolul altor religii și viziuni globale în sistemul educațional. Pe de altă parte, clauza specifică privind scutirile din secțiunea Legii învățământului este formulată într-un mod, care, în teorie, se pare că oferă drept deplin de scutire de la orice parte din disciplina CKREE, pe care elevii înșiși sau părinții o percep ca fiind practicarea unei alte religii sau aderarea la o altă filosofie de viață. Dacă această clauză ar putea fi implementată într-un mod care ar răspunde preferințelor reflectate în Constituție și în clauza de disciplină din Legea învățământului, aceasta ar putea pe bună dreptate fi considerată ca fiind în conformitate cu articolul 18 al Pactului.

14.6.

Cu toate acestea, Comitetul consideră că, în mod ipotetic, sistemul prezent de scutire parțială reprezintă o povară considerabilă asupra persoanelor aflate în postura de autori, în măsura în care le cere să se detașeze de la acele părți ale disciplinei care sunt în mod evident de natură religioasă, precum și de la alte aspecte, în scopul identificării altor situații în privința cărora consideră că este justificată scutirea. În același timp, nu ar fi corect să se creadă că asemenea persoane ar fi descurajate să-și exercite acel drept, în măsura în care un regim de scutire parțială ar putea crea probleme pentru copiii care sunt diferiți de cei din schema de scutire totală. Într-adevăr, după cum demonstrează experiența autorilor, la moment, sistemul de scutiri nu protejează libertatea părinților de a se asigura că educația religioasă și morală a copiilor lor este în conformitate cu convingerile lor proprii. În acest sens, Comitetul subliniază că disciplina CKREE combină transmiterea cunoștințelor religioase cu practicarea unei convingeri religioase, de exemplu, învățarea pe de rost a rugăciunilor, intonarea de cântece religioase sau frecventarea slujbelor religioase (par. 9.18). Este adevărat că în aceste cazuri părinții pot cere scutire prin bifarea unui pătrățel pe un formular. Cu toate acestea, schema CKREE nu asigură faptul că predarea cunoștințelor și practicilor religioase sunt separate astfel încât sistemul de scutire să fie practicabil.

14.7.

În opinia Comitetului, situațiile cu care s-au confruntat autorii, în special faptul că Maria Jansen și Pia Suzanne Orning au trebuit să recite texte religioase în cadrul unei sărbători de Crăciun, deși ele erau încadrate în schema de scutiri, precum și conflictele de loialitate cu care se confruntă copiii, ilustrează pe larg aceste dificultăți. În continuare, necesitatea de a oferi motive pentru scutirea copiilor de lecțiile care se axează pe oferirea de cunoștințe de ordin religios și lipsa unor indicatori clari privitori la tipul de motive acceptabile, creează în continuare obstacole pentru părinții care încearcă să se asigure de faptul că copii lor nu sunt expuși anumitor idei religioase. Comitetul consideră că cadrul existent al CKREE, inclusiv regimul actual de scutiri, după cum a fost implementat față de autori, constituie în privința lor o încălcare a articolului 18, par. 4 din Pact.”

În lumina acestor constatări, Comitetul a ajuns la concluzia că nici o altă chestiune nu a apărut în temeiul altor părți ale articolelor 18 sau 17 și 26 ale Pactului. Astfel că i-a oferit statului pârât 90 de zile în care să ofere „informații despre măsurile luate pentru a implementa Opiniile Comitetului”.

D.

Măsuri ulterioare

46.

În lumina „Opiniilor” Comitetului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Guvernul norvegian a decis să întreprindă măsuri pentru a modifica disciplina KRL, și anume să propună schimbări în Legea învățământului din 1998 și în curriculum. Conform circularei F-02-05, aceasta a inclus următoarele elemente.

(i)

Eliminarea din articolul 2-4(3) a trimiterii făcute la clauza de disciplină creștină din articolul 1-2.

(ii)

Elaborarea pentru diferite religii și filosofii de viață a acelorași descrieri calitative, menținând în același timp proporțiile actual dintre diferite religii și filosofii de viață în materialul principal de predare.

(iii)

Includerea unei prevederi separate de scutire parțială în actualul articol 2-4(4), prin asigurarea faptului că schema de scutire ține seama în mod corespunzător de drepturile părinților și de necesitatea protecției minorităților; simplificarea procedurilor de solicitare a scutirii; specificarea în Legea învățământului a obligației școlilor de a oferi și distribui informații despre schema de scutiri.

(iv)

Elaborarea unui nou curriculum care să facă o distincție clară între acele elemente care pot fi considerate sau nu ca fiind practicarea unor religii, menținând în același timp divizarea între diferitele părți ale disciplinei.

(v)

Evidențierea alegerii metodelor de lucru în introducerea curriculumului și în instrucțiunile pentru această disciplină, în scopul limitării posibilității ca părți din instruire să fie considerate ca fiind practicarea unei religii.

Metodele de lucru variate și incluzive ar trebui să contribuie la diseminarea tuturor aspectelor legate de disciplină. A fost subliniat faptul că metodele de lucru care ar putea fi percepute ca constituind practicarea unei religii, necesită atenție deosebită din partea învățătorilor, inclusiv necesitatea de predare adaptată.

(vi)

Modificările propuse ar trebui să se implementeze începând cu anul școlar 2005/06. Introducerea acestor măsuri începând cu toamna lui 2005 au generat necesitatea consolidării abilităților și competențelor învățătorilor. Guvernul va începe să lucreze în vederea dezvoltării abilităților și competențelor odată cu finalizarea noului curriculum.

