ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4339/2023

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23.03.2023 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Timiș, anularea refuzul pârâtei I.G.I. Timiș nr. x/14.03.2023, comunicat la data de 20 martie 2023, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru domnul B., cetățean al statului Iran și obligarea pârâtului să emită un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că regimul juridic al încadrării în muncă a străinilor pe teritoriul României este reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 30 august 2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016.

În privința competenței, instanța a reținut prevederile art. 96 punctul 1 C. proc. civ., privind competența curților de apel și faptul că acest act normativ face trimitere la legea specială, respectiv la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, a reținut prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, care prevede că "(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

De asemenea, a constatat că Legea nr. 554/2004 este o lege organică, conform art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituția României, adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată, și că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 119/2018):

"ordonanțele simple sau de urgență ale Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern (Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, sau Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009)."

Astfel, chiar admițând că O.G. nr. 25/2014 a devenit - în urma aprobării sale prin Legea nr. 14/2016 - act normativ cu caracter de lege, conform jurisprudenței Curții Constituționale, O.G. nr. 25/2014 nu are natura juridică a unei legi organice, fiind aprobată prin Legea nr. 14/2016, adoptată de Parlamentul României, conform prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, astfel cum rezultă din mențiunea finală a acesteia, fiind, deci, o lege ordinară, iar nu una organică.

Or, prin Decizia nr. 6/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, Curtea Constituțională a statuat că o derogare poate fi stabilită numai printr-o lege de aceeași natură cu aceea a legii de la care se derogă, astfel că printr-o lege ordinară nu se poate deroga de la o prevedere de natura legii organice, deoarece ar însemna ca, printr-o asemenea derogare, legea ordinară să reglementeze în domenii rezervate de Constituție legii organice.

A mai reținut în acest sens și Deciziiile Curții Constituționale nr. 77 din 10 februarie 2021, nr. 876 din 9 decembrie 2020 și nr. 442 din 10 iunie 2015, precum și art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Așadar, raportat la jurisprudența obligatorie a Curții Constituționale și la natura juridică de lege organică a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța a reținut că nu se poate deroga de la competența stabilită de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 decât printr-o lege organică, iar nu printr-o ordonanță de guvern.

Prin urmare, a apreciat că se impune stabilirea competenței conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv Tribunalului Timiș, având în vedere că se contestă refuzul de eliberare a avizului de muncă pentru un străin, refuz emis de o autoritate județeană (Biroul pentru Imigrări Timiș), în condițiile în care sediul reclamantei este situat în municipiul Timișoara.

2.2 Prin sentința nr. 598/2023 din data de 20 iunie 2023, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș; a declinat soluționarea acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrațiune - Biroul pentru Imigrări Timiș, în favoarea Curții de Apel Timișoara; a constatat existența conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș a constatat că potrivit art. 28 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014:

"(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Astfel, întrucât textul redat prevede fără echivoc că, în toate cazurile, competența de soluționare a acestor tip de cereri revine curților de apel, a apreciat că în speță competența de soluționare a cauzei revine instanței prevăzute în art. 28 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că sediul social al reclamantei se află în circumscripția Curții de Apel Timișoara, conform dispozițiilor de la punctul C.15 din Anexa nr. 1 de la Legea nr. 304/2022.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Timiș, pentru anularea refuzul pârâtei I.G.I. Timiș nr. x/14.03.2023, comunicat la data de 20 martie 2023, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru domnul B., cetățean al statului Iran și obligarea pârâtului să emită un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin.

Problema de drept care a generat conflictul de competență și asupra căreia instanțele aflate în conflict au exprimat opinii contrare, privește actul normativ care determină competența materială de soluționare a cauzei, respectiv O.G. nr. 25/2014, potrivit căreia curtea de apel este învestită cu soluționarea contestației împotriva refuzului pârâtului de eliberare a avizului de angajare sau Legea nr. 554/2004, care stabilește competența generală a tribunalului de a soluționa acțiunile împotriva actelor administrative emise de autoritățile publice locale.

Examinând argumentele expuse de Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș, precum și dispozițiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că se impune stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 28 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, potrivit cărora:

"(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Înalta Curte reține că O.G. nr. 25/2014 are caracter de lege specială față de Legea nr. 554/2004, care reprezintă norma generală în materia contenciosului administrativ și care este incidentă doar în cazul în care legiuitorul nu a reglementat, prin dispoziții normative derogatorii, o competență specială în raport de obiectul cererii.

În ceea ce privește cerința din cuprinsul art. 10 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, ca norma de competență derogatorie să fie stabilită printr-o "lege organică specială", Înalta Curte constată că sintagma care a dat naștere unei interpretări contrarii din partea instanțelor aflate în conflict a fost inclusă în articolul de lege menționat prin Legea nr. 97/2008.

Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 a fost adoptată ulterior Legii nr. 97/2008, fiind aprobată prin Legea nr. 14/2016, astfel că, indiferent de situația normativă creată prin modificarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, manifestarea de voință a legiuitorului este evidentă în sensul stabilirii unei competențe speciale, derogatorie de la norma generală, în soluționarea contestațiilor împotriva refuzului de emitere a avizelor de angajare de către birourile teritoriale de imigrări. O altă interpretare ar conduce la ideea lipsirii de efecte a art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 încă de la momentul adoptării sale, ipoteză evident nerezonabilă, iar câtă vreme această dispoziție legală există în fondul legislativ și nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie a Curții Constituționale, se impune a fi aplicată în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Un alt argument în sprijinul aplicării O.G. nr. 25/2014 poate fi dedus și din prevederile art. 95 pct. 1 și art. 96 pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., act normativ adoptat ulterior Legea nr. 97/2008, care stabilesc în favoarea tribunalelor competența de soluționare în primă instanță a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, în timp ce curțile de apel au competența de a judeca, în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale. Totodată, potrivit art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., la data intrării în vigoare a C. proc. civ. se abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale.

Prin urmare, sintagma "lege organică specială" din cuprinsul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a rămas fără efect, în raport de art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., care stabilește competența curților de apel "potrivit legii speciale" (fără vreo diferențiere referitoare la caracterul organic al legii speciale) și de normele de punere în aplicare, anterior amintite, care dispun abrogarea oricăror dispoziții contrare, chiar cuprinse în legi speciale (este de observat că, în speță Legea nr. 554/2004 are caracter general față de O.G. nr. 25/2014, însă are caracter special față de C. proc. civ.).

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză se determină potrivit art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, competența urmând a fi stabilită în favoarea curții de apel în a cărei circumscripție se află formațiunea teritorială emitentă a refuzului eliberării avizului de angajare a cetățeanului străin.

Cum pârâtul Biroul pentru Imigrări Timiș se află în raza teritorială a Curții de Apel Timișoara, această instanță este competentă să soluționeze contestația reclamantei S.C. A. S.R.L.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâtul M.A.I.-Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Biroul pentru Imigrări Timiș în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.