ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 octombrie 2023

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 662 din 28.05.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția I Penală a hotărât:

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen. a condamnat-o pe inculpata A., (…) la pedeapsa închisorii de 3 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 291 alin. (2) rap. la art. 112 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 1.000.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR, la data executării efective.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a menținut măsurile asigurătorii luate în cauză asupra bunurilor indisponibilizate prin Ordonanța nr. 868/P/2016 din data de 02.02.2018, aparținând inculpatei A., respectiv:

- teren arabil extravilan, tarla x, parcelă 18, situat în oraș Răcari, sat. Stănești, jud. Dâmbovița, în suprafață de 1.700 mp, cu nr. cadastral x, înscris în CF nr. x a OCPI Dâmbovița, BCPI Târgoviște;

- teren arabil extravilan, tarla x, parcelă 18, situat în oraș Răcari, jud. Dâmbovița, în suprafață de 4.500 mp, cu nr. cadastral x, înscris în CF nr. x a OCPI Dâmbovița, BCPI Târgoviște;

- teren intravilan, în suprafață de 800 mp, cu nr. cadastral x, înscris în CF nr. x a OCPI Dâmbovița, BCPI Târgoviște, nr. CF vechi x, date referitoare la teren: arabil - 800 mp, tarla x, parcelă 85/1;

- teren intravilan + construcții, situat în loc. Stănești, str. x, jud. Dâmbovița, înscris în CF nr. x a OCPI Dâmbovița - BCPI Târgoviște compus din teren în suprafață de 2.968 mp, cu nr. topografic x, tarla x, parcelă 85,85/1 și construcții având nr. cadastral x - nr. niveluri 2: construită a sol: 525 mp; S. construită desfășurată: 1050 mp; Clinică construită în 2017 din cărămidă, având planșeu de beton cu carton bituminat și țiglă și respectiv nr. cadastral x - nr. niveluri 1, S. construită la sol: 37 mp; S. construită desfășurată 37 mp Anexă (cameră tehnică) construită din BCA, acoperită cu tablă, însă doar până la concurența sumei de 1.000.000 euro, care a făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a ridicat măsurile asigurătorii luate în cauză asupra bunurilor indisponibilizate prin Ordonanța nr. 868/P/2016 din data de 02.02.2018, respectiv:

- garaj situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, nr. cadastral x, în suprafață de 148,2 mp, cote părți comune 2395/10000, cote teren 119/1000, observație: subsol bloc A, la subsol, compus din garaj cu 6 parcări și acces comun cu C2, având Su = 148,20 mp, cu pic. = 23.95/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp, înscris în CF nr. x - C1 - U1 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca;

- ap. 1 situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părți comune: fundațiile, casa scării, racordurile și branșamentele la rețele de utilități și terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U2 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafață de 48,99 mp, cote părți comune 793/10000, cote teren 40/1000, observație: ap. nr. 1, la parter, compus din living, bucătărie, baie, sas, dormitor, hol, balcon cu s, de 4,01 mp, având Su=48,99 mp, cu pic.= 7,93/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;

- ap. 2 situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părți comune: fundațiile, casa scării, racordurile și branșamentele la rețele de utilități și terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U3 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafață de 64,24 mp, cote părți comune 1039/10000, cote teren 52/1000, observație: ap. nr. 2, la parter, compus din living, bucătărie, baie, sas, dormitor, hol, balcon cu s, de 2,79 mp, având Su=64,24 mp, cu pic.= 10.39/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;

- ap. 3 situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părți comune: fundațiile, casa scării, racordurile și branșamentele la rețele de utilități și terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U4 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafață de 48,99 mp, cote părți comune 793/10000, cote teren 40/1000, observație: ap. nr. 3, compus din living, bucătărie, baie, sas, dormitor, hol, balcon cu s, de 2,83 mp, având Su=48,99 mp, cu pic.= 7,93/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;

- ap. 4 situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părți comune: fundațiile, casa scării, racordurile și branșamentele la rețele de utilități și terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U5 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafață de 64,24 mp, cote părți comune 1039/10000, cote teren 52/1000, observație: ap. nr. 4, compus din living, bucătărie, baie, sas, dormitor, hol, balcon cu s, de 2,32 mp, având Su=64,24 mp, cu pic.= 10,39/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;

- ap. 5 situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părți comune: fundațiile, casa scării, racordurile și branșamentele la rețele de utilități și terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U6 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafață de 48,99 mp, cote părți comune 793/10000, cote teren 40/1000, observație: ap. nr. 5, compus din living, bucătărie, baie, sas, dormitor, hol, balcon cu s, de 5,05 mp, având Su=48,99 mp, cu pic.= 7,93/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;