(vii)

Un grad înalt de flexibilitate trebuie să fie atribuit în raport cu dorințele părinților în vederea instruirii adaptate pentru copilul/copiii lor. Dacă este necesar, opțiunea de scutire integrală pe perioadă temporară trebuie să fie disponibilă acelor părinți care vor să opteze pentru aceasta, în așteptarea implementării schemei de scutire permanente propuse.

În baza deciziei Guvernului, Ministerul a început revizuirea modificărilor necesare. În urma propunerilor Ministerului din 29 aprilie 2005, aprobate de Guvern la aceeași dată (

Ot.prp.nr.91 (2004

‑

05)

), la 17 iunie 2005, Parlamentul a adoptat anumite modificări și completări la Legea învățământului din 1998, care au intrat în vigoare cu efect imediat. Ca rezultat, au fost efectuate câteva ajustări la articolul 2-4(1) (în special, cuvântul “credință” a fost înlocuit cu “înțelegerea creștinismului”; cerința de integralitate a fost extinsă la cunoașterea altor comunități religioase), iar referința din articolul 2-4(3) la clauza de disciplină din articolul 1-2 a fost eliminată (a se vedea paragraful 23 de mai sus). În plus, prevederile referitoare la scutirea parțială din articolul 2-4(4) au fost transferate într-un articol nou și separat 2-3A, cu unele schimbări și completări de clarificare. Aceasta a inclus, printre altele, înlocuirea expresiei “activități religioase” (în fostul articol

2-4(4)) cu cuvântul “activități” și extinderea temeiului pentru scutire parțială pentru a acoperi, de asemenea, și activitățile pe care părinții, din punctul de vedere al religiei sau filosofiei lor de viață, le consideră ca fiind ofensatoare sau jignitoare (în plus față de ceea ce ei percep ca constituind practicarea unei alte religii sau aderarea la o altă filozofie de viață).

II.

DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ RELEVANTĂ

47.

Prevederile relevante ale Legii învățământului din 1998 sunt citate mai sus.

48.

Cerința ca părinții să motiveze o cerere de scutire parțială este descrisă în citatele din Circularele F-90-97 și F

‑

03-98, reproduse în hotărârea Curții Supreme de Justiție în paragraful 42 de mai sus. Ultima circulară mai conține și următoarele paragrafe, care sunt importante pentru această cauză.

„4.

Soluția: instruire diferențiată și ajustare locală a curriculumului

4.1.

Principiu de bază: instruire diferențiată și curriculum ajustat local

Articolul 13(10) din Legea învățământului obligatoriu prevede că o școală care primește o notificare referitoare la vreo scutire, va căuta soluții, în măsura în care este posibil, pentru a oferi "

predare diferențiată în cadrul curriculumului

", în special elevilor școlilor primare.

Predarea diferențiată menționată în Lege este strâns legată de adaptarea principiului de predare, care este, în general, evidențiat în curriculumul școlar [

Læreplanverket

, L97] și inclus în articolul 7 din Legea învățământului obligatoriu. În principiile și îndrumarele existente, o importanță deosebită este conferită principiilor comunității și adaptării în cadrul unui sistem școlar unitar. Acestea prevăd următoarele:

Ajustarea individuală este necesară pentru a se asigura că față de toți elevii sunt luate aceleași măsuri. În acest scop, toate aspectele legate de ciclul educațional – curriculumul, metodele de lucru, organizarea și suporturile didactice - trebuie să fie adaptate în conformitate cu capacitățile elevilor.

Astfel, apar noi oportunități pentru aplicarea unui tratament diferit, elaborarea unui curriculum mai bine gândit, a diferitor tipuri de materiale, cu nivel sporit de dificultate, volum, viteză și progres (a se vedea L97/L97S).

...

4.2.

Diferențiere efectuată în cadrul curriculumului KRL – diferențiere de activități și nu de cunoștințe

Conform statutului, o școală care primește o notificare referitoare la vreo scutire va căuta soluții ce implică predarea diferențiată în cadrul curriculumului. Obligația de a furniza instruire diferențiată se aplică pe cât de larg posibil și, în special, la etapa școlii primare. Motivele pentru care statutul prevede faptul că predarea diferențiată va fi pusă la dispoziție în conformitate cu același curriculum, nu denotă o diferențiere a cunoștințelor, ci a activităților. Din moment ce nu există nici o scutire de la cunoașterea subiectului, elevii scutiți trebuie să fie instruiți în cadrul curriculumului.

În cazurile în care se aplică scutirea parțială, soluția de alternativă nu este de a învăța un alt subiect sau de a elabora un alt curriculum, ci de a desfășura alte activități și alte modalități de lucru în cadrul curriculumului disciplinei KRL. Școala trebuie să transmită elevilor cunoștințele respective prin intermediul unei abordări metodologice diferite. Cu toate acestea, scutirea poate fi acordată de la anumite teme principale, care presupun activități specifice. Un exemplu este tema în cadrul cărora elevilor li se cere să învețe

pe de rost

cele Zece Porunci (

Credință creștină și etică

, clasa a 6-a). Nimeni nu poate fi scutit de faptul de

a ști despre

cele Zece Porunci.

