ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3676/2023

Ședința publică din data de 29 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 08.02.2021 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea notificării nr. x/07.08.2020 prin care pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a comunicat datele necesare stabilirii contribuției clawback pentru trimestrul II/2020.

Prin sentința civilă nr. 1801 din 26 noiembrie 2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că, în fapt, potrivit notificării a cărei anulare se solicită, valoarea totală a consumului de medicamente pentru care societatea are calitatea de deținător de autorizație de punere pe piață, suportată din FNUASS, este mult mai mare decât cea reală, ca și procentul de contribuție.

Astfel, în lista cuprinsă în notificare se regăsesc medicamente pe care A. nu le-a comercializat niciodată, respectiv:

A mai arătat recurenta că valoarea la care s-a calculat taxa nu are nici o legatură cu veniturile societății, întrucât cuprinde adaosuri comerciale care nu îi aparțin fiind venituri ale altor persoane.

Sumele indicate în lista transmisă de către C.N.A.S. ca fiind suportate din fondurile publice corespund unor cantități de produse mai mari decât cele comercializate prin farmacii sau consumate în unitati sanitare cu paturi ori in centrele de dializa, în aceeași perioadă de referință, nu pot fi compensate, ele fiind corespunzătoare unor cantități de medicamente mai mari decât cele consumate în mod real, astfel încât împrejurarea menționată relevă existența unor erori în lista transmisă.

In considerarea acestei împrejurări, este neîndoielnic că nici procentul "p" din formula de calcul al contribuției nu a fost stabilit în mod legal, de vreme ce, în aplicarea sistemului de calcul prevăzut de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, C.N.A.S. a avut în vedere o valoare nereală, majorată în mod artificial, a consumului de medicamente compensate.

Recurenta a apreciat că notificarea transmisă este nelegală, întrucât s-au calculat și raportat, cu titlul de valori ale consumului de medicamente compensate suportate din FNUASS, sume fictive care nu au determinat și nu pot determina, în mod real, decontări din fonduri publice. Așa fiind, notificarea menționată este contrară art. 1 si 3 din O.U.G. nr. 77/2011.

De asemenea, notificarea atacată este contrară prevederilor și jurisprudenței C.E.D.O. Stabilirea și încasarea unei taxe reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor protejate de articolul 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției. O astfel de ingerință trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să respecte un raport de proporționalitate cu scopul urmărit. Întrucât sumele ce reprezintă baza de calcul a taxei clawback includ toate adaosurile lanțului de distribuție de la producător până la vânzarea propriu-zisă către pacient în farmacii sau spitale (adaosuri substanțiale, ce ajungând uneori la 100%), dar și T.V.A. (o taxă la taxă).

In felul acesta, cuantumul taxei ce trebuie achitată ca urmare a datelor comunicate prin notificarile atacate este extrem de ridicat. Se ajunge la o astfel de suma pentru ca stabilirea sa se faca in functie de cifra de afaceri, fara sa se tina seama de costul de productie, alte impozite si taxe, etc, adica de activitatea propriu-zisa a intreprinderii. În cauza de față, o taxă ce reprezinta 44,1% din cifra de afaceri pe trimestru reprezintă o sarcină excesivă, care aduce fundamental artingere situatiei financiare a companiei.

Recurenta a mai arătat și faptul că taxa clawback a fost calculată și pentru medicamente care nu au intrat în fabricație, chiar dacă se deținea autorizație de punere pe piață - medicamentele cod CIM W55648002, W54468001 și W58711004, medicamente pe care nu le-a comercializat .

