ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2373/2023

HOTĂRÂRE

15.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2373/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal la data de 21.02.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, solicitând instanței să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 25.03.2009 și H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, precum și obligarea pârâtei CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului profesional deținut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

A invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Prin sentința nr. 124 din 9 mai 2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat judecata litigiului în favoarea Tribunalului Iași, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 96 pct. 1 C. proc. civ., curtea de apel judecă în prima instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

Prin acțiunea de față, reclamantul urmărește să obțină diferența dintre suma de bani încasată cu titlu de pensie și cea de care ar fi beneficiat prin indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 dacă nu interveneau modificările aduse de către O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015. A fost invocată în cauză și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Curtea de apel a constatat că modalitatea de indexare și de actualizare a pensiilor militare de stat este reglementată prin dispozițiile art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, aceste dispoziții legale fiind modificate prin O.U.G. nr. 59/2017.

Conform art. 1 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "Dreptul la pensii și asigurări sociale pentru militari, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare este garantat de stat și se exercită, în condițiile prezentei legi, prin sistemul pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, denumit în continuare sistemul pensiilor militare de stat".

Potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015, "Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel".

Conform art. 102 din Legea nr. 223/2015, "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

Articolul 104 din Legea nr. 223/2015 dispune în sensul că "Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Potrivit art. 40 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, "În cadrul tribunalelor funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cauze civile izvorând din exploatarea unei întreprinderi, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale".

Față de dispozițiile legale citate, reiese că legiuitorul a prevăzut competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului la o secție sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

Curtea a arătat că, deși reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocarea acestui text de lege nu este de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ de soluționare a cauzei, câtă vreme ceea ce se pune în discuție prin acțiunea formulată este modalitatea de indexare și actualizare a unei pensii militate de stat după modificarea prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017.

Curtea a arătat și că, privitor la modalitatea de stabilire a competenței, atunci când în cererea de chemare în judecata se face trimitere la prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care în decizia nr. 5684/10.12.2009 a reținut că intră în sfera de aplicare a art. 9 din Legea nr. 554/2004 numai raporturile de drept administrativ născute în aplicarea ordonanței de guvern declarate neconstituționale, raporturi juridice în care cel puțin una dintre pârți este o autoritate publică și care sunt supuse unui regim de drept public.

Curtea a subliniat că natura juridică a prezentului litigiu este de asigurări sociale și nu de contencios administrativ, așa cum eronat a apreciat reclamantul.

Ceea ce deosebește contenciosul administrativ de cel al asigurărilor sociale, în contextul în care în ambele litigii sunt emise finalmente acte tipice sau asimilate de către autorități publice, este tocmai natura juridică a raportului care stă la baza acestor acte.

Simplul fapt că actul prin care a fost modificat cuantumul pensiei speciale a fost emis de o autoritate publică nu atrage de o manieră automată competența instanței de contencios administrativ, întrucât în cauză lipsește însuși raportul de drept administrativ substanțial între reclamanți și pârâți.

A mai arătat Curtea că o autoritate publică nu este angrenată doar în raporturi de drept administrativ, ci și în raporturi de drept civil, dreptul muncii, etc. și că, pentru a fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ, refuzul de rezolvare a unei cereri sau acțiunea în anularea unui act presupune ca între solicitant și autoritatea căreia i se adresează cererea să existe un raport de drept administrativ, iar cererea să se refere la drepturi și obligații care să facă parte din obiectul unui astfel de raport juridic.

Întrucât natura raportului juridic dedus judecății este cea de asigurări sociale, implicând respectarea sau nu de către autoritate a dreptului reclamantului la asigurări sociale, verificarea legalității și temeiniciei acestei conduite nu poate intra decât în competența instanței specializate în materia asigurărilor sociale, în același sens pronunțându-se și Înalta Curtea de Casație și Justiție prin deciziile nr. 5009/2021, 5471/2021, 5389/2021, 5633/2021, 5846/2021, 2366/2019.

Pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă - completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2023.

La termenul de judecată din 19 iunie 2023, Tribunalul Iași a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, asupra căreia a rămas în pronunțare la termenul fixat la data de 18 septembrie 2023.