Cursul de instruire diferențiată trebuie trateze cu respect convingerile religioase sau filozofice ale elevilor, și să ajute, pe cât posibil, la asigurarea faptului ca toți elevii să cunoască aceleași domenii, dar cu utilizarea metodelor de lucru ajustate.

Gradul de diferențiere depinde la nivel

local

, de

- grupurile religioase sau filozofice de care aparțin părinții, și

- tipul de activitate pentru care solicită scutirea.

...

6.

Diferențierea activităților specifice

Ghidul pentru disciplina KRL conține o introducere a modalităților de lucru cu subiectul, și, de asemenea, tratează problemele discutate mai jos. Unele dintre întrebări sunt abordate mai exhaustiv aici. A se vedea, de asemenea, exemplele concrete date în ghid pentru fiecare an școlar.

Exemplele de mai jos ilustrează modul de lucru pentru diverse activități, și răspund eventualelor întrebări care pot apărea:

6.1.

Rugăciuni, crez și alte texte religioase importante

Unele activități - cum ar fi învățarea pe de rost și recitarea de crezuri, porunci și rugăciuni (LS97, p. 96 și 101, și L97S, pp. 101-09), pot fi

percepute

de către unii părinți și reprezentanți legali ca practicarea și/sau aderarea la o anumită religie. În cazul în care părinții trimit o notificare în privința scutirii de la astfel de activități, școala va oferi instruire diferențiată pentru a permite elevului să lucreze cu acest tip de material într-un mod diferit.

În cazul în care părinții le consideră ca fiind satisfăcătoare, ei pot alege să permită copiilor lor să fie prezenți atunci când se recită rugăciuni sau crezuri din alte religii, cu condiția ca copiii să fie ajutați să mențină o distanță necesară de la aceste activități (a se vedea în acest sens secțiunea de mai sus cu privire la rolurile de participant și spectator). Astfel de activități pot fi, de asemenea, programate pentru perioade individuale de muncă și pentru lucru în grup, în care se adoptă diferite abordări față de subiect.

6.2.

Intonarea de cântece religioase

În timp ce pentru elevii care aparțin tradiției creștine se organizează activități ce presupun intonarea de imnuri, cu scopul de a înțelege o latură importantă a tradiției lor religioase și culturale, o atenție aparte trebuie acordată elevilor care nu sunt parte a acestei tradiții. Intonarea de cântece religioase poate avea, de asemenea, loc în afara lecțiilor de religie și educație etică, ca, de exemplu, pe parcursul orelor de muzică. Cântecele religioase pot fi incluse în cadrul acestor ore, fiind considerate parte importantă a patrimoniului nostru cultural muzical.

Elevilor care au fost scutiți de la intonarea cântecelor religioase, trebuie să li se pună la dispoziție alte modalități de lucru, după caz, în grupuri separate. Ei pot, de exemplu, asculta un cântec religios și pot fi întrebați despre ce este acesta? S-ar putea de corelat conținutul acestui cântec cu o anumită sărbătoare, și dacă da, de ce? De ce este acest cântec important pentru tradiția creștină? O altă posibilitate ar fi să se utilizeze cântecele religioase ca temă pentru lucrul individual, care presupune o analiză mai detaliată a acestora, a muzicii, precum și a funcțiilor lor pentru diferite religii.

A se vedea, de asemenea, Ghidul disciplinei KRL, p. 23.

6.3.

Participarea la ritualuri/vizite la biserici și în alte clădiri de asociere religioasă

Unii părinți ar putea dori ca copii lor să fie scutiți de la intrarea într-o biserică sau în alt loc de închinare divină, indiferent de legătura pe care ar avea-o cu aceasta. Alții vor face distincția între participarea la un serviciu divin, și aflarea într-o biserică sau clădire de asociere religioasă în cadrul unei excursii organizată de școală. Oricare ar fi poziția pe care o adoptă părinții, cooperarea dintre școală și familie este de o importanță majoră, ori de câte ori se programează astfel de vizite.

Excursii

În clasa a 4-a, elevii trebuie să fie familiarizați cu obiectele interioare, dispozitivele și corpurile de mobilier ale bisericilor și cu anumite simboluri creștine importante (subiecte din program: sărbători creștine, simboluri religioase, viața congregației creștine locale). Majoritatea elevilor vor dobândi aceste cunoștințe prin intermediul unor excursii școlare organizate la biserica din localitate. Accentul este pus pe scopuri obiective și informative. Elevii pot fi informați, de exemplu, despre clădirea bisericii, decorațiuni, simboluri, precum și funcțiile diverselor obiecte.

Unii părinți/reprezentanți legali pot solicita copiilor lor să fie scutiți de la participarea la astfel de excursii, deoarece o vizită la o biserică este considerată participare la o activitate religioasă.

Pentru elevii care nu pot vizita o biserică, de exemplu, trebuie să se organizeze alte activități și sarcini la școală. Acestea ar trebui să se refere la același domeniu, astfel încât elevii să aibă acces la părți ale acelorași cunoștințe, ca și cele obținute în cadrul unei vizite la o biserică. Elevilor li se pot da sarcini, de exemplu, legate de broșuri de informare, dacă este cazul, publicații privind istoria locală, desene, sau imagini și afișe care înfățișează biserica în cauză.

A se vedea exemplul de la p. 44 din Ghidul disciplinei KRL.

