ÎCCJ, decizie (scj.ro #211970)

Recurs în casație. Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni. Tipicitate

Cuprins de materii

:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice

Index alfabetic

:   - drept procesual penal

- drept penal

- încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni

C. pen.,

art. 370

Acțiunea inculpatului de a promite unor potențial agresori că îi va recompensa financiar și le va remite ulterior un cadou ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni, în modalitatea reglementată de norma de incriminare a coruperii.

I.C.C.J. Secția penală, decizia nr. 528/RC din 28 septembrie 2023

I. Prin sentința penală nr. 579 din data de 28.11.2022 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/30/2021, în baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., printre altele, rap. la art. 370 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) C. pen.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – S.T. Timișoara, inculpatul A. și partea civilă B.

Prin decizia penală nr. 202/A din data de 15.03.2023 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/30/2021, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 579 din data de 28.11.2022, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/30/2021.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – S.T. Timișoara și apelantul B. împotriva aceleiași sentințe.

A fost desființată sentința penală apelată și rejudecându-se cauza:

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 370 C. pen. rap. la art. 188 Cod pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni.

Au fost menținute celelalte prevederi ale sentinței penale apelate.

Situația de fapt reținută de instanța de apel a constat, în esență, în aceea că fapta inculpatului A. care, în data de 10.09.2019, a încercat să-l determine pe numitul C. ca acesta, împreună cu D. și E., să-l agreseze prin împușcare, pe jurnalistul B. de la publicația on-line „F.", scop pentru care i-a predat lui C., în vederea folosirii în agresiune, o armă de foc scurtă, semiautomată, cu țeava ghintuită, calibrul 7.65 mm cu seria x., în stare de funcționare, promițând că, în cazul aducerii la îndeplinire a solicitării sale, îi va recompensa financiar pe agresori și le va face cadou și arma astfel furnizată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni de omor, prevăzută de art. 370 alin. (1) rap la art. 188 Cod pen.

III. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A.

Prin cererea formulată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a invocatul faptul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, a arătat că în mod greșit, cu aplicarea eronată a legii, a fost condamnat, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 370 C. pen. (încercarea de determinare a săvârșirii unei infracțiuni) în conținutul lor concret fapta săvârșită nefiind prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește infracțiunea de încercare de determinare a săvârșirii unei infracțiuni, prevăzută de art. 370 C. pen., a arătat că o analiză a elementelor constitutive ale infracțiunii relevă faptul ca obiectul juridic special al acesteia vizează relațiile sociale care ocrotesc o conviețuire pașnică fundamentată pe respectarea ordinii de drept, fiind sancționate încercările de constrângere și corupere exercitate în vederea săvârșirii unor fapte penale grave.

Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană, iar subiectul pasiv principal al infracțiunii este Statul, doar în mod secundar subiect pasiv al infracțiunii fiind persoana asupra căreia se exercită constrângerea sau coruperea.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de încercare a determinării săvârșirii unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa detenției pe viață sau închisoarea mai mare de 10 ani.

Pentru existența infracțiunii, legea impune condiția ca aceasta să fie săvârșită prin constrângere sau corupere. Ca atare, simplul îndemn la comiterea unei infracțiuni, neurmat de punerea în executare, nu constituie infracțiune în lipsa unor acte de constrângere sau corupere prin care să se încerce determinarea la săvârșirea faptei.

Constrângerea poate fi fizică sau psihică, iar coruperea presupune promisiunea sau oferirea de bani sau foloase pentru a determina comiterea faptei.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, iar legătura de cauzalitate rezultă din săvârșirea faptei.

Ca atare, fapta efectiv săvârșită nu poate fi privită ca o solicitare de săvârșire a unei infracțiuni de omor, aspect esențial în aprecierea existentei sau nu a faptei prevăzute de art. 370 C. pen., sub aspectul limitelor de pedeapsă necesare în ce privește infracțiunea la a cărei săvârșire s-a încercat a se determina, astfel încât faptele imputate nu sunt prevăzute de legea penala ca infracțiune.

IV. Prin încheierea din 17.05.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, în dosarul nr. x/30/2021, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 202/A din data de 15.03.2023 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/30/2021, apreciindu-se că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

V. Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 17.05.2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, printre altele, faptul că:

infracțiunea de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni, prevăzută de art. 370 C. pen. există doar dacă încercarea de a determina o persoană să comită o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani se realizează prin constrângere sau corupere, aspect care nu poate fi reținut în prezenta cauză;

În ceea ce privește prima critică, respectiv ca fapta pentru care a fost condamnat, încadrată în infracțiunea de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni, reglementată de art. 370 C. pen., nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte reține:

Constituie infracțiunea de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni, prevăzută de art. 370 C. pen.:

Încercarea de a determina o persoană, prin constrângere sau corupere, să comită o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă

.

Din analiza elementelor constitutive ale infracțiunii rezultă că elementul material al acestei infracțiuni implică existența unei acțiuni de încercare de a determina o persoană să comită o infracțiune, iar pentru realizarea condițiilor de tipicitate, elementul material implică întrunirea anumitor cerințe și anume:

- încercarea de a determina o persoană să săvârșească o infracțiune să se realizeze prin constrângere sau corupere;

- este imperios necesar ca activitatea de determinare să vizeze comiterea unei infracțiuni de o gravitate sporită pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani.

În ceea ce privește mijloacele specifice instigării calificate, constrângerea presupune existența unor violențe fizice (constrângere fizică/materială) sau morale/psihice (constrângere morală), iar coruperea implică promisiunea sau oferirea de bani sau alte bunuri ori foloase pentru a determina comiterea faptei.

Neîndeplinirea oricăreia dintre aceste condiții conduce la lipsa de tipicitate obiectivă a infracțiunii.

În esență, chestiunea invocată de inculpat  și care în viziunea acestuia conduce la neprevederea faptei în legea penală este reprezentată de lipsa constrângerii sau a coruperii, aspect ce urmează a fi analizat de instanța supremă din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. în raport de situația de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel.

Pornind de la această premisă, Înalta Curte reține că instanța de apel și-a însușit situația de fapt reținută de prima instanță, constatând că fapta inculpatului A. care, în data de 10.09.2019, a încercat să-l determine pe numitul C. ca acesta, împreună cu D. și E., să-l agreseze prin împușcare, pe jurnalistul B. de la publicația on-line „F.”, scop pentru care i-a predat lui C., în vederea folosirii în agresiune, o armă de foc scurtă, semiautomată, cu țeava ghintuită, calibrul 7.65 mm cu seria x, în stare de funcționare, promițând că, în cazul aducerii la îndeplinire a solicitării sale, îi va recompensa financiar pe agresori și le va face cadou și arma astfel furnizată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni de omor, prevăzută de art. 370 alin. (1) rap. la art. 188 C. pen.

Prin urmare, Înalta Curte, în raport de această situație de fapt și de critica inculpatului, va analiza dacă acțiunea acestuia realizează corespondența dintre fapta concret săvârșită și elementele de natură obiectivă prevăzute în norma de incriminare, respectiv dacă fapta inculpatului poată fi încadrată în elementul material al infracțiunii de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni.

Analizând cele statuate prin hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanța de apel, evaluând coroborat materialul probator, și-a format convingerea, argumentată, că inculpatul-recurent a realizat unele dintre activitățile incriminate și că acestea au constat în acțiuni de corupere a numiților C., D. și E., în sensul că le-a promis acestora că, în cazul aducerii la îndeplinire a solicitării sale, îi va recompensa financiar și le va face cadou și arma astfel furnizată.

Raportat la aceste argumente, Înalta Curte constată că acțiunea inculpatului de a promite unor potențial agresori că îi va recompensa financiar și le va remite, cu titlu de cadou, arma furnizată pentru comiterea infracțiunii, realizează condiția esențială criticată de recurent, respectiv ca activitatea de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni (infracțiunea de omor în speța de față) să se realizeze prin una dintre modalitățile reglementate de actul de incriminare constrângere sau

corupere

.

Așadar, sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acțiunea de corupere a numiților C., D. și E., respectiv prin oferirea unor sume de bani și a unui pistol, pentru ca aceștia să săvârșească infracțiunea de omor împotriva numitului B., infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Raportat la aceste argumente, Înalta Curte constată că acțiunea inculpatului de a încerca să-i determine pe numiții C., D. și E., să-l agreseze prin împușcare, pe jurnalistul B., promițându-le că, în cazul aducerii la îndeplinire a solicitării sale, îi va recompensa financiar și le va face cadou arma furnizată în scopul precizat, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni, prevăzută de art. 370 C. pen., în varianta comiterii prin corupere.

Dincolo de analiza acestor chestiuni care vizează examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că inculpatul, sub protecția oferită, de cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), tinde la reaprecierea situației de fapt și la reinterpretarea materialului probator în vederea exonerării de la răspunderea penală.

În raport de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 202/A din data de 15 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, în dosarul nr. x/30/2021.