ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 344/2024

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 13.04.2023 sub nr. x/2023, reclamanții A.. al Salariaților Comunelor și Orașelor din România și B.. în contradictoriu cu pârâții Guvernul Romaniei și Ministerul Finantelor, au solicitat obligarea obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor ca, în dublă calitate, în nume propriu și ca reprezentant a Statului român, să plătească următoarele sume:

1) Pentru demnitarii reclamanți, suma totală de 2.552,303 RON, cu titlu de prejudiciu salarial aferent anilor 2020-2022, suma de 955.974 RON reprezentând prejudiciu salarial calculat pentru perioada ianuarie - martie 2023, precum și, în continuare, suma lunară de 318,658 RON, reprezentând prejudiciu salarial pentru fiecare lună, începând cu luna aprilie 2023 și până la data încetării efectelor prevederilor neconstituționale ale ordonanțelor de urgență care împiedică angajatorii lor să le plătească indemnizațiile cuvenite în raport cu evoluția salariului minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.

2) Pentru salariații reclamanți, suma totală de 9.050.328 RON, cu titlu de prejudiciu salarial aferent anilor 2020-2022, suma de 3.763.833 RON reprezentând prejudiciu salarial calculat pentru perioada ianuarie - martie 2023, precum și, în continuare, suma lunară de 1.254.611 RON, reprezentând prejudiciu salarial pentru fiecare lună, începând cu luna aprilie 2023 și până la data încetării efectelor prevederilor neconstituționale ale ordonanțelor de urgență care împiedică angajatorii lor să le actualizeze salariile în raport cu evoluția salariului minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.

2.1 Prin sentința civilă nr. 140 din data de 15.06.2023 Curții de Apel Constanța s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că acțiunea este grefată pe refuzul angajatorilor de plată a indemnizațiilor actualizate, determinat de aplicarea unor ordonanțe de urgentă, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 in raport de rangul unităților administrativ teritoriale, in raport cu care se solicită în concret plata despăgubilior.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1512 din data de 22 noiembrie 2023 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că sunt aplicabile speței dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamanții se consideră vătămați prin aplicarea prevederilor Articolului I pct. 13 din Ordonanța de urgență nr. 1 din 6 ianuarie 2020, Articolului I alin. (2) din Ordonanța de urgență nr. 226 din 30 decembrie 2020, Articolului I alin. (2) din Ordonanța de urgență nr. 130 din 17 decembrie 2021, Articolului I alin. (4) din Ordonanța de urgență nr. 168 din 9 decembrie 2022 prin care indemnizațiile demnitarilor (primar și viceprimar) au fost plafonate succesiv la același nivel cu cel corespunzător anului 2019, prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată în vigoare în anul 2019, respectiv 2080 RON, iar în vederea recuperării prejudiciului au solicitat sesizarea Curții Constituționale și acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru plafonarea drepturilor salariale operate nelegal ca efect al aplicării unor acte normative criticate ca fiind neconstituționale, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată: "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. …

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorității pârâte Guvernul României (autoritate publică centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamanta.

Reține Înalta Curte că problema de drept a făcut obiectul unei soluții de principiu adoptate în cadrul Ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curți de unificare a jurisprudenței, consacrat de art. 126 (3) din Constituția României și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că: "Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții".

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanți, în număr de 477 angajați ai unor comune și orașe din județele Tulcea și Constanța, reprezentanți prin A.. al Salariaților Comunelor și Orașelor din România și în număr de 69 de demnitari (primari și viceprimari) ai unor comune și orașe din județele Tulcea și Constanța, reprezentați prin B. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2024.