Servicii prestate în școli

Descrierea scopurilor învățământului primar (L97, p. 94, și L97S, p. 100) indică faptul că elevii

ar trebui

să viziteze o biserică din comunitatea locală și să

participe la un serviciu divin

. Se subliniază faptul că o astfel de participare este parte a instruirii școlare (nu un element de pregătire pentru botezul bisericesc). Unii elevi care aparțin altor tradiții decât cea creștină pot solicita scutirea de la participarea, de exemplu, în cadrul unui serviciu prestat în școală și de la alte activități conexe. Acestor elevi trebuie să le fie oferită instruire diferențiată. Dacă elevii se prezintă la acest serviciu, se poate aranja, de exemplu, să li se ceară să observe funcțiile diferitelor etape ale liturghiei în raport cu întregul, să observe modul în care cântecele religioase se raportează la tema principală a serviciului divin, sau să vadă dacă/cum imaginile, culorile, textul și muzica contribuie la punerea în valoare a temei serviciului.

Alți părinți pot solicita scutire completă de la orice participare la un serviciu divin. Acești elevi trebuie să fie familiarizați cu serviciul creștin prin alte mijloace decât participarea, de exemplu, prin predarea la clasă, efectuată cu accent pe imagini, muzică și texte.

Ceea ce s-a menționat aici despre vizitele la bisericii se poate aplica, de asemenea, și la vizitele la moschei, sinagogi, temple sau alte locații de asociere religioasă.

Ilustrarea și interzicerea imaginilor

A se vedea discuțiile mai detaliate de la p. 22 a Ghidului disciplinei KRL.

Povestiri deosebit de provocatoare, figuri paralele

A se vedea discuțiile mai detaliate de la p. 30, 32, 50 și 52 din Ghidul disciplinei KRL.

6.4.

Alte domenii

Ministerului i-au fost adresate întrebări referitoare la alte aspecte ale cursului de instruire creștină și educație religioasă și etică, inclusiv:

Dramatizări

Scenele de teatru, pantomima și dramatizările pot contribui la crearea unei perspective înțelegătoare reflectate în materialele didactice și la sporirea unității în rândul elevilor. Astfel de abordări pot, în același timp, implica tipurile de activitate de la care unii părinți/reprezentanți legali doresc ca copii lor să aibă scutire. Acest lucru ar putea, de exemplu, să se aplice dramatizărilor care includ persoane sfinte, cum ar fi piese de teatru Nașterea Domnului.

Unii ar putea spune că ceea de la ce se solicită scutirea este "parte din activitate".

Această problemă poate fi rezolvată prin acordarea elevilor în cauză a altor sarcini importante legate de dramatizare. O serie de aranjamente scenice trebuie puse la punct: iluminația și sunetul trebuie să fie aranjate și testate; programele trebuie să fie pregătite. Este nevoie de un prezentator și de naratori. Mai sunt necesari jurnaliști pentru a intervieva participanții activi în program, pentru a descrie activitățile, și pentru a edita ziarul clasei pentru a fi publicat. Acestea sunt unele dintre sarcinile importante care pot fi efectuate de către elevii care nu vor avea atribuții legate în mod direct de dramatizare. Acestea sunt, de asemenea, mijloacele prin care ei pot fi integrați în mod natural în activitatea clasei, având posibilitatea, în același timp, de a adopta poziția unui spectator față de materialul prezentat și modul de prezentare.

Alți părinți pot spune că copiii lor nu trebuie să fie incluși nici în dramatizare, nici în activitățile legate de aceasta. Această atitudine trebuie respectată, iar elevilor respectivi trebuie să li se pregătească alte sarcini.

...

7.

Cooperarea între școală și familie – deschidere și obiectivism

În cazul în care părinții sunt siguri că predarea subiectului nu intră în conflict cu propriile lor convingeri, este necesară o cooperare strânsă între școli și familii.

Profesorii pot încerca să-și planifice instruirea în baza

cunoștințelor

religioase și filosofice ale părinților, astfel încât să reducă la minimum necesitatea de scutire. Un

plan didactic

pentru acest obiect ar trebui să fie elaborat cât mai curând posibil. Planul ar trebui să descrie posibilitățile de diferențiere, care sunt, în general, făcute în dependență de proveniența din diferite medii religioase și filosofice. Din moment ce planul este prezentat părinților, aceștia au posibilitatea de a lua în considerare necesitatea, dacă este cazul, scutirii de la anumite activități.

Pentru a solicita scutire parțială, părinții trebuie să trimită școlii o notificare scrisă. Ei trebuie să precizeze care sunt activitățile din procesul educațional pe care le percep ca fiind exercitarea unei alte religii sau aderarea la o altă filosofie de viață. În consecință, părinții ar trebui să decidă dacă să opteze pentru

oferta generală de diferențiere

, în cazul în care școala a propus o astfel de ofertă, sau, dacă este cazul, să solicite o

ofertă de diferențiere mai adaptată individual

. Prin intermediul dialogului stabilit în acest sens între familie și școală, pot fi determinate măsurile specifice de predare.

Dacă părinții informează școala precum că doresc o scutire de la anumite activități religioase, descrise în argumentarea pentru elaborarea legislației ca și "

recitare de crezuri sau rugăciuni, învățarea pe de rost a textelor religioase, participarea la intonarea cântecelor religioase, și participarea la ritualuri sau servicii divine în diferite congregații

", astfel de notificări se vor aplica, în general, la aceste tipuri de activitate. Prin urmare, nu este necesară o nouă notificare pentru fiecare activitate religioasă în parte.