Totodată, sentința a fost motivată pe o decizie a Curții Constituționale privitoare la discriminare. Recurenta nu a negat dreptul Statului Român de a stabili impozite si taxe, dar taxa clawback este stabilită în mod nelegal, întrucât privește veniturile altor persoane și nu ale societății, iar controlul primei instanțe a fost unul formal și nu unul efectiv. De asemenea, intimata trebuia să depună întreaga documentație prevăzută de H.G. nr. 400/2013, iar dacă există indicii că înscrisurile intimatei din sistemul informatic unic integrat sunt eronate, atunci sistemul trebuie să fie rectificat conform realității. Date fiind aspectele invocate de recurentă, intimata nu a realizat un control intern privind procedurile sale interne de decontare. De altfel, recurenta apreciază că în sistem au fost vândute produse cu aceeași denumire generică, dar realizate de alți producători și, datorită sistemului defectuos al intimatei, au fost raportate spre decontare în mod eronat produsele sale și nu produsele ce în mod real au fost folosite.

Conform C.E.D.O., art. 1 Protocolul l în baza de calcul al taxei clawback nu ar trebui saă intre veniturile realizate de alte persoane (diferența dinte venitul producătorului și al farmaciei) și nici valoarea produselor nedecontate ori decontate ilegal de C.N.A.S., prin încălcarea legii. Problemele din sistem au fost aduse la cunoștința Ministerului Sănătății și C.N.A.S. de Asociația Producătorilor de Medicamente din România, dar nu s-au luat măsuri, producătorii români fiind dezavantajați în fața importatorilor.

Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a depus întâmpinare, iar cu ocazia dezbaterilor din ședința publică a solicitat admiterea excepțiilor invocate din oficiu de către instanța de recurs.

Examinând, cu prioritate excepția inadmisibilității criticilor noi invocate direct în recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată.

Excepția inadmisibilității vizează motivele de recurs prin care recurenta a invocat includerea în baza de calcul a taxei clawback și a unor coduri CIM, care nu au fost menționate și criticate în fața instanței de fond, respectiv: - W59934001 (acest produs a fost notificat în anul 2017 către A.N.M.D.M.R. pentru întrerupere temporară a comercializării pe piața românească prin Adresa nr. x/09.03.2017); - W55650001 (utima serie comercializată în România de către S.C. A. S.R.L. din acest produs avea valabilitate până la data de 30.07.2017, deci pentru perioada T1 2019 la care se face referire în Adresa nr. x/08.05.2019, produsul indicat nu ar mai fi putut fi comercializat, fiind deja expirat de peste 1 an de zile); - W55648001 (SC A. S.R.L. nu a produs/comercializat pentru România această formă de prezentare).

Înalta Curte reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 494 coroborate cu art. 478 alin. (2) și (3) C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă că în recurs părțile vor putea invoca motive noi, altele decât cele invocate în fața primei instanțe, sub condiția ca prin acestea să nu se schimbe cauza cererii de chemare în judecată. De asemenea, dispozițiile legale menționate recunosc dreptul părților de a explicita pretențiile ce au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe.

Se constată, însă, că argumentele de nelegalitate a actului administrativ anterior enunțate au fost invocate pentru prima dată prin prezenta cerere de recurs. Ele nu au fost formulate în fața primei instanțe prin acțiunea formulată sau prin cererea completatoare/modificatoare și, implicit, nu au fost supuse analizei instanței și nici nu au fost puse în discuția părților din oficiu. De asemenea, ele nu pot fi calificate drept o explicitare a pretențiilor reclamantei, câtă vreme prin formularea lor se tinde la schimbarea cauzei juridice a acțiunii deduse judecății.

Față de aceste considerente, Înalta Curte nu va examina recursul prin prisma acestor motive de recurs inadmisibile.

În privința celorlalte susțineri din memoriul de recurs, se reține că potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta S.C. A. S.R.L. își întemeiază calea de atac, argumentele prezentate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, cererea de recurs se limitează la prezentarea situației de fapt care a condus la formularea cererii de chemare în judecată și la aprecieri proprii asupra modului în care se realizează calculul taxei clawback, fără a fi aduse critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate (fără a se face referiri la vreunul dintre considerentele instanței de fond).

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Constatând că recurenta nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 anterior menționat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată din oficiu și va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității criticilor noi invocate direct în recurs.

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1801 din 26 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 29 iunie 2023.