ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3689/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat anularea rezoluției Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare din data de 03.12.2020 emise în lucrarea nr. C20-1564, prin care a fost respinsă plângerea sa formulată împotriva rezoluției de clasare nr. 2800/A emise la data de 14.09.2020, a Direcției de inspecție pentru procurori.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 1627 din 09 noiembrie 2021 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., deținut în Penitenciarul Mărgineni, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură. Aceste dispoziții sunt aplicabile pe tot parcursul judecății, atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac, de la momentul formulării, până la cel al soluționării cererii/căii de atac. Este de menționat că excepția lipsei capacității de folosință este o excepție de fond absolută și peremptorie, vizează exercițiul dreptului la acțiune și poate fi invocată de către orice parte, precum și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii. În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de recurs, respectiv adresa nr. x/5.05.2023 emisă de Directorul Penitenciarului Ploiești, reclamantul A. a decedat la data de 1.05.2023, conform certificatului de deces nr. x/1.05.2023. Prin urmare, la data judecării recursului, recurentul-reclamant nu mai deține capacitate procesuală de folosință, lipsindu-i aptitudinea de a avea drepturi și obligații, inclusiv dreptul de a susține în calea de atac cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei. În raport de dispozițiile art. 40 C. proc. civ., care sancționează cu nulitatea actul făcut de o persoană fără capacitate procesuală, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant și va anula recursul declarat de reclamantul A. (decedat pe parcursul soluționării procesului) ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.