În cooperarea dintre școli și familii, personalul școlii trebuie să demonstreze respect pentru faptul că elevii provin din diferite medii religioase. O atenție deosebită trebuie interacțiunii cu minoritățile lingvistice și culturale.

8.

Proceduri administrative

Deciziile cu privire la notificările de scutire sunt decizii individuale în temeiul Legii cu privire la administrația publică, și pot fi, în consecință, atacate cu apel la Oficiile naționale de învățământ, în conformitate cu articolul 34 (3) al Legii învățământului obligatoriu. O autoritate municipală poate delega atribuția de luare a deciziilor directorului școlii. Aceste chestiuni trebuie analizate cu maximă atenție, înainte ca deciziile să fie luate, a se vedea articolul 17 al Legii cu privire la administrația publică.

...

10.

Manualele în calitate de suporturi didactice

Ministerul dorește să sublinieze faptul că curriculumul, și nu manualele, este obligatoriu pentru predare. Manualele pentru acest obiect reprezintă doar unul dintre cele câteva materiale didactice care pot fi folosite pentru a atinge obiectivele disciplinei.

Manualele utilizate în învățământul obligatoriu trebuie să fie aprobate. Însă chiar dacă un manual a fost aprobat, există riscul că acesta conține erori. Atunci când profesorilor li se atrage atenția asupra posibilelor erori din manuale, aceștia trebuie să analizeze chestiunea mai îndeaproape, astfel încât instruirea oferită să fie corectă.

Deși revizuirea specială a manualelor pentru această disciplină a fost revocată (articolul 4 din regulamentul fostului manual), Ministerul observă că mecanismul de revizuire a manualelor va fi continuat. Manualele vor fi analizate de către comunitățile religioase și filosofice, pentru a se asigura, printre altele, că religiile și filozofiile de viață sunt prezentate în conformitate cu caracteristicile distinctive ale acestora.”

49.

Curriculumul norvegian pentru învățământul obligatoriu de 10 ani, elaborat de Minister în 1999 (denumit în continuare “curriculum”) precizează:

„Studierea disciplinei are ca scop de a oferi elevilor o perspectivă aprofundată asupra creștinismului și implicațiilor care derivă dintr-o viziune creștină asupra vieții, precum și cunoștințe temeinice referitoare la alte religii și filozofii ale lumii. Așadar, printre elementele importante din curriculum sunt: povestirile clasice din Biblie și alte materiale biblice, principalele linii directoare și personalitățile importante din istoria creștinismului, și aspectele fundamentale ale credinței și eticii creștine. De asemenea, obiectul mai cuprinde caracteristicile principale ale altor religii și filosofii de viață existente și unele dintre cele mai importante întrebări ridicate în etica și filozofia generală privind natura omului. Aceleași principii pedagogice ar trebui să fie aplicate atât în predarea creștinismului, cât și a altor religii și orientări. Disciplina trebuie abordată în mod deschis, pentru a contribui la buna cunoaștere, respectului și dialogului între delimitările dintre credințe și filozofii, și să promoveze înțelegerea și toleranța în chestiuni religioase și morale. Sala de clasă nu este un loc pentru predicarea vreunei credințe anume. Obiectul oferă cunoștințe despre o credință, și nu instruire. Acesta trebuie, de asemenea, să încurajeze în cazul fiecărui elev, dezvoltarea unui spirit identitar și de atașament cultural, promovând, în același timp, dialogul în cadrul unei culturi comune.

În scopul satisfacerii cerințelor diferitor religii și opinii de viață într-un mod echidistant, elevul trebuie să fie capabil să le plaseze într-un context deja familiar. De aceea, disciplina îndeplinește diferite funcții în educația școlară obligatorie: de a transmite o tradiție, de a menține un sentiment de identitate, și de a construi legături care oferă perspective și promovează dialogul.

...

Structura disciplinei

Etapa primară

Etapa intermediară

Etapa secundară inferioară

Studierea Bibliei

Povestiri cunoscute din Biblie

Cele mai importante narațiuni din Biblie

Genuri biblice,

Biblia

în calitate de Scriptură,

istoria Bibliei

Istoria creștinismului

Episoade singulare importante

Perioada timpurie:

tendințe, persoane, exprimări culturale

Perioada modernă: tendințe, persoane,

exprimări culturale

Viziuni creștine contemporane asupra vieții

Sărbători, simboluri, creștinismul în comunitate

Credința creștină și etica

Confesiuni creștine, similarități și diferențe

Alte religii

Alte religii și orientări, povestiri și sărbători

Islam, iudaism, hinduism,

budism,

orientări seculare

Expresii religioase din timpul nostru

Etică/filosofie

Conștientizare etică: al meu și al tău, eu și alții

Conștientizare etică: valori și alegeri

Interpretări filosofice ale omului: valori și norme

Deoarece subiectul e nou și destinat tuturor elevilor, este esențial ca părinții și elevii de diferite convingeri să fie bine familiarizați cu curriculumul și conținutul acestuia. Pentru a-i asigura pe părinți cu privire la conținutul curriculumului, o importanță sporită a fost acordată elaborării lui, astfel încât părinții să înțeleagă care sunt aspectele disciplinei care vor fi predate copiilor lor, la diferite etape ale instruirii."

50.

Curriculumul stabilește scopurile generale ale disciplinei și enumeră obiectivele și principalele elemente pentru clasele 1-a – a 4-a, a 5-a – a 7-a și a 8-a – a 10-a.

