ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5137/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 20.09.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea Deciziei nr. 16368/14.08.2018 emise de Fondul de Garantare a Asiguraților și obligarea acestuia la emiterea unei decizii de plată, respectiv de aprobare a plății creanței sale în integralitate, reprezentând despăgubirea autoturismului cu numărul de înmatriculare x, conform contractului de asigurare Casco nr. x emis de B. S.A., precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 432 din 6 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

A fost anulată Decizia nr. 16368/14.08.2018, emisă de pârât.

A fost obligat pârâtul să emită o decizie prin care să aprobe cererea de plată a reclamantului nr. 15803/22.03.2017 pentru suma de 45807 RON.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 3350 RON cheltuieli de judecată din care 350 RON taxă judiciară de timbru, 1500 RON onorariu de expert și 1500 RON onorariu de avocat.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material incidente în speță, art. 2 alin. (1), art. 11, art. 13 alin. (3) și (4) din Legea nr. 213/2015, art. 16 din Norma 16/2015, art. 52 alin. (2) din Norma nr. 23/2014, art. 1270 C. civ. și art. 2217 C. civ.

A susținut recurentul că actul administrativ emis de FGA este temeinic și legal, de vreme ce în cazul de față FGA a calculat în mod corect cuantumul despăgubirii ce poate fi acordat asiguratorului, valoarea de piață a autoturismului fiind stabilită folosind aplicațiile DAT și AUDATEX.

A menționat recurentul că despăgubirea calculată conform raportului de expertiză omologat de instanța de fond nu se raportează la prevederile condițiilor de asigurare. Prima instanță a încălcat prevederile art. 1270 C. civ., nu a avut în vedere faptul că un contract încheiat între părți are putere de lege pentru părțile contractante, iar acesta cuprinde criterii de calcul/acordare a despăgubirii care nu se raportează la suma asigurată, astfel cum stabilește prima instanță în mod eronat.

A apreciat recurentul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 52 alin. (2) din Norma ASF nr. 23/2014, făcând o interpretare greșită a normei de drept material. Recurentul-pârât a analizat în mod temeinic și legal cererea de plată, sistemul DAT utilizat de FGA fiind omologat în România și avut în vedere de legiuitor, astfel cum se deduce din art. 52 alin. (2) din Norma ASF nr. 23/2014.

Totodată, prima instanță a omologat raportul de expertiză efectuat de expert C., deși acesta a cuprins grave erori în ceea ce privește legislația aplicabilă și fără a ține cont de prevederile condițiilor de asigurare.

A mai arătat recurentul că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 8.5 din condițiile de asigurare, încălcând astfel dispozițiile art. 2217 alin. (1) din C. civ.

A susținut că expertiza tehnică de specialitate, probă dispusă de instanța de fond, urmează să fie avut în vedere în coroborare strictă cu normele legale incidente în cauză. Instanța de fond, fără a combate concluziile raportului de expertiză întocmit de dl D., a omologat expertiza dlui C., acceptând un mod de calcul realizat fără a fi respectate dispozițiile legale incidente, precum și condițiile de asigurare agreate de părți.

Calculul efectuat de expert și omologat de instanța de fond nu este corect întrucât, potrivit acestuia, ar rezulta faptul că din valoarea reală a autoturismului ar fi trebuit scăzută contravaloarea ratelor de primă neachitate și a franșizei. Totodată, nu se reține din valoarea de piață contravaloarea pieselor și subansamblelor rămase neavariate, astfel cum se menționează în mod expres în condițiile de asigurare.

Astfel, instanța de fond și expertul al cărui raport de expertiză a fost omologat nu au avut în vedere dosarul administrativ depus în cauză, obiecțiunile recurentului-pârât, precum și primul raport de expertiză efectuat în cauză.

A menționat recurentul că modul de calcul al despăgubirii propus de dl expert C. și omologat de instanța de fond este eronat și era necesar să fie avute în vedere în mod expres condițiile de asigurare, totalitatea înscrisurilor depuse, obiecțiunile la primul raport de expertiză efectuat de dl expert D..

