ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4957/2023

Obiectul cauzei 1.1. Prin acțiunea înregistrată la data de 29.04.2021 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Guvernatorul Băncii Naționale Române - B., solicitând sumele cu titlu de retribuție pentru munca prestată în calitate de inginer agronom și alocațiile pentru cei doi copii din perioada 1979 - 1989 și actualizarea acestora. 1.

Prin rezoluția din data de 05.05.2021, prima instanță a pus în vedere reclamantului ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării să indice motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea. 2. Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din data de 3 iunie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii indicate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs petentul A., prin care, invocând prevederile art. 105 pct. 6 și art. 304 pct. 1 și pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, a solicitat casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă, Banca Națională a României a invocat excepțiile nulității recursului, lipsei calității procesuale pasive a Băncii Naționale a României în prezenta cauză și inadmisibilității recursului.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2022, Înalta Curte a constatat că recursul este îndreptat împotriva unei soluții de reexaminare, dispusă într-o procedură de regularizare, în care calitate procesuală are doar recurentul-petent A., motiv pentru care a limitat cadrul procesual al prezentei cauze doar la recurentul - petent, fără ca din acesta să facă parte și Banca Națională a României ori Guvernatorul Băncii Naționale a României. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea recursului declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 3 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2022, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de petentul A., apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă. Încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 19 aprilie 2023. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu, de către instanța de judecată. În consecință, Înalta Curte, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va constata intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.