ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4157/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 02.06.2021, sub nr. x/2021, reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii, Administrația Prezidențială, Guvernul României și Uniunea Europeană-Comisia Europeană - Mecanismul de Cooperare și Verificare, au formulat plângere împotriva rezoluției Inspectorului-șef nr. C21-831/18.05.2021 și a rezoluției de clasare nr. 773/19.03.2021.

Prin sentința nr. 1079 din 10 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Superior al Magistraturii, Administrația Prezidențială, Guvernul României, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Uniunea Europeană-Comisia Europeană-Mecanismul de Cooperare și Verificare și a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.

De asemenea, a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată și a constatat nulitatea cererii formulate de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară; a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrată cererea de intervenție în interes propriu formulată de C.; a admis excepția inadmisibilității și a respins cererile de intervenție principală și de chemare în garanție formulate de D., E. și F., ca inadmisibile.

Împotriva sentinței de fond anterior menționate au declarat recurs reclamantele A. și B., precum și intervenienții E., F. și C., solicitând admiterea recursurilor și casarea hotărârii atacate pentru motivele expuse în cererile de recurs formulate.

Astfel, în cererea de recurs formulată de reclamantele A. și B. au fost citate dispozițiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 în susținerea opiniei conform căreia inspectorul judiciar desemnat cu soluționarea sesizării înregistrate la Inspecția Judiciară nu a efectuat cercetarea disciplinară, încălcând astfel legea.

Totodată, se arată că magistrații implicați în judecarea dosarului nr. x/2015 au judecat cauza cu rea-credință și cu încălcarea legii, apreciind recurentele că în situația judecătorilor curții de apel nu a intervenit prescripția și că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu ar fi motivat cererea de chemare în judecată.

Pentru argumentele arătate au solicitat, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu consecința admiterii contestației formulate, arătând că motivele de casare pe care le invocă sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5-8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs formulată de intervenienții E. și F. s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu și nu a făcut nicio administrare de probe, în susținerea recursului invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5-8 din C. proc. civ.

În fine, în recursul formulat de intervenienta C. se arată, în esență, că soluția instanței de fond de anulare ca netimbrată a cererii de intervenție în interes propriu este nelegală, apreciind recurenta că taxa de timbru este de 100 RON și nu de 400 RON cum în mod nelegal a dispus instanța atât prin taxa de timbru stabilită inițial, cât și ulterior, prin respingerea cererii de reexaminare. Ca urmare, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare cu fixarea taxei de timbru corecte, în vederea judecării cauzei pe fond, precizând că motivele recursului sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Guvernul României se solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. În esență, se arată că susținerile recurenților sunt neîntemeiate iar soluția pronunțată de prima instanță se impune a fi menținută, întrucât a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile legale în vigoare, în funcție de situația de fapt care își găsește suport în probatoriul administrat.

Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului formulat de E. și F., pentru lipsa semnăturii (recursul a fost semnat ulterior), precum și excepția inadmisibilității recursului declarat de C., iar pe fond a solicitat respingerea recursului declarat de reclamante.

La rândul rău, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității celor trei recursuri exercitate în cauză, cu consecința anulării acestora ca nemotivate, iar pe fond respingerea lor ca nefondate, pentru argumentele expuse pe larg în întâmpinare.

Prin întâmpinările formulate în cauză de intimata-pârâtă Administrația Prezidențială s-a invocat, de asemenea, excepția nulității recursurilor pentru nemotivare, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate, conform argumentelor arătate. Intimata-pârâtă a depus și răspuns la întâmpinarea formulată de Guvernul României, achiesând la solicitarea acestuia de admitere a excepției nulității recursurilor pentru nemotivare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursurilor formulate de reclamantele A., B. și de intervenienții E. și F., pentru nemotivare, excepție invocată de intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii și Administrația Prezidențială prin întâmpinările formulate în cauză, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, urmând să constate nulitatea acestor recursuri, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Totodată, în temeiul acelorași dispoziții legale, analizând excepția netimbrării cererii de recurs formulate de intervenienta C., invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, urmând să anuleze recursul ca netimbrat, având în vedere că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON.