Obiectivele generale ale disciplinei sunt:

„•

să-i familiarizeze pe elevi mai îndeaproape cu Biblia și cu creștinismul în calitate de patrimoniu cultural și sursă de credință, moralitate, precum și perspectivă asupra vieții;

•

să-i familiarizeze pe elevi cu valorile creștine și umaniste pe care se bazează educația școlară;

•

să-i familiarizeze pe elevi cu alte religii ale lumii și orientări, în calitate de surse de credință, moralitate, și perspectivă asupra vieții;

•

să promoveze înțelegere, respect și comunicare între oameni cu puncte de vedere diferite cu privire la întrebări legate de credință și orientare etică asupra vieții; și

•

să stimuleze dezvoltarea și ascensiunea personală a elevilor.”

După stabilirea obiectivelor pentru clasele 1-a – a 4-a, curriculumul enumeră principalele elemente componente, fiecare dintre care cuprinde următoarele titluri: "Narațiune biblică"; "Material narativ din istoria Bisericii"; "Sărbători creștine, simboluri religioase, și viața comunității creștine locale"; "Dezvoltarea conștiinței morale: eu și alții ". În ceea ce privește "Alte orientări religioase și etice", aceasta include "Iudaismul", "Islamul", "Hinduismul", "Budismul", "Umanismul" și "Mitologia greacă".

Curriculumul stabilește în continuare obiectivele pentru clasele a 5-a – a 7-a, care conține acest fragment:

„Credința creștină și etica

Elevii ar trebui să învețe elementele de bază ale credinței și eticii creștine în lumina viziunilor adoptate de Catehismul lui Luther.

Alte religii

Elevii ar trebui să studieze principalele caracteristici și mesajele cele mai importante desprinse din islam, iudaism, hinduism și budism.

Orientări seculare

Elevii ar trebui să cunoască despre orientări seculare, dezvoltarea tradiției umaniste, și punctul de vedere umanist modern asupra vieții."

Principalele elemente pentru clasele a 5-a – a 7-a cuprinde: "Istoria Bibliei", "Istoria timpurie a creștinismului" ("Evul Mediu" pentru clasa a 6-a, și "Perioada Reformei" pentru clasa a 7-a), "Credința creștină și etica". În ceea ce privește "Alte religii", obiectul include "Islamul" pentru clasa a 5-a, "Iudaismul" pentru clasa a 6-a, și "Hinduismul" și "Budismul" pentru clasa a 7-a. În plus, clasele a 5-a – a 7-a, mai studiază elemente de "Dezvoltarea conștiinței morale: valori și opțiuni" și "Orientări seculare”.

Pentru clasa a 6-a este prevăzut, printre altele:

„Credința creștină și etica

Elevii ar trebuie să aibă posibilitatea

–

de a învăța pe de rost cele Zece Porunci și de a se familiariza cu idealurile etice care stau la baza Predicii de pe Munte;

–

de a învăța ceva din modul în care aceste texte etice fundamentale au fost utilizate în istoria creștinismului și modul în care acestea sunt aplicate în prezent".

În lista de subiecte nu a existat nici un echivalent în privința la "să se familiarizeze cu" care să se refere la "Alte religii, iudaismul".

După indicarea obiectivelor disciplinei pentru clasele a 8-a – a 10-a, curriculumul enumeră principalele subiecte, și anume: "Istoria Bibliei, genuri literare biblice", "Istoria modernă a creștinismului"; "Diverse interpretări contemporane ale creștinismului"; "Expresii religioase din timpul nostru" și "Interpretări filosofice ale omului, valori și norme".

PRETENȚII

51.

Părinții reclamanți s-au plâns că refuzul autorităților naționale competente de a acorda copiilor lor o scutire totală de la disciplina KRL, încălcă drepturile părinților garantate de Convenție. Frecventarea obligatorie de către elevi a educației religioase constituie un amestec nejustificat în dreptul părinților lor la libertatea de conștiință și de religie garantat de articolul 9 al Convenției. Acesta a încălcat în continuare dreptul părinților la asigurarea unei educații și învățământ conform convingerilor lor religioase și filozofice, garantat de articolul 2 al Protocolului nr. 1, a doua propoziție.

52.

În plus, dificultățile care rezultă din aspectele generale ale exercitării dreptului la scutirea parțială au presupus faptul că părinții ne-creștini s-au confruntat cu o povară mai mare decât părinții creștini, care nu au avut nici un motiv pentru a solicita o scutire de la disciplina KRL, care a fost concepută în conformitate cu viziunile majorității. În opinia lor, aceasta a constituit o discriminare. Astfel, a existat, de asemenea o încălcare a articolelor 8 și 9 ale Convenției și a articolului 2 al Protocolului nr. 1 coroborat cu articolul 14 ale Convenției.

ÎN DREPT

I.

PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 2 AL PROTOCOLULUI NR. 1

53.

Părinții reclamanții s-au plâns atât în temeiul articolului 9 al Convenției, cât și în temeiul propoziției a doua din articolului 2 al Protocolului nr. 1, din cauza refuzurilor autorităților naționale de a le acorda copiilor lor scutire integrală de la studierea disciplinei KRL care tratează despre creștinism, religie și filosofie pe parcursul a 10 ani de instruire obligatorie în Norvegia.

54.

