ÎCCJ, Decizia nr. 209/2023

Ședința publică din data de 9 octombrie 2023

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 213 din 7 octombrie 2019, pronunțate de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020.

Decizia atacată

Prin Decizia nr. 141 din 12 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul de 5 judecători a respins recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 23 din 27 ianuarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, la 26 iulie 2023, recurentul A. a formulat cerere de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Împotriva hotărârilor judecătorești, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta".

Conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În cauză, cererea de revizuire a fost formulată împotriva Deciziei nr. 141/2021, prin care a fost soluționat un recurs, în procedura de filtrare a acestei căi extraordinare de atac. Ca urmare, sunt incidente prevederile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Înalta Curte reține și că deciziile Curții Constituționale invocate de revizuent cu ocazia dezbaterilor se referă textul de lege incident în cauză, dar are în vedere că, prin acestea, instanța de contencios constituțional a respins excepțiile de neconstituționalitate ale art. 493 C. proc. civ.

Astfel, prin Decizia nr. 287/2017, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată și a constatat că dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. sunt constituționale în raport cu criticile formulate, prin care se aprecia, printre altele, că ar fi neconstituțională lipsa oricărei căi de atac a unei decizii pronunțate în procedura de filtrare a recursurilor.

De asemenea, prin Decizia nr. 839/2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. și a constatat că sintagma "sau că recursul este vădit nefondat" este neconstituțională. Prin aceeași decizie, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 493 alin. (6) și (7) din C. proc. civ. sunt constituționale în raport cu criticile formulate, prin care s-a criticat măsura judecării cauzei în procedura de filtru a recursurilor fără citarea părților.

Așadar, reținând că potrivit textelor de lege anterior redate decizia recurată nu este supusă niciunei căi de atac, se concluzionează că cererea de revizuire exercitat împotriva unei astfel de decizii este inadmisibilă.

În consecință, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate și pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 141 din 12 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2023.