ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2377/2023

HOTĂRÂRE

15.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2377/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal la data de 22 februarie 2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, solicitând instanței să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, precum și obligarea pârâtei CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului profesional deținut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

În motivare, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Prin sentința nr. 198 din 29 iunie 2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamant în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă - complet specializat în soluționarea de litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată are ca obiect principal cuantumul pensiei militare acordate și datorate reclamantului ca urmare a trecerii în rezervă, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017. În esență, reclamantul critică faptul că plafonarea pensiei militare realizată odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017 s-a realizat în baza unui act normativ ce prezintă vicii de neconstituționalitate.

Chiar dacă reclamantul a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 și a chemat în judecată doi pârâți, autorități publice centrale în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială se determină prin raportare la obiectul principal al cererii de chemare în judecată, care vizează restituirea diferenței dintre pensia la care ar fi avut dreptul prin aplicarea art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și pensia plafonată, prin aplicarea ordonanței de urgență apreciată de reclamant ca neconstituțională. Totodată, prin invocarea excepției de neconstituționalitate, reclamantul nu urmărește doar acordarea unei despăgubiri în condițiile particulare ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, scopul invocării excepției fiind acela de a obține și pe viitor, ca efect al admiterii excepției, un anumit mod de calcul al pensiei militare, dar și un cuantum mai mare al acesteia, neplafonat ca în prezent.

În concluzie, petitele cererii de chemare în judecată și scopul invocării excepției de neconstituționalitate relevă că, în concret, cauza juridică a acțiunii și obiectul său se raportează la cuantumul pensiei pe care reclamantul consideră că trebuie să o primească de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017 și pe viitor.

Potrivit art. 100, art. 101 și art. 102 din Legea nr. 223/2015, jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel, litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii soluționându-se în primă instanță de către tribunalele în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Conform art. 104 din Legea nr. 223/2015, prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea 304/2022, la data sesizării instanței, aceasta abrogând prevederile Legii 304/2004). Or, potrivit art. 95 pct. 4 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, competența de soluționare a litigiilor referitoare la drepturile de asigurări sociale (inclusiv cele referitoare la cuantumul pensiei militare de serviciu) sunt de competența materială, în primă instanță, a tribunalului, prin secția sau completul specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale.

Curtea a arătat, de asemenea, că necompetența materială a instanței este de ordine publică, raportat la prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 100, art. 101, art. 102, art. 104 din Legea nr. 223/2015, art. 95 pct. 4 C. proc. civ. și art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022.

Invocarea de către reclamant a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu este de natură a atrage competența materială, funcțională, a instanțelor de contencios administrativ, deoarece reclamantul nu urmărește prin cererea de chemare în judecată acordarea unei despăgubiri în sensul avut în vedere de legiuitor prin prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, ci stabilirea unui anumit cuantum al pensiei militare.

Pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă - completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 1687 din 2 octombrie 2023, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, pe cale de consecință, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a arătat că problematica ce se reține în cauză privitor la competența de soluționare a litigiului își găsește rezolvarea în calificarea juridică a cererii deduse judecății.

Tribunalul a reținut că reclamantul, fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017. Astfel, reclamantul a dedus judecății o acțiune cu mai multe capete de cerere, capătul principal fiind cel de constatare a vătămării produse prin adoptarea unei O.U.G., ce atrage competența instanțelor de contencios administrativ, restul capetelor de cerere având caracter subsidiar.

Astfel cum s-a stabilit și în minuta privind problemele de drept interpretate și aplicate neunitar, în materia litigiilor de muncă și a asigurărilor sociale, trimestrul II/2023, la nivelul Curții de Apel Iași, într-o speță asemănătoare, s-a însușit cu unanimitate de voturi soluția potrivit căreia se impune calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, competența materială de soluționare a acțiunilor având ca obiect restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, fundamentată ca despăgubire pentru vătămarea produsă printr-un act al Guvernului apreciat sau declarat neconstituțional revine instanțelor de contencios administrativ.

Mai mult decât atât, în minuta întâlnirilor președinților secțiilor specializate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicate unificării practicii judiciare în domeniul contencios administrativ și fiscal de la București, 22 - 23 mai 2023 s-a dezbătut problematica instanței competente să soluționeze acțiunile privind repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, dezbaterea purtându-se între competența Tribunalelor sau a Curților de Apel, strict în ceea ce privește secția de contencios administrativ și fiscal, nicidecum a secțiilor specializate în judecarea litigiilor de muncă.

Potrivit art. 9 alin. (1) Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Raportat la situația premisă constând în formularea unei cereri în cadrul procedurii prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004 și în existența unei legături directe între vătămarea pretinsă și adoptarea O.U.G. a cărei neconstituționalitate se invocă, instanța competentă să soluționeze cauza este cea de contencios administrativ, chiar dacă raportul juridic litigios dedus judecății vizează materia prestațiilor sociale sau raporturi juridice de altă natură. Această soluție este impusă explicit la art. 9, unde legiuitorul nu face nicio distincție în funcție de natura raportului juridic dedus judecății, or când legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Tribunalul a subliniat și calificarea juridică a cererii dată de reclamant, care a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ, motivarea și temeiurile de drept fiind în sensul susținerii aplicării art. 9 Legea nr. 554/2004.

În acest sens, instanța a reținut că, potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, a obiectului și a cauzei acestuia.

Este adevărat că, în baza principiului rolului activ, judecătorul are dreptul și obligația să dea sau să restabilească calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, însă judecătorul nu poate schimba motivele de drept invocate de către reclamant, obiectul sau cauza juridică a acțiunii, cu privire la care acesta a înțeles să limiteze dezbaterile. Calificarea presupune așadar fixarea denumirii legale din punct de vedere procedural unei cereri fundamentate corect în raport de situația de fapt și nu o modificare a cererii de chemare în judecată sub aspectul refundamentării acesteia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 30 octombrie 2023.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

(3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.

(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităților pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale.

În consecință, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.