Prin sentința civilă nr. 1535 din 18 septembrie 2023, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale exclusive a Tribunalului Iași - sectia I Civilă - completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale și, pe cale de consecință, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a arătat că problematica ce se reține în cauză privitor la competența de soluționare a litigiului își găsește rezolvarea în calificarea juridică a cererii deduse judecății.

Tribunalul a reținut că reclamantul, fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017. Astfel, Tribunalul a constatat că reclamantul a dedus judecății o acțiune cu mai multe capete de cerere, capătul principal fiind cel de constatare a vătămării produse prin adoptarea unui O.U.G., ce atrage competența instanțelor de contencios administrativ, restul capetelor de cerere având caracter subsidiar.

Astfel cum s-a stabilit și în minuta privind problemele de drept interpretate și aplicate neunitar, în materia litigiilor de muncă și a asigurărilor sociale, trimestrul II/2023, la nivelul Curții de Apel Iași, într-o speță asemănătoare, s-a însușit cu unanimitate de voturi soluția potrivit căreia se impune calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, competența materială de soluționare a acțiunilor având ca obiect restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, fundamentată ca despăgubire pentru vătămarea produsă printr-un act al Guvernului apreciat sau declarat neconstituțional revine instanțelor de contencios administrativ.

Mai mult decât atât, în minuta întâlnirilor președinților secțiilor specializate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicate unificării practicii judiciare în domeniul contencios administrativ și fiscal de la București, 22 - 23 mai 2023 s-a dezbătut problematica instanței competente să soluționeze acțiunile privind repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, dezbaterea purtându-se între competența Tribunalelor sau a Curților de Apel, strict în ceea ce privește secția de contencios administrativ și fiscal, nicidecum a secțiilor specializate în judecarea litigiilor de muncă.

Potrivit art. 9 alin. (1) Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Raportat la situația premisă constând în formularea unei cereri în cadrul procedurii prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004 și în existența unei legături directe între vătămarea pretinsă și adoptarea O.U.G. a cărei neconstituționalitate se invocă, instanța competentă să soluționeze cauza este cea de contencios administrativ, chiar dacă raportul juridic litigios dedus judecății vizează materia prestațiilor sociale sau raporturi juridice de altă natură. Această soluție este impusă explicit la art. 9, unde legiuitorul nu face nicio distincție în funcție de natura raportului juridic dedus judecății, or când legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Tribunalul a subliniat și calificarea juridică a cererii dată de reclamant, care a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ, motivarea și temeiurile de drept fiind clare în sensul susținerii aplicării art. 9 Legea nr. 554/2004.

În acest sens, instanța a reținut că, potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, a obiectului și a cauzei acestuia.

Este adevărat că, în baza principiului rolului activ, judecătorul are dreptul și obligația să dea sau să restabilească calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, însă judecătorul nu poate schimba motivele de drept invocate de către reclamant, obiectul sau cauza juridică a acțiunii, cu privire la care acesta a înțeles să limiteze dezbaterile. Calificarea presupune așadar fixarea denumirii legale din punct de vedere procedural unei cereri fundamentate corect în raport de situația de fapt și nu o modificare a cererii de chemare în judecată sub aspectul refundamentării acesteia.

În aprecierea instanței, în măsura în care partea insistă în soluționarea cererii astfel cum a fost formulată, nu se poate proceda la modificarea sa, întrucât se aduce atingere principiului disponibilității. Deși din interpretarea art. 22 C. proc. civ. se desprinde faptul că, de regulă, invocarea unui anumit text de lege de către o parte nu impietează asupra dreptului judecătorului de a stabili și aplica textul corect situației de fapt fundamentate juridic de către aceasta, instanța nu poate schimba o încadrare juridică peste voința părții. În condițiile în care partea a stabilit expres calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora a înțeles să limiteze dezbaterile, în temeiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, nu se poate deroga de la principiul disponibilității în procesul civil.

Având în vedere aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, secția I civilă - completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 23 octombrie 2023.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

(3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.

(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităților pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale.

În consecință, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.