ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 635/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 mai 2023 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul neactualizării pensiei;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, ce trebuiau realizate dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea 223/2015, precum și cele rezultate din aplicarea H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023;

- obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de comisar șef deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, dacă este cazul, și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a disp. art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituția României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

În drept, a invocat prevederile art. 7, alin. (5) și art. 9, alin. (1) alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 544/2004, privind contenciosul administrativ.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Arad – secția a III-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 816 pronunțată la data de 03.10.2023 în dosar nr. x/2023 Tribunalul Arad – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Timișioara – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Arad – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență că, obiectul principal al judecății îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanță de Urgență a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privința drepturilor și intereselor sale legitime, invocându-se și excepția de neconstituționalitate.

A apreciat tribunalul că cererea reclamantului prin care se solicită restituirea contribuțiilor reținute în baza ordonanței de guvern criticate pentru neconstituționalitate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor de Interne, care în executarea dispozițiilor O.U.G. nr. 130/2021 a efectuat plata pensiei prin emiterea unei decizii de pensionare în care a utilizarea plafonarea introdusă prin noul act normativ.

Astfel, din punct de vedere al competenței materiale, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind vorba de despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, competența aparține Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu art. 10 alin. (3) din lege, tribunalul constatând deopotrivă că în litigiul pendinte calitatea de pârât o are o autoritate publică centrală (dat fiind competența sa națională) împrejurare ce atrage competența de judecată a curții de apel.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 18.10.2023 pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar, respectiv sub nr. x/2023.

Hotărârea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 732 pronunțată la data de 06.12.2023 Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad –Secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara– secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că obiectul principal al acțiunii constă în obligarea Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumelor reținute din pensia reclamantului, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor solicitate

A apreciat curtea că, practic, prin acțiunea de față reclamantul tinde la actualizarea pensiei militare de care beneficiază acesta, solicitând aplicarea legislației existente înainte de modificarea Legii nr. 223/2015, prin O.U.G. nr. 59/2017.

După cum se poate observa, chiar dacă reclamantul a invocat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și excepția de neconstituționalitatea a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, demersul său are la bază un raport juridic specific asigurărilor sociale, reclamantul solicitând, de la autoritatea obligată la plata pensiei, plata unor drepturi suplimentare, calculate în funcție de alte criterii decât cele reglementate prin legislația nouă.

Or, simpla invocare a unei excepții de neconstituționalitate și eventual invocarea ca temei juridic a art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu transformă un litigiu de altă natură (civilă, de dreptul muncii, penală etc.) într-unul de contencios administrativ.

Consideră curtea că, pentru a fi competentă instanța de contencios administrativ, este necesar ca și obiectul cauzei să se circumscrie contenciosului administrativ, natura juridică a cauzei să fie contencios - administrativă, iar nu una civilă, comercială, de asigurări sociale ori penală.

Că legiuitorul nu a înțeles să extindă sfera de competență a instanțelor de contencios administrativ prin procedura reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 rezultă din chiar cuprinsul acestui articol care, la alin. (5) enumeră posibilele obiecte de acțiuni formulate în baza acestei proceduri, respectiv despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

În cauza de față nu se solicită despăgubiri de la Guvernul României (ci doar asigurarea fondurilor), nici anularea unui act administrativ, nici obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ci efectuarea unui calcul diferit, de către plătitorul pensiei, a sumelor de bani care reprezintă actualizarea pensiilor militare.

Prin urmare, s-a reținut că litigiul de față vizează actualizarea pensiei iar competența revine completurilor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției de a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Timiș, în circumscripția căruia își are domiciliul reclamantul.

Față de aceste considerente, Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Arad - –Secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate, de obiectul litigiului și de normele legale incidente cauzei, Înalta Curte stabilește competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În speță, conflictul privește competența materială de soluționare a cauzei și s-a ivit în soluționarea cauzei în primă instanță.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În speță, acțiunea introductivă întemeiată pe art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 544/2004 vizează solicitarea reclamantului de a se constata vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, precum și asigurarea fondurilor, respectiv restituirea sumelor reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la art. 38 din Legea 153/2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și natura juridică a acestuia.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, așa cum s-a precizat, acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres în cuprinsul acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017. Cu alte cuvinte, reclamantul este nemulțumit de faptul că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al cărei beneficiar este, astfel cum era reglementat de art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Totodată, în vederea recuperării prejudiciului suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în speță, este vorba despre despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamantei prin O.U.G. nr. 59/2017, iar nu de o cerere ce vizează strict drepturi de asigurări sociale, reglementate de legea pensiilor militare de stat. Cu alte cuvinte, fundamentul obligației de reparare a vătămării invocate de către reclamantă îl reprezintă adoptarea ordonanței considerate neconstituționale, reclamantul neînvestind instanța competentă în materia asigurărilor sociale cu o contestație împotriva unei decizii de pensionare.

Așadar, Înalta Curte reține că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Reclamantul, socotindu-se vătămat în drepturile și interesele sale legitime, a solicitat obligarea autorităților la repararea prejudiciului, astfel că, acțiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne) față de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare a cauzei revenind, prin urmare, secției de contencios administrativ a curții de apel.

În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acțiunii de față pe rolul instanței de contencios administrativ, respectiv la obiectul concret al acțiunii ce constă în obligarea autorităților pârâte, autorități publice centrale, la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamanta.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 9 alin. (5) și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, va stabili competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului de Interne în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului de Interne în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.