- ap. 6 situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părți comune: fundațiile, casa scării, racordurile și branșamentele la rețele de utilități și terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U7 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafață de 64,17 mp, cote părți comune 1038/10000, cote teren 52/1000, observație: ap. nr. 6, compus din living, bucătărie, baie, sas, dormitor, hol, balcon cu s, de 2,90 mp, având Su=64,17 mp, cu pic.= 10,38/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;

- terasă situată în Cluj Napoca, str. x, terasă, jud. Cluj, cu părți comune: fundațiile, casa scării, racordurile și branșamentele la rețele de utilități și terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C1 - U8 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafață de 130,47 mp, cote părți comune 2110/10000, cote teren 105/1000, observație: terasă loc A, compusă din terasă, având Su=130,47 mp, cu pic.= 20,30/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;

- garaj situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, cu părți comune: fundațiile, casa scării, racordurile și branșamentele la rețele de utilități și terenul în comun cu C2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C2 - U1 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafață de 196,96 mp, cote părți comune 2958/10000, cote teren 147/1000, observație: subsol bloc B, compus din garaj cu 6 parcări și acces comun cu C1, având Su=196,98 mp, cu pic.= 29,58/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp;

- terasă situată în Cluj Napoca, str. x, etaj terasă, jud. Cluj, cu părți comune: alte spații comune, casa scării, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x - C2 - U8 a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca; în suprafață de 130,47 mp, cote părți comune 1960/10000, cote teren 98/1000, observație: terasă, bloc. B, compusă din terasă având Su=130,47 mp, cu pic.= 19.60/100 înscrise în CF col. x, teren în proprietate x/1000 mp .

În baza art. 274 alin. (1) C. pen.., a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, respectiv suma de 7.000 RON.

Prin decizia penală nr. 683/A din data de 27.05.2022, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a decis cu privire la inculpata A., următoarele:

"În baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen. respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 662 din data de 28 mai 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe apelanta - inculpată A. la plata sumei de 1.500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare aferente apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, rămân în sarcina statului."

Prin decizia penală nr. 398/A din 28 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 432 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 683/A din data de 27.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2019, pe care a desființat-o în parte, s-a anulat MEPI nr. 2041/2022 și rejudecând:

S-a admis apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 662 din 28.05.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, pe care a desființat-o în parte, numai în ceea ce privește acțiunea penală, astfel:

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal față de inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu reținerea art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei în primă instanță (sentința penală nr. 662/28.05.2021) și de judecarea apelului (decizia penală nr. 683/A/27.05.2022) au rămas în sarcina statului.

S-au menținut celelalte dispozițiile ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 398/A din 28 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA a formulat cerere de recurs în casație, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

S-a susținut că, în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., motivat de împlinirea termenului general de prescripție a răspunderii penale.

În dezvoltarea motivului de recurs în casație, s-a susținut că, instanța de apel a procedat în mod greșit apreciind ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că, în cazul prescripției răspunderii penale, Curtea Constituțională a României a pronunțat două decizii cu efecte contradictorii (nr. 297/2018 și nr. 358/2022), iar principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept a Uniunii.

S-a apreciat că, pentru respectarea principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripția răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, care înlătură noțiunea de instituție autonomă a prescripției din interpretarea globală a legii penale mai favorabile.

S-a susținut că, în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penale motivat de împlinirea termenului general de prescriție, întrucât, instanța de apel trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate inculpatei, și să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit.

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., procurorul a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de către Direcția Națională Anticorupție și inculpata A..

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Cu titlu prealabil subliniază că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, examinând exclusiv legalitatea deciziei recurate (art. 477 C. proc. pen.).

Astfel, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

În speță, recurenta solicită să fie casată decizia instanței de apel, în principal, pentru că principiul supremației dreptului UE impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestuia și să lase neaplicată orice reglementare sau practică națională care este contrară unei dispoziții de drept a Uniunii, cu referire la Decizia nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale.

În limitele procesuale anterior menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție va face examenul de legalitate al deciziei recurate dintr-o dublă perspectivă:

I. a incidenței, ratione materiae, a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, (cauza C-107/23 din 24.07.2023), precum și a jurisprudenței anterioare a Curții;

II. a respectării cadrului legal de către instanța de apel atunci când a constatat că răspunderea penală este înlăturată ca efect al intervenirii prescripției

Preliminar analizei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că obiectul pe fond al cauzei îl constituie o infracțiune de corupție, respectiv infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (în continuare, DNA) urmărește, în esență, valorificarea interpretării CJUE dintr-o materie care se referă la protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene.