1.1. Potrivit art. 248 C. proc. civ.: "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții,instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

În cauză, în aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte va analiza excepția nulității recursurilor formulate de reclamantele A., B. și de intervenienții E. și F., pentru nemotivare, în acest sens reținând, cu titlu prealabil, că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul și în condițiile expres prevăzute de lege, iar motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații neavute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același cod, sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile legale amintite.

În speță, atât recurentele-reclamante G. și B., cât și recurenții-intervenienți E. și F. au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., arătând că sunt incidente motivele de casare prevăzute la pct. 5-8 ale textului legal precizat, însă nu au formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii, pentru a putea fi încadrate în textele de lege precizate, care, în aceste condiții, au fost invocate exclusiv formal.

Înalta Curte, analizând cererile de recurs și susținerile recurenților, reține caracterul nemotivat al căilor de atac formulate în cauză, aceștia limitându-se să reitereze aspectele ce vizează situația de fapt dedusă judecății și să-și exprime nemulțumirea în ceea ce privește modul în care a fost soluționată de către Inspecția Judiciară sesizarea formulată în legătură cu judecarea dosarului nr. x/2015, intervenienții exprimându-și nemulțumirea și cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii lor de intervenție.

Se constată, așadar, că recursurile nu conțin argumente care să poată fi încadrate în motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5-8 C. proc. civ., invocate în susținerea căilor de atac exercitate în cauză, părțile neformulând nicio critică veritabilă de nelegalitate la adresa sentinței atacate.

Or, față de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului, modalitatea de redactare a cererilor de recurs formulate de reclamante și de intervenienții E. și F. nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității sentinței atacate. În egală măsură, reproducerea situației de fapt și utilizarea de termeni neadecvați din punct de vedere juridic nu se constituie în critici de nelegalitate a sentinței de fond, dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

În aceste condiții, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și constatând că nu se identifică motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursurilor supuse analizei de față.

1.2. Analizând și excepția netimbrării căii de atac exercitate de C., Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora:"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

C. a criticat pentru nelegalitate sentința nr. 1079 din 10 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocând în susținere motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În conformitate cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege", iar alin. (2) al aceluiași text prevede: "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței". Totodată, la art. 32 din același act normativ legiuitorul a prevăzut că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens este și art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., conform căruia: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și art. 197 din același cod, care arată în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

În egală măsură, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora: la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Din analiza textelor de lege enunțate supra rezultă obligația titularului cererii de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

În speță, recurenta-intervenientă nu a atașat cererii de declarare a căii de atac dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar prin adresa comunicată la 04.11.2022, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, precum și prin citația emisă pentru termenul din 28.09.2023 și comunicată la 11.07.2023 (proces-verbal de înmânare aflat la dosar), Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă căii de atac exercitate împotriva sentinței de fond pronunțate de Curtea de Apel București. De asemenea, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că recurenta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat sau până la închiderea dezbaterilor, recurenta neconformându-se obligației de timbrare comunicate de instanță, și că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte va da eficiență art. 197 din C. proc. civ. și va dispune anularea recursului declarat de intervenienta C., ca netimbrat.

Pentru considerentele arătate la pct. II.1.1. din prezenta decizie, întrucât recurentele-reclamante A., B. și recurenții-intervenienți E. și F. nu s-au conformat exigențelor impuse de lege și nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același cod, va constata nule recursurile și va menține sentința de fond atacată.

Totodată, pentru motivele expuse la pct. II.1.2. din decizie, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2), art. 197 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1)-(2) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va anula recursul declarat intervenienta C. împotriva aceleiași sentințe, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile declarate de reclamantele A., B. și de intervenienții E. și F. împotriva sentinței nr. 1079 din 10 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Anulează recursul declarant de intervenienta C. împotriva aceleiași sentințe, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.