Curtea, lăsând la o parte faptul că la 26 octombrie 2004, plângerile copiilor în temeiul articolului 9 al Convenției au fost declarate inadmisibile, consideră că plângerea părinților poate fi examinată cel mai corect în temeiul articolului 2 al Protocolului nr. 1, în calitate de

lex specialis

în domeniul educației, care stipulează:

„Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcțiilor pe care și le va asuma în domeniul educației și al învățământului, va respecta dreptul părinților de a asigura această educație și acest învățământ, conform convingerilor lor religioase și filozofice.”

A.

Argumentele părților

1.

Reclamanții

55.

Reclamanții au afirmat că disciplina KRL nu a fost nici obiectivă, nici critică, nici pluralistă, în sensul criteriilor stabilite de Curte în interpretarea sa dată articolului 2 din Protocolul nr. 1 în

Kjeldsen, Madsen și Pedersen c. Danemarcei

(7 decembrie 1976, Seria A, nr. 23). În acest context, ei fac referire, de asemenea, la criteriile de "neutru și obiectiv", enunțate de către Comitetul Națiunilor Unite în

Hartikainen c. Finlandei

în ceea ce privește prevederea corespunzătoare de la articolul 18 § 4 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Scopul principal al curriculumului - de a consolida identitatea religioasă a elevilor, existența unui cadru legal care să prevadă o clauză de disciplină creștină, adoptarea pe deplin a unei perspective religioase și încurajarea credinței și tradiției creștine, împreună cu manuale care conțineau predicarea creștină tradițională, luate în ansamblu, au indicat în mod clar, că curriculumul nu a fost obiectiv.

56.

Chestiunea dacă predarea disciplinei în școlile primare norvegiene a constituit o încălcare a standardelor relevante în domeniul drepturilor omului cu privire la libertatea de religie, a drepturilor părintești, a dreptului la viața privată și interzicerea discriminării, ar trebui să fie analizată în contextul mai larg al unei societăți cu o predominanță creștină evidentă. Norvegia a avut o religie de stat, o Biserică de stat, cu prerogative constituționale acordate credinței creștine (evanghelice luterane). Pentru școlile de stat și instituțiile pre-școlare a existat o clauză de disciplină creștină. În cadrul forțelor armate, închisori, spitale și universități au existat preoți ai Bisericii de stat. La radiodifuziunea locală existau transmisiuni zilnice ale serviciilor și slujbelor religioase. Nu mai puțin de 86% din populație aparținea Bisericii de Stat, Biserica Norvegiei.

57.

Cu toate acestea, dreptul la libertatea de religie pentru ne-creștini a fost materializat în diferite moduri, printre altele, printr-o schemă de scutire de la disciplina anterioară de Cunoștințe creștine în școlile de stat. Acest drept la scutire generală - care a existat de mai bine de 150 de ani - a fost anulat în 1997, o dată cu introducerea disciplinei KRL. Una dintre intențiile Guvernului a fost ca toți elevii să fie împreună în sala de clasă atunci când se studiază aspecte importante, cum ar fi combaterea prejudecăților și discriminării, printr-o mai bună înțelegere a diferitor medii de proveniență.

58.

Reclamanții au fost de acord cu intenția generală de a promova dialogul intercultural – considerând, pe de altă parte, că multe dintre obiectivele exprimate de Guvern la elaborarea noii discipline au fost foarte bune și au fost de acord cu acestea. Problema a constat în faptul că disciplina KRL pur și simplu nu a atins aceste obiective, spre deosebire de "filozofia asupra vieții", disciplină susținută de reclamanți.

59.

Referindu-se la menționarea activităților religioase în regula privind scutirea parțială din articolul 2-4 din Legea învățământului din 1998, reclamanților le-a fost dificil să înțeleagă modul în care acestea ar putea fi corelate cu cerințele care prevăd ca predarea să fie "obiectivă și neutră" sau chiar "pluralistă și critică".

60.

Reclamanții au contestat afirmația referitoare la faptul că disciplina KRL a inclus doar câteva activități care ar fi putut fi percepute ca fiind de natură religioasă. Curriculumul, manualele care au fost utilizate în școli și toate informațiile legate de punerea în aplicare a curriculumului au indicat că scopul principal al obiectului - de a consolida convingerile creștine proprii ale elevilor - a constituit, în egală măsură, axa majoră pe care s-a bazat școlarizarea. Intenția principală în urma introducerii obiectului KRL a fost de a asigura o bază religioasă pentru majoritatea elevilor care au aderat la creștinism. În caz contrar, prevederea introductivă din Legea învățământului din 1998 nu ar fi fost formulată ca fiind o obligație pentru învățător de a efectua instruirea, în conformitate cu clauza de disciplină creștină.

61.

Manualele relevante conțin părți care ar putea fi considerate ca împărtășirea creștinismului. Deși manualele nu au fost în mod oficial desemnate ca fiind parte a cadrului juridic al obiectului, acestea au obținut statut oficial datorită faptului că au fost verificate și autorizate de către o agenție de stat, Agenția Norvegiană pentru Manuale (

Norsk Læremiddelsentral

).

62.