I. Incidența Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene

În raport de problematica juridică relevată de recurentă (greșita încetare a procesului penal prin aplicarea unei decizii a ÎCCJ, respectiv a două decizii pronunțate de CCR) și de argumentele prezentate (preeminența dreptului Uniunii față de dreptul intern), se impun câteva precizări:

Înalta Curte de Casație și Justiție recunoaște, pe deplin și fără rezerve, supremația dreptului Uniunii, și, în limitele competențelor legitime, aplică cu prevalență, dispozițiile acestuia.

Astfel, instanța supremă urmărește ca, prin valorificarea interpretărilor date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (în continuare, CJUE) în deciziile pronunțate, să le asigure eficiența practică, ținând seama, în mod corespunzător, de domeniul de aplicare al acestora.

În aceste coordonate, raportându-se la obiectul litigiului principal, la cadrul juridic intern și al dreptului Uniunii, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că infracțiunea de corupție ce face obiectul cauzei iese de sub incidența Hotărârii CJUE anterior menționată, atât în baza interpretării acesteia, cât și a jurisprudenței anterioare a Curții de Justiție.

Așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii, Curtea de la Luxemburg furnizează elemente de interpretare circumscrise respectării dreptului Uniunii în cazul "infracțiunilor de fraudă gravă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene", având drept coordonate datele furnizate de către instanța de trimitere din litigiul de bază, ce a avut ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (paragrafele 1, 79, 97, 98, 99, 116, 121, 124, 125 din Hotărâre).

În acest context, este important de reținut că infracțiunea de trafic de influență pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A. este una de corupție, fiind prevăzută de articolul 291 alin. (1) C. pen., ce face parte din Titlul V- Capitolul I "Infracțiuni de corupție", cu reținerea art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, text de lege cuprins, de asemenea, în secțiunea privitoare la infracțiunile de corupție (Secțiunea 2).

Sfera de aplicare a deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene invocate de recurenta DNA atât în scris, cât și pe parcursul dezbaterilor în completare, se limitează la domeniul infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, aspect ce rezultă cu evidență atât din cuprinsul tratatelor și a altor documente ale Uniunii, (art. 19 alin. (1) TUE; art. 325 alin. (1) TFUE; art. 2 alin. (1) din Convenția PIF 1995) precum și din cuprinsul hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-107/23 din 24.07.2023.

Potrivit art. 325 alin. (1) din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene "Uniunea și statele membre combat frauda și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii...".

Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților [Uniunii] Europene (PIF) definește frauda ce aduce atingere intereselor financiare ale acestora prin art. 1 și 2, texte al căror conținut a fost transpus în legislația internă în cadrul art. 18

1

- art. 18

5

din noua secțiune denumită "Infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene" introdusă în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în anul 2003, prin Legea nr. 161/2003 (Cartea a II-a, Titlul I din Legea nr. 161/2003). În expunerea de motive a legii ce transpune prevederile Convenției și incriminează infracțiunile împotriva intereselor financiare ale UE, se detaliază domeniul de aplicare și sfera subiecților vizați de noua reglementare.

Infracțiunile de corupție intră sub incidența dreptului Uniunii numai în cazul în care comportamentul fraudulos aduce atingere intereselor financiare ale UE sau se află în legătură strânsă cu astfel de fapte (pct. 185-186 din Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion și alții, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, EU:C:2021:1034).

De altfel, noțiunile de "corupție activă" și "corupție pasivă" sunt definite de art. 2, 3 din Convenția PIF, art. 4 lit. a), b) din Directiva 1371 și sunt circumscrise acțiunilor funcționarilor neconforme cu legea care prejudiciază sau sunt susceptible să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii Europene.

Ulterior, prin Directiva 1371 din 2017 (transpusă prin Legea nr. 283/2020, respectiv Legea nr. 234/2022) infracțiunile împotriva intereselor financiare ale UE sunt extinse și la fraudele împotriva sistemului comun privind TVA.

Stabilirea domeniului de aplicare, calificarea normelor are incidență directă asupra legalității infracțiunilor și pedepselor

Legalitatea infracțiunilor și a pedepselor este un principiu fundamental atât în dreptul intern, cât și în dreptul Uniunii și în jurisprudența Curții Europene pentru Drepturilor Omului (în continuare, CtEDO). Acesta implică cerințe privind accesibilitatea și previzibilitatea în ceea ce privește definirea infracțiunii și stabilirea pedepsei (pct. 104 din Hotărârea CJUE C-107/23 din 24.07.2023; cauzele CtEDO Cantoni împotriva Franței, pct. 29, Kafkaris impotriva Cirpului, pct. 140, Del Rio Prada impotriva Spaniei, pct. 91).

Mai mult, CJUE subliniază că cerințele de previzibilitate, precizie, neretroactivitatea legii penale constituie expresia specifică a principiului securității juridice, principiu fundamental al dreptului Uniunii, element esențial al statului de drept care este identificat la art. 2 TUE atât ca valoare fondatoare a Uniunii, cât și ca valoare comună statelor membre (pct. 114 cauza C-107/23 din 24.07.2023, Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft, C-72/15, EU:C.2017:236, pct. 161-162, Hot din 16 februarie 2022, Ungaria/Parlamentul și Consiliul, C-156/21, EU:C:2022:97, punctele 136 și 223).

