ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1561/2023

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă la 27.04.2023, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON și de 150 RON, precum și a cauțiunii în valoare de 1.000 RON, stabilite în sarcina sa pentru soluționarea apelului declarat împotriva încheierii nr. 49/23.02.2023, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 și a cererii de suspendare a executării hotărârii apelate.

Prin aceeași cerere, petenta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 719 C. proc. civ.

Prin încheierea din 03.05.2023, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de reexaminare a cauțiunii și ca neîntemeiată cererea de reexaminare a taxei de timbru judiciar și a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 719 C. proc. civ.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut, cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât petenta nu a indicat textul sau principiul constituțional a cărui încălcare se pretinde. Totodată, a statuat că cererea de sesizare nu îndeplinește condiția legăturii textului de lege reclamat ca neconstituțional cu soluționarea cauzei, având în vedere că relevanța excepției de neconstituționalitate se apreciază în funcție de obiectul și motivele invocat în susținerea cererii ce face obiectul cauzei. Astfel, întrucât cererea de reexaminare a modului de stabilire a cauțiunii nu este prevăzută de lege, soluționarea acestei cereri nu depinde de soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

Împotriva încheierii din 03.05.2023, petenta a declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 29 din Legea nr. 47/1992 și art. 396 alin. (2) C. proc. civ. și a susținut că încheierea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive contradictorii, este netemeinică și nelegală, invocând excepția nulității ei de ordine publică.

În dezvoltare, a arătat că instanța de apel a greșit când a soluționat, prin aceeași încheiere, atât cererea de reexaminare, cât și pe cea de sesizare a Curții Constituționale, deoarece trebuia să pronunțe două încheieri, având în vedere că cele două cereri au regim juridic diferit, fiind supuse unor căi de atac și termene distincte, astfel că au fost încălcate normele de procedură.

Cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, a criticat faptul că această normă legală stabilește termenul de recurs de 48 de ore calculat de la pronunțarea, și nu de la comunicarea hotărârii, justițiabilul fiind obligat să declare calea de atac fără a cunoaște motivarea instanței.

Față de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., recurenta a susținut că acestea sunt în contradicție cu art. 425 din același cod și că nu există criterii obiective pentru a decide între pronunțarea în ședință publică și pronunțarea prin punerea la dispoziție a soluției prin intermediul grefei instanței, generându-se un tratament inegal, discriminatoriu, contrar art. 16 din Constituție.

Recurenta a arătat că art. 719 C. proc. civ. este neconstituțional, deoarece cauțiunea se stabilește fără a exista posibilitatea unui control judiciar asupra acesteia.

Cu privire la toate excepțiile invocate, autorul căii de atac a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare, întrucât au legătură cu soluționarea cauzei și Curtea Constituțională nu a pronunțat nicio decizie prin care să constate neconstituționalitatea acestora.

A mai arătat că aceste dispoziții încalcă art. 1, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53 și art. 148 din Constituția României, precum și condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate prevăzute de legea fundamentală și de Legea nr. 24/2000.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Analizând actele dosarului și încheierea atacată, în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de recurs vizează soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 719 C. proc. civ., autoarea căii de atac susținând că încheierea recurată este nelegală, întrucât în cauză erau îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării instanței de contencios constituțional, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Sub un prim aspect, s-a invocat încălcarea regulilor de procedură privind soluționarea, prin aceeași încheiere, a cererii de reexaminare și a cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurenta susținând că instanța trebuia să pronunțe două încheieri separate, pentru că au regimuri juridice diferite, fiind supuse unor căi de atac diferite, cu termene diferite, însă Înalta Curte înlătură această critică, întrucât, chiar dacă a pronunțat o singură încheiere prin care a soluționat, la același termen de judecată, cererea de reexaminare și solicitarea de sesizare a instanței de contencios constituțional, curtea de apel a indicat în mod distinct calea de atac ce putea fi declarată împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și termenul de exercitare a ei; ca atare, modul de soluționare a celor două cereri nu a vătămat-o pe recurentă.