O piatră de temelie în schema de scutire parțială a constituit-o separarea dintre cunoașterea normativă și descriptivă. Elevii ar putea fi scutiți de la participarea la anumite activități, dar nu și de la cunoașterea conținutului activităților sau de la instruirea în cauză. Ei ar putea fi scutiți de recitarea din Biblie, intonarea cântecelor religioase, expunerea de rugăciuni, etc., dar nu și de la cunoașterea a ceea ce este recitat, intonat, expus, etc. Ideea introducerii schemei de scutire era de a face posibilă menținerea unei "separări" intelectuale între cunoaștere și participare. Se presupune că elevii pot "învăța" textul (în special rugăciuni, psalmi, povestiri biblice și declarații de credință), fără a fi supuși intelectual la ceea ce a constituit sau ar putea constitui o influență nedorită sau îndoctrinare. Cu toate acestea, evaluările efectuate pentru disciplina KRL au demonstrat că această separare nu a fost înțeleasă în practică, nici măcar de către cadrele didactice. În solicitările lor, părinții au explicat modul în care această separare nu a funcționat față de copiii lor. Astfel, scutirea parțială nu ar fi fost o opțiune posibilă pentru ei.

63.

Atunci când părinții au solicitat scutire parțială de la anumite părți ale instruirii, altele decât activitățile religioase enumerate în formular, ei au trebuit să expună pe "scurt" motivele pentru care au depus cererea, cu scopul de a permite școlilor să analizeze dacă activitatea ar putea fi în mod rezonabil percepută ca fiind practicarea altei religii sau aderarea la un o altă convingere filosofică, în conformitate cu articolul 2-4 (4) din Legea învățământului din 1998. Este dificil de asigurat faptul ca toți părinții să posede cunoștințe detaliate și să individualizeze acele părți ale predării pe care le dezaprobă și să solicite o scutire, în special atunci când întreaga structură a disciplinei KRL s-a bazat pe o concepție religioasă care, în principiu, a fost contrară filosofiei de viață a reclamanților.

64.

Pentru reclamanți a fost extrem de neplăcut ca opiniile și convingerea lor filosofică strict personală în acest domeniu, să trebuiască să fie comunicată și examinată de către cadrele didactice și administratorii școlii. Chiar dacă părinții nu ar fi avut obligația de a-și declara în mod oficial convingerea lor personală, era probabil ca aceasta să fi fost dezvăluită în motivele pe care aceștia le-au furnizat, cu scopul de a obține o scutire parțială. Conform reclamanților, această experiență a fost înjositoare și i-a lipsit de demnitate.

65.

În practică, procedura de aplicare a scutirii parțiale s-ar referi doar la părinții ne-creștini. Unii dintre ei erau imigranți, ce posedau cunoștințe limitate sau insuficiente despre sistemul de învățământ norvegian și cu puține competențe lingvistice și abilități de a participa într-un dialog teoretic despre o religie cu care nu au fost familiarizați. Pentru reclamanții în cauză, care erau norvegieni de origine, aceasta nu a constituit o problemă. Chiar și în acest caz, având unele abilități excelente de comunicare orală și scrisă, unor părinți, fiind chiar bine familiarizați cu sistemul școlar norvegian, le-ar fi fost dificil să comunice în mod reușit cu administrația școlii în procedura de solicitare a scutirii. Una dintre dificultăți se referă la ceea ce părinții au demonstrat a fi incompatibil cu filosofia lor de viață. O altă problemă a fost organizarea desfășurării practice a disciplinei. Pentru a determina care dintre părțile disciplinei necesitau scutire, părinții trebuiau să știe exact care temă urma să fie trecută, la ce oră și la ce activități trebuiau să se aștepte. Ei ar trebui să urmărească curriculumul și procesul de instruire cu minuțiozitate, probabil prin "intervievarea" copilul lor pas cu pas privind progresul și conținutul programului școlar. Chiar dacă temele care urmează să fie predate ar putea părea acceptabile în teorie, părinții ar trebui să se intereseze despre modul în care profesorul a prezentat materialul. Rapoartele de evaluare, precum și experiența candidaților a demonstrat că a fost foarte dificil să se obțină informații relevante în timp util.

66.

Mai mult decât atât, ca urmare a schemei de scutire parțiale, a avut de suferit relația dintre părinte și copil. Poziția copiilor de "intermediar" între părinți și școală și sentimentul acestora de presiune atunci când sunt diferiți de ceilalți, a cauzat frustrare și conflicte de loialitate între reclamanți și copiii lor, contribuind la stigmatizare.

67.

Schema de scutire parțială nu a funcționat în cazul reclamanților care au încercat această opțiune, pentru că nu le-a fost oferit vreun remediu practic. Schema a presupus expunerea filozofiei lor proprii de viață - în mod direct sau indirect – și i-a obligat să cunoască în detaliu elementele altei filosofii de viață (pentru a fi în măsură să solicite o scutire). Ei au fost împovărați prin faptul că au trebuit să monitorizeze procesul de instruire, să transmită mesaje, să aducă argumente, fiind supuși stigmatizări și frustrării. Reclamanții au trebuit să resimtă modul în care copiii lor au suferit de pe urma presiunii de a fi diferit de ceilalți copii, fiind pușu în situația de "intermediari" între familie și școală, luptându-se cu probleme de loialitate. Un elev scutit ar putea fi scos din sala de clasă și plasat într-o sală separată sau ar putea să rămână în sala de clasă, impus să nu asculte sau să participe la activitatea în cauză. Schema a oferit posibilități sporite pentru apariția conflictelor și stigmatizării.

68.

În această situație, reclamanții nu au avut altă opțiune decât să solicite scutire integrală, care le-a fost refuzată și au trebuit să se supună schemei de scutire parțială, care nu a funcționat astfel, încât să le respecte dreptu