ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1849/2022

Ședința publică din data de 29 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială județul Mehedinți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 194/30.08.2019 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Prin sentința civilă nr. 78 din data de 30 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 78 din data de 30 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Mehedinți, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta - reclamantă a arătat că măsurile dispuse prin Nota de Neconformitate nr. x/07.06.2019, preluate în prin Decizia nr. 194/30.08.2019 și menținute de sentința civilă pronunțată în prezenta cauză, de către instanța de fond, sunt reținute printr-o interpretare total eronată a prevederilor legale incidente.

Din prevederile legale incidente în cauză, O.U.G. nr. 34/2006, rezulta foarte clar că, alegerea procedurii de atribuire a unui contract de achiziție publică se făcea doar în funcție de praguri, fără a avea reglementări distincte referitoare la similaritatea serviciilor/produselor/lucrărilor.

Astfel că, în acest caz, recurenta - reclamantă a ales procedura de atribuire în conformitate cu art. 124 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv: Peste pragul prevăzut la art. 19, autoritatea contractantă poate aplica procedura de cerere de oferte în cazul în care valoarea estimată, fără TVA, a contractului de achiziție publică este mai mică decât echivalentul în RON al următoarelor praguri:a)pentru contractul de furnizare: 130.000 euro; b)pentru contractul de servicii: 130.000 euro; c)pentru contractul de lucrări: 5.000.000 euro.

Referitor la neconformitatea reținută în acest caz, respectiv divizarea artificială a contractelor de lucrări/produse/servicii, apreciază că aceasta este total neavenită din următoarele considerente:

Conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 Contractul de servicii este acel contract de achiziție publică, altul decât contractul de lucrări sau de furnizare, care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii, astfel cum acestea sunt prevăzute în anexele 2A și 2B.

Contractul de achiziție publică de servicii, ce face obiectul prezentei neconformități, conține în cadrul obiectului său, următoarele servicii: servicii de elaborare SF, servicii de elaborare A., servicii de expertiză tehnică, servicii de elaborare studii topografice, servicii de elaborare studii geotehnice, servicii de elaborare studii de mediu, servicii de elaborare studii de trafic, așadar un contract ce avea ca obiect prestarea mai multor servicii.

Prin art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006 se arată că Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice.

Or, contractul de servicii nr. x/10.02.2016 a fost atribuit în integralitate și nu a fost divizat, în nici un fel, pe categoriile de servicii care constituiau obiectul multiplu al acestuia.

Așadar, așa cum rezultă, fără putință de tăgadă, atât din prevederile legale cât și din considerentele menționate anterior, recurenta - reclamantă apreciază că, în cazul de față nu ne aflăm în fața vreunei încălcări sau aplicări greșite a legislației în vigoare la acel moment, că atribuirea contractului de servicii s-a făcut cu aplicarea și respectarea, întocmai, a legii.

Mai mult decât atât, așa cum se poate lesne observa, din conținutul PAAP 2015, serviciile achiziționate sunt pentru obiective de investiții distincte, fiind vorba despre contracte de achiziție publică de servicii diferite și independente unele de altele. Prin urmare, recurenta - reclamantă a stabilit tipul de contract conform Cap. I, secținea a 3-a din O.U.G. nr. 34/2006, a estimat valoarea contractului de achiziție publică în conformitate cu Cap. II, Secțiunea a 2-a din O.U.G. nr. 34/2006 și a ales procedura de atribuire în conformitate cu art. 124 din O.U.G. nr. 34/2006, respectând, astfel, toate reglementările legislative în vigoare, în materia achizițiilor publice.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, dar și a apărărilor înfățișate în întâmpinarea intimatului pârât, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente apreciază că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Recurenta - reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea Notei de neconformitate nr. x/07.06.2019 și a Deciziei nr. 194/30.08.2019 privind soluționarea contestației, acte emise în urma verificării legalității procedurii de achiziție publică a contractului de servicii nr. x/10.02.2016 încheiat de UAT jud. Mehedinți cu B. S.R.L., în implementarea contractului de finanțare încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2014 - 2020 pentru proiectul "Reabilitare/modernizare DJ 670 Malovăț 9DN 67 - Marga - 21,350 km", cod SMIS 117250".

Prin sentința recurată Curtea de Apel București a respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Înalta Curte reține că prima instanță a făcut o legală și temeinică aplicare în speța dedusă judecății a art. 19, 23 și 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma sa incidentă în cauză.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, Înalta Curte constatând că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu face altceva decât să reia criticile de nelegalitate expuse prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

În opinia recurentei, O.U.G. nr. 34/2006 nu conține reglementări distincte referitoare la similaritatea serviciilor/produselor lucrärilor, iar alegerea procedurii de atribuire a unui contract de achiziție publică se face potrivit legii doar în funcție de praguri.

Recurenta - pârâtă se raportează exclusiv la contractul de servicii nr. x/10.02.2016, apreciind că acesta are mai multe categorii de servicii, fără să facă o analiză de ansamblu a proiectului implementat.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a constat că serviciile au aceeași natură, chiar dacă vizează drumuri diferite, reținând astfel caracterul similar al serviciilor de elaborare SF, serviciilor de elaborare A., serviciilor de expertiză tehnică, serviciilor de elaborare studii topografice, serviciilor de elaborare studiu mediu, studii elaborare de trafic.

Prin urmare, serviciile ce au făcut obiectul contractului nr. x/10.02.2016 sunt similare celor achiziționate conform Programului anual al achizițiilor publice pentru anul 2015 REV 2, astfel că nu se justifică soluția pentru care a optat reclamanta, respectiv aceea ca doar serviciile pentru realizare SF/A. pentru reabilitare/modernizare DJ 670 Molovat (DN 67) - Marga L=21,350 km să facă obiectul unui contract, iar nu toate serviciile de acest tip.

Astfel că, în fapt, s-a realizat o divizare artificială în sensul creării posibilității încheierii mai multor contracte de achiziție publică, pentru care, dată fiind valoarea mai mică estimată a serviciilor contractate, există posibilitatea parcurgerii procedurii de cerere de ofertă, în locul procedurii de licitație deschisă.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că prin neîndeplinirea procedurii de publicare în JOUE, în cauză, a fost încălcat principiul transparenței.

Prin urmare, reținând că sentința de fond este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 78 din 30 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2022.