O altă critică vizează nemotivarea soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Față de această susținere, Înalta Curte subliniază că exigențele motivării presupun nu ca instanța să răspundă fiecărui argument adus de către parte, ci să explice coerent raționamentul juridic care a condus la pronunțarea hotărârii.

Din examinarea încheierii atacate rezultă că aceasta cuprinde considerente suficiente care justifică respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale și permit părților să înțeleagă argumentele care au stat la baza soluției pronunțate, fiind posibilă realizarea controlului judiciar. Astfel, curtea de apel a arătat că cererea de sesizare nu îndeplinește condiția legăturii dispozițiilor reclamate ca neconstituționale cu soluționarea cauzei, condiție obligatorie, având în vedere că relevanța excepției de neconstituționalitate se apreciază în funcție de obiectul și motivele invocate în susținerea cererii ce face obiectul cauzei.

În acest context, Înalta Curte înlătură argumentele prin care recurenta a încercat să demonstreze că cererea de sesizare formulată era admisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile pe care o excepție de neconstituționalitate trebuie să le întrunească pentru ca instanța de contencios constituțional să poată fi sesizată, respectiv: excepția să aibă ca obiect o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, excepția să fie ridicată în fața unei instanțe judecătorești ori arbitrale la cererea uneia din părți, din oficiu ori de către procuror, în cauzele în care acesta participă, iar prevederile atacate să nu fi fost declarate anterior neconstituționale.

Cum dispoziția legală criticată pentru neconstituționalitate este în vigoare, iar Curtea Constituțională nu a pronunțat nicio decizie prin care să constate neconstituționalitatea acesteia și, întrucât excepția a fost invocată de către petentă în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Galați, rezultă că aceste condiții de admisibilitate a sesizării sunt îndeplinite.

Sub aspectul legăturii dintre excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale contestate și soluționarea cauzei, Înalta Curte amintește că instanța de contencios constituțional a indicat în jurisprudența sa reperele acestei legături, subliniind că ele constau în aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și în necesitatea invocării excepției, în scopul restabilirii stării de legalitate. În concret, Curtea a apreciat că incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul unei instanțe judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

Prin urmare, excepția în dezbatere trebuie să se plaseze în contextul unui control concret de constituționalitate, pentru că o eventuală decizie de constatare a neconstituționalității trebuie să producă un efect util și direct asupra cauzei.

Transpunând aceste considerente în cauză, Înalta Curte constată că lipsește cerința existenței unei legături a prevederilor contestate cu procesul în care a fost invocată excepția.

Excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 719 C. proc. civ., iar litigiul în cadrul căruia a fost formulată cererea de sesizare are ca obiect o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și a cauțiunii, stabilite în sarcina recurentei-petente pentru soluționarea apelului declarat împotriva încheierii nr. 49/23.02.2023, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 și a cererii de suspendare a executării hotărârii apelate.

Prin prisma dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind legătura între soluția dată asupra cererii de reexaminare și cea pe care ar fi pronunțat-o Curtea Constituțională, se reține că o astfel de legătură nu există, întrucât legea nu prevede posibilitatea formulării cererii de reexaminare cu privire la modul de stabilire a cauțiunii, iar dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă reglementează suspendarea executării hotărârii cu plata unei cauțiuni. Ca atare, art. 719 C. proc. civ. nu este aplicabil soluționării cererii de reexaminare, care poate viza doar taxa judiciară de timbru, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, astfel că prefigurarea unei soluții vizând neconstituționalitatea textului criticat nu creează premisele aplicării directe a acestuia în acest stadiu procesual al dosarului.

Așadar, cum dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată prevăd că neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate atrage respingerea cererii de sesizare, iar în cauză s-a reținut în mod corect neîndeplinirea acestor cerințe, rezultă că, în mod judicios, curtea de apel a stabilit că nu se impune sesizarea instanței de contencios constituțional.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și al art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 03.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2023.