ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 354/2024

HOTĂRÂRE

14.02.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 354/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal la 21.02.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, privind actualizarea pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, să oblige pârâții să-i restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările actelor normative anterior menționate, conform gradului de comisar-șef deținut, actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011; a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Prin sentința nr. 121/09.05.2023, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale proprii și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași – secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut că, în cauză, față de petitul cererii, sunt incidente dispozițiile art. 101-103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensie se soluționează în primă instanță de către secțiile civile ale tribunalelor, de un complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial, de instanța de la domiciliul reclamantului. A mai arătat că invocarea, de către reclamant, a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage automat competența instanței de contencios administrativ și nu poate determina calificarea litigiului ca fiind unul de contencios administrativ, în susținerea acestor argumente evocând o decizie din jurisprudența instanței supreme.

Astfel învestit, Tribunalul Iași – secția I Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 2284/27.11.2023, prin care a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea acestei sentințe, a reținut că, față de obiectul acțiunii și temeiul de drept invocat, anume art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prezentul litigiu se circumscrie jurisdicției instanțelor de contencios administrativ, întrucât reclamantul invocă vătămarea drepturilor sale prin modificările legislative aduse dispozițiilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017, pe care o critică ca fiind neconstituțională. Totodată, a arătat că instanța sesizată trebuie să respecte principiul disponibilității, iar principiul rolului activ permite calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, nu și schimbarea motivelor de drept, a obiectului sau cauzei acțiunii, iar în speță, acestea sunt clar indicate de reclamant și au determinat învestirea instanței de contencios administrativ.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, pentru următoarele considerente:

În speță, reclamantul se consideră vătămată de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a cărei neconstituționalitate a invocat-o, iar pentru repararea prejudiciului suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2000.

Așadar, acțiunea reclamantului cuprinde un capăt principal, constând în anularea O.U.G. nr. 59/2017 și capete de cerere accesorii, privind despăgubirile, formulate sub condiția admiterii cererii principale.

Potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi".

Articolul 9 alin. (1) din legea contenciosului administrativ prevede că "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.", iar conform alin. (5), " Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Examinând obiectul și motivele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că principalul capăt de cerere se circumscrie ipotezelor reglementate de dispozițiile legale anterior evocate, întrucât autorul acțiunii vizează desființarea actului normativ ce a cauzat vătămarea drepturilor sale, astfel că prezentul litigiu intră sub jurisdicția instanțelor de contencios administrativ.

Cu privire la stabilirea instanței competente material, Înalta Curte constată incidența art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, (...) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În speță, emitentul actului normativ ce face obiectul litigiului este Guvernul României, autoritate publică centrală, astfel că instanța competentă material să soluționeze cauza este curtea de apel.

Stabilirea instanței competente teritorial se va face pe temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. (...)".

Din actele dosarului, a rezultat că reclamantul are domiciliul în județul Iași, astfel că instanța competentă este Curtea de Apel Iași, în favoarea căreia, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența.