ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1336/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