A mai arătat recurentul că FGA protejează creditorii de asigurare de consecințele insolvenței unui asigurător, însă nu garantează plata unor sume de bani stabilite de creditorii de asigurare prin cererea de plată. FGA nu este succesorul în drepturile și obligațiile vreunui asigurător declarat în faliment și nu datorează despăgubiri prin efectul legii.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea deciziei nr. 16368/14.08.2018, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care acesta a admis în parte cererea de plată nr. x/22.03.2017, pentru suma de 18.730,5 RON și a respins cererea de plată pentru suma de 37.208,5 RON.

Soluționând cauza, curtea de apel a admis în parte cererea, a anulat decizia nr. 16368/14.08.2018 și a obligat pârâtul să emită o decizie prin care să aprobe cererea de plată a reclamantului nr. 15803/22.03.2017 pentru suma de 45807 RON.

Recurentul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând faptul că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material incidente în speță, art. 2 alin. (1), art. 11, art. 13 alin. (3) și (4) din Legea nr. 213/2015, art. 16 din Norma 16/2015, art. 52 alin. (2) din Norma nr. 23/2014, art. 1270 C. civ. și art. 2217 din C. civ.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondat și că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă, criticile recurentei urmând să fie analizate în mod unitar și să primească răspuns prin argumente comune, în raport de finalitatea concretă a acestora.

În ceea ce privește omologarea concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurent privesc, în esență, netemeinicia hotărârii recurate, prin cererea de recurs urmărindu-se, de fapt, readministrarea probelor, susținând recurentul-pârât că actul administrativ este temeinic și legal, de vreme ce cuantumul despăgubirii a fost calculat în mod corect, întrucât valoarea de piață a autoturismului a fost stabilită prin folosirea aplicațiilor DAT și AUDATEX.

Cu toate acestea, în ceea ce privește criticile referitoare la modul de calcul al despăgubirilor, Înalta Curte împărtășește raționamentul instanței de fond, în sensul că trebuiau să fie luate în considerare clauzele contractului de asigurare facultativă (Casco).

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, a rezultat calculul valorii reale a autovehiculului la momentul producerii accidentului, după deducerea scăzămintelor de asigurare:

Vr = Vsa - (Vf +Vra)

în care:

Vr = valoarea reală a autoturismului x cu numărul de înmatriculare x va fi următoarea:

Vsa = valoarea sumei asigurate = 10.486,17 Euro

Vf = valoarea franșizei = 100 Euro

Vra = valoarea ratelor neachitate la timpul scadent = 790,32 Euro

Vr = 10.486,17 - (100 + 790,82) = 9.595,85 Euro

Prin actualizarea cursului de schimb la zi (01.12.2019) rezultă că

Vr = 9.586,85 x 4,7781 = 45.807 RON.

În fine, cu privire la ultima critică a recurentului, privitoare la izvorul diferit al obligațiilor de plată ce revin asigurătorului, respectiv Fondului pârât, precum și la dreptul Fondului de a proceda la o instrumentare proprie a dosarului de daună, Înalta Curte reține că instanța de fond nu a negat dreptul Fondului de Garantare a Asiguraților de a face propria analiză a dosarului de daună preluat de la asigurătorul în faliment, ci a constatat că în urma acestei analize, pârâtul, în mod nelegal, a stabilit valoarea de piață a autoturismului asemănător cu valoarea reparațiilor calculate în sistem Audatex, iar nu la suma asigurată din contractul de asigurare.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 432 din 6 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În temeiul art. 453 din C. proc. civ., va obliga recurentul Fondul de Garantare a Asiguraților la plata către intimatul A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON, reprezentând onorariu avocațial, potrivit facturii depuse la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 432 din 6 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul Fondul de Garantare a Asiguraților la plata către intimatul A. a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 noiembrie 2022.