ÎCCJ, decizie (scj.ro #213659)

Contract de asistență juridică. Cerere de încuviințare a executării silite. Competență teritorială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Competență teritorială

Index alfabetic: conflict negativ

încuviințarea executării silite

instanță de executare

Legea nr. 51/1995, art. 30 alin. (5)

Legea nr. 76/2012, art. 10

C.proc.civ., art. 651

În conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 76/2012, ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.

Astfel, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite  a unui contract de asistență juridică sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora  instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului și nu cele ale art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 1035 din 7 iunie 2023

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște în data de 22.03.2023, petentul BEJ X., la cererea creditorului Cabinet Individual de Avocat A., a solicitat încuviințarea executării silite, în toate modalitățile, împotriva debitorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică seria B nr. x/06.09.2022 și anexa nr. 1/06.09.2022 la acesta, ca urmare a cererii depuse de creditorul Cabinet individual de avocat A. pentru recuperarea sumei de 10.000 euro (echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății), reprezentând onorariu avocat -  clauza penală datorată ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului (art. 2 alin. 7 din anexa 1 la contractul de asistență juridică seria B nr. x/06.09.2022 și anexa nr. 1/06.09.2022).

În drept au fost invocate dispozițiile art. 666 C.proc.civ..

Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1 Prin sentința nr. 1159 din 28.03.2023 Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

A constatat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora: „contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu. Învestirea cu formulă executorie (în prezent încuviințare executare silită) este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului. Restanțele din onorarii și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului său se recuperează potrivit dispozițiilor statutului profesiei”, lege specială în raport cu dispozițiile Codului de procedură civilă.

Cum la data sesizării organului de executare, 20 martie 2023, sediul  creditorului se afla în București, sectorul 4, a considerat ca revenind Judecătoriei Sectorului 4 București competența teritorială de soluționare a cauzei.

2.2 Prin sentința civilă nr. 6303 din 27.04.2023, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. A suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

A reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 651 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A constatat că Legea nr. 51/1995 nu cuprinde dispoziții derogatorii cu privire la încuviințarea executării silite în situația în care actul în baza căruia se solicită încuviințarea executării silite este un contract de asistență juridică, dispozițiile art. 30 alin. (5) teza a II-a din acest act normativ reglementând competența în ceea ce privește procedura de învestire cu formulă executorie, iar nu competența în ceea ce privește încuviințarea executării silite.

De asemenea, a mai reținut și că, potrivit art. 10 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, „

ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie”

.

Drept urmare, având în vedere că domiciliul debitorului se află în circumscripția Judecătoriei Târgoviște, a apreciat că Judecătoria Sectorului 4 București nu este competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C.proc.civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște, formulată de petentul BEJ X, prin care a fost solicitată încuviințarea executării silite împotriva debitorului B., la cererea creditorului Cabinet de Avocat A. în temeiul contractului de asistență juridică seria B nr. x/2022 și a anexei nr. 1/06.09.2022 la acesta.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Târgoviște și Judecătoria Sector 4 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale instanțelor cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa cererea de încuviințare a executării silite.

Astfel, în legătură cu modalitatea de stabilire a competenței teritoriale, Judecătoria Târgoviște a reținut că, în materia încuviințării executării silite a unui titlu executoriu, reprezentat de un contract de asistență juridică, sunt aplicabile dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, care prevăd faptul că:

„învestirea cu formulă executorie este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului”

, chiar dacă în cuprinsul acestora nu este menționată

expressis verbis

și încuviințarea executării silite.

Drept urmare, a considerat că Legea nr. 51/1995 a instituit o normă specială de competență în raport cu dispozițiile din Codul de procedură civilă, motiv pentru care a reținut ca fiind competentă a soluționa cauza instanța de la sediul profesional al avocatului.

La rândul său, Judecătoria Sector 4 București a făcut aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) C.proc.civ., considerând că Legea nr. 51/1995 nu cuprinde dispoziții derogatorii cu privire la încuviințarea executării silite, în situația în care actul în baza căruia se solicită încuviințarea executării silite este un contract de asistență juridică, din moment ce prevederile art. 30 alin. (5) din acest act normativ au în vedere doar procedura de învestire cu formulă executorie, care, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 76/2012 nu mai este necesară, în vederea punerii în executare, ulterior intrării in vigoare a Codului de procedură civilă.

În cauză, declinarea reciprocă de competență este determinată de modalitatea diferită în care cele două instanțe aflate în conflict apreciază asupra incidenței fie a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C.proc.civ., fie a dispozițiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995.

Față de obiectul cererii deduse judecății, incidența dispozițiilor legale privitoare la învestirea cu formulă executorie, reținute de către Judecătoria Târgoviște în motivarea soluției de declinare de competență, nu poate fi analizată atât timp cât instanța a fost învestită cu o cerere de încuviințare a executării silite.

În acest context se impune precizarea și că, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 76/2012, ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.

Drept urmare, din perspectiva obiectului dedus judecății și a limitelor învestirii instanței, dispozițiile incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 651 alin. (1) C.proc.civ. și nu dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995.

Or, față de dispozițiile exprese și imperative ale art. 651 alin. (1) C.proc.civ., incidente în cauză, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Cum la data sesizării organului de executare, respectiv 20.03.2023, debitorul B. avea domiciliul în sat Perșinari, județul Dâmbovița, instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Târgoviște.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C.proc.civ., Înalta Curte a reținut că instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Târgoviște, dispunând în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C.proc.civ.