În privința protecției drepturilor fundamentale, hotărârea face referire la respectarea drepturilor garantate de Cartă și la principiile generale ale dreptului Uniunii (pct. 101 cauza C-107/23 din 24.07.2023; Hotărârea din 17 ianuarie 2019, Dzivev și alții, C-310/16, EU:C:2019:30, pct. 33, Hotărârea din 21 dcembrie 2021, Euro Box Promoton și alții, C-357/19, C-378/19, C-547/19 și C-840/19, EU:C:22021:1034, pct 204). Or, art. 52 alin. (3) din Cartă prevede în mod expres că "În măsura în care prezenta cartă conține drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași ca și cele prevăzute de convenția menționată".

În jurisprudența instanțelor europene, dreptul justițiabilului de a putea ști în ce condiții se poate angaja răspunderea sa penală și ce sancțiune riscă, a fost circumscris condiției previzibilității legii penale.

Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai la îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privința interpretării normelor (cauza Kafkaris împ. Ciprului, pct. 141).

CtEDO sancționează interpretarea extensivă sau prin analogie a legii penale în defavoarea inculpatului. Orice condamnare și pedeapsă aplicată unei persoane trebuie să aibă o bază legală, aceasta fiind expresia principiului "nicio pedeapsă fără lege" [Del Rio Prada împotriva Spaniei (Marea Cameră), pct. 116; Kokkinakis impotriva Greciei, pct. 52].

Subliniind importanța ca normele de drept să fie clare și precise, iar aplicarea lor să fie previzibilă, mai ales atunci când ele pot produce consecințe defavorabile, CJUE afirmă că aceste cerințe constituie o expresie specifică a principiului securității juridice (par. 114).

În aceste coordonate, schimbarea domeniului de interpretare și aplicare a sintagmei "infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene" și extinderea lui la infracțiunile de corupție care nu sunt generate de un comportament fraudulos ce prejudiciază sau ar putea prejudicia interesele financiare ale Uniunii, ar fi în mod vădit lipsită de precizia necesară pentru a evita arbitrariul și, astfel, ar fi incompatiblă cu standardele unui stat de drept.

A admite susținerile recurentei DNA și a extinde domeniul de interpretare și aplicare al Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-107/23 din 24.07.2023) la toate celelalte infracțiuni de corupție, ar echivala cu încălcarea de către instanță supremă a ordinii juridice, a institui arbitrariul, ceea ce ar fi incompatibil cu principiile statului de drept.

Drept urmare, în raport de argumentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că litigiul de față excede, ratione materiae, sferei domeniului de aplicare a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-107/23 din 24.07.2023).

II. Evaluarea respectării cadrului legal de către instanța de apel atunci când a constatat că răspunderea penală este înlăturată ca efect al intervenirii prescripției

În limitele procesuale menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele invocate de parchet în susținerea cererii sale de recurs în casație cum că, raportat la perioada în care a fost săvârșită fapta, respectiv februarie - iulie 2011, termenul de prescripție a răspunderii penale nu trebuia considerat împlinit la data pronunțării deciziei penale nr. 398/A din 28 februarie 2023, de către Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022, sunt nefondate raportat la considerentele Deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, avute în vedere de instanța de apel.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituționalitatea soluției legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate și, totodată, contrară principiului legalității incriminării, pentru că sintagma are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31).

Această decizie a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanța de contencios constituțional a sancționat unica soluție legislativă reglementată prin dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluția legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) și aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72).

De la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislației nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", rămânând incidente termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74).

Prin deciza nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În consecință, având în vedere aspectele reținute cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenței unui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție prevăzute de art. 154 din C. pen.

Înalta Curte constată că pentru fapta inculpatei A. s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Astfel, potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt îndeplinite.

Se reține din decizia recurată că inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.. Înalta Curte constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru sancționarea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. este închisoarea de la 2 la 7 ani și conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale curge de la data săvârșirii infracțiunii.

Prin urmare, termenul de prescripție incident în cauză este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., și anume de 8 ani, care a început să curgă din luna februarie 2011, când s-a săvârșit infracțiunea și s-a împlinit încă din februarie 2019, așa cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Bucuresti, secția I penală.

Raportat la cele arătate, Înalta Curte constată că răspunderea penală pentru fapta inculpatei A. a fost înlăturată, prin urmare motivul de casare invocat de către parchet este nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 398/A din data de 28 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2022, privind intimata inculpată A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 398/A din data de 28 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2022, privind intimata inculpată A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2023.