ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4498/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.02.2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne,

- a se constata vătămarea drepturilor și intereselor legitime cu privire la actualizarea și indexarea pensiilor aflate în plată prin măsura adoptată la art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023;

- obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiilor raportate la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad/salariul gradului profesional, și/sau solda de funcție/salariul de funcție, publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023. art. 1 și art. 2, conform gradului/gradului profesional deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății, dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, au invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituție.

1.2. Prin sentința civilă nr. 594 din 9 mai 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale ridicate din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și faptul că reclamanții urmăresc obligarea unei autorități publice centrale (Casa Sectorială de Pensii a MAI) la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 25.05.2023.

Prin sentința civilă nr. 147 din 19 iunie 2023, Curtea a admis excepția necompetenței materiale ridicată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că litigiul nu privește un act administrativ emis sau încheiat de autoritățile publice centrale și că, deși titlul art. 9 din Legea nr. 554/2004 este Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, obiectul litigiului nu este reprezentat de anularea/constatarea neconstituționalității unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală-Guvernul României. După cum rezultă din Decizia nr. 660/2007 a Curții Constituționale, obiectul acțiunii nu poate fi apreciat ca fiind reprezentat de constatarea neconstituționalității (nelegalității lato sensu) a celor două ordonanțe de urgență, și nu este reprezentat nici de obligarea autorității publice centrale să emită un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

A apreciat Curtea că obiectul litigiului este reprezentat de despăgubiri, conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și, chiar dacă cererea de obligare la despăgubiri este formulată în contradictoriu inclusiv cu Guvernul României, competența de soluționare nu aparține curții de apel.

Competența este determinată în raport de rangul autorității numai atunci când obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act administrativ (altele decât cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON), obligarea autorității să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

În schimb, când litigiul are ca obiect acte care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora, legea specială stabilește un criteriu valoric, care este aplicabil și cererilor privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de rangul autorității. Rangul autorității emitente este relevant numai în cazul cererilor care au ca obiect acte administrative neevaluabile.

Or, fiind stabilit că litigiul nu privește acte administrative neevaluabile pentru care competența să se determine după rangul autorității, devine incident criteriul valoric, chiar dacă obiectul cererii este obligarea la despăgubiri și nu la anularea unui act administrativ evaluabil, iar cuantumul provizoriu al despăgubirilor solicitate de reclamanți nu atinge cuantumul stabilit de legea specială pentru a atrage competența materială a curții de apel.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport cu hotărârile pronunțate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamanți în cuprinsul acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Reclamanții sunt nemulțumiți că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu ai căror beneficiari sunt, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămați de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din ordonanța de urgență menționată, iar, în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004. Cererea de chemare în judecată privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Astfel, în raport cu scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acțiunii și cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În cauză, acțiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) față de care reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

În consecință, în raport și cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Constanța, domiciliile reclamanților aflându-se în circumscripția teritorială a acesteia.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. și pe pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.