ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 471/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 iunie 2021 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 500.000 RON, care reprezintă contravaloarea Titlului de plată nr. x/04.08.2009, emis de A.N.R.P. în favoarea domnului B., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.

În motivare, reclamanta a arătat că, între ANRP și S.C. A. S.R.L., evaluator autorizat ANEVAR, a intervenit contractul-cadru de prestări-servicii nr. x/2007, având ca obiect asigurarea de către prestator a serviciilor de evaluare solicitate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în aplicarea Titlului al VII-lea din Legea nr. 247/2005. Serviciile de evaluare presupuneau executarea de către prestator a evaluării imobilelor identificate în Anexa la contract.

Contractul-cadru a fost stabilit și aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 527/2006, iar rapoartele de evaluare a imobilelor urmau să fie întocmite în conformitate cu prevederile Titlului al VII-lea "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 847/2021 din 7 octombrie 2021, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S.C. A. S.R.L. și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

Prin decizia nr. 26 din 3 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu; s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de apelanta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 847 din 7 octombrie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere obiectul cauzei - pretenții și temeiul legal invocat, precum și dispozițiile art. 466 alin. (1), art. 96 alin. (2) și art. 457 din C. proc. civ., Curtea de Apel Ploiești a constatat că împotriva sentinței atacate nu se poate exercita calea de atac a recursului, ci calea de atac a apelului, hotărârea tribunalului cuprinzând în dispozitiv mențiunea eronată a căii de atac.

Ca urmare, constatând că dispozitivul sentinței atacate cuprinde mențiunea eronată a căii de atac a recursului, care a fost exercitată de către reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Curtea de Apel Ploiești a considerat că aceasta, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (3) din C. proc. civ., are posibilitatea declarării căii legale de atac a apelului în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei.

Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a declarat apel, înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, sub nr. x, la data de 13 aprilie 2022.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 216 din 2 iunie 2022, a respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză a numitei C., formulată în cadrul apelului de către apelantă; a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 847 din 7 octombrie 2021 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L.

La data de 5 septembrie 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei nr. 216 din 2 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, judecând fondul, să fie admisă acțiunea.

Referitor la capacitatea de folosință a pârâtei și calitatea procesuală pasivă a numitei C., a învederat instanței de recurs următoarele:

Capacitatea procesuală, ca și condiție generală de exercitare a acțiunii civile, așa cum prevede art. 32 din C. proc. civ., reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile de folosință și de exercițiu.

Astfel, capacitatea procesuală de folosință, înțeleasă ca aptitudine a subiectului de drept de a avea drepturi și obligații în cadrul procesului civil, trebuie să subziste pe întreg parcursul derulării procesului, după cum rezultă și din interpretarea sistematică a art. 56 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile.

Potrivit art. 205 din C. civ., capacitatea de folosință a persoanei juridice începe de la înregistrarea ori de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege și încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege (art. 244 din C. civ.).

În conformitate cu art. 237 din Legea nr. 31/1990, la cererea oricărei persoane interesate precum și a Oficiului Registrului Comerțului, tribunalul poate pronunța dizolvarea societății, iar potrivit art. 237 alin. (10) din același act normativ, bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate în condițiile alin. (8) și (9) revin acționarilor, respectiv asociaților.

Recurenta a solicitat instanței supreme să constate că la data radierii societății de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, patrimoniul fostei societăți comerciale s-a transmis către coasociatul C., conform cotelor din capitalul social, astfel că, prin prisma dispozițiilor art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, aceasta are calitate procesuală pasivă.

Instanța de apel în mod greșit a făcut trimitere la art. 478 din C. proc. civ., întrucât nu i s-a solicitat Curții de Apel Ploiești să modifice cadrul procesual. Reclamanta a arătat, în fața primei instanțe, că doamna C. - care a formulat o cerere de intervenție în favoarea pârâtei - are calitate procesuală pasivă în proces, calitate ce i-a fost transmisă de la S.C. A. S.R.L., odată cu radierea acesteia.

Așadar, instanța de apel a apreciat, în mod greșit, că este vorba de o cerere nouă, fără a avea în vedere că pârâta S.C. A. S.R.L. este reprezentată de fostul asociat C. care a dobândit patrimoniul persoanei juridice, după radierea acesteia, cererea de intervenție forțată fiind formulată de C. în etapa fondului, ceea ce înseamnă că aceasta are calitate procesuală pasivă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata-intervenientă C. a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 6 decembrie 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 2 martie 2023, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte relevă faptul că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, vizează încălcarea normelor de drept material și el poate consta în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea din apel, susținând faptul că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (caz de casare reglementat de pct. 8 al alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ.), întrucât instanța de apel a apreciat, în mod greșit, că este vorba de o cerere nouă, fără a avea în vedere că pârâta S.C. A. S.R.L. este reprezentată de fostul asociat C., care a dobândit patrimoniul persoanei juridice, după radierea acesteia, cererea de intervenție forțată fiind formulată de C. în etapa fondului, ceea ce înseamnă că aceasta are calitate procesuală pasivă.

În raport de această argumentare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod și nu a celui indicat de recurentă, deoarece se invocă aplicarea greșită a unor norme de drept procesual, iar nu de drept substanțial, impunându-se calificarea corespunzătoare.

Prin urmare, analiza recursului declarat împotriva deciziei instanței de apel se va face din această perspectivă, desigur, cu luarea în considerare a criticilor dezvoltate de partea reclamantă în cuprinsul memoriului de recurs.

Înalta Curte constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este legală, întrucât s-a respins, în mod corect, cererea de introducere în cauză a numitei C., formulată în cadrul apelului de către apelantă, ca inadmisibilă.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intervenienta C. în cadrul dosarului de fond, reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat introducerea în cauză a numitei C. în locul pârâtei, iar la termenul din 7 octombrie 2021, Tribunalul Dâmbovița nu s-a pronunțat asupra acestei cereri și a invocat, din oficiu, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei, excepție asupra căreia a rămas în pronunțare.

Prin cererea de apel, fără a formula critici care să vizeze omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra acestei cereri, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a numitei C., în locul pârâtei.

C., fost asociat al S.C. A. S.R.L., societate radiată din data de 1 noiembrie 2018 (conform informațiilor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului - dosarul Tribunalului Dâmbovița), nu a avut calitatea de pârâtă în cauză, în fața primei instanțe, ci doar a formulat o cerere de intervenție accesorie.

Calitatea procesuală reprezintă identitatea care trebuie să existe între părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Această identitate trebuie să se materializeze prin echivalența dintre persoana reclamantului și titularul dreptului, respectiv pârâtul și cel obligat la respectarea dreptului și, pe cale de consecință, se întrunește condiția calității procesuale. Altfel spus, prin calitate procesuală se înțelege îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară (legitimatio ad causam).

Recurenta a solicitat instanței supreme să constate că la data radierii societății comerciale de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, patrimoniul fostei societăți comerciale s-a transmis către coasociatul C., conform cotelor din capitalul social, astfel că, prin prisma dispozițiilor art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, aceasta are calitate procesuală pasivă.

Așadar, prin cererea de recurs, așa cum s-a încercat și în fața instanței de apel, se dorește schimbarea cadrului procesual (sub aspectul subiectului pasiv) direct în calea de atac, recurenta solicitând introducerea în cauză a intervenientei C., în locul pârâtei S.C. A. S.R.L., pentru motivul că aceasta ar fi continuatoarea în drepturi a societății radiate.

Or, potrivit dispozițiilor art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., "reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat".

Instanța de prim control judiciar a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 478 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe".

Temeiul de drept invocat de recurenta-reclamantă pentru a solicita introducerea în cauză a intervenientei C., în calitate de intimată-pârâtă, este reprezentat de prevederile art. 237 din Legea nr. 31/1990, însă interpretarea juridică dată acestui text de lege este una eronată.

Conform art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990, "bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului, în condițiile alin. (8) - (10), le revin acționarilor/asociaților".

Ca atare, numai "bunurile rămase" (după lichidare), elementele de activ, trec în patrimoniul acționarilor/asociaților, nu însă și obligațiile societății dizolvate, care trebuie să fie acoperite în procedura de lichidare.

În cauza de față, recurenta-reclamantă susține faptul că asociatul unei societăți cu răspundere limitată ce a fost dizolvată, lichidată și radiată, înainte de înregistrarea acțiunii pe rolul instanței de judecată, ar putea fi tras la răspundere pentru obligații care ar fi revenit persoanei juridice a cărei capacitate de folosință a încetat, ceea ce este inadmisibil.

Ca subiect de drept distinct, cu drepturi și obligații proprii, societatea pârâtă nu se identifică în plan procesual cu reprezentanții legali sau asociații săi, cu atât mai mult cu cât obiectul judecății derivă din raporturi juridice desfășurate între reclamantă și S.C. A. S.R.L., astfel că ipoteza radierii persoanei juridice nu putea pune problema transmiterii calității procesuale pasive către fostul asociat C..

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei nr. 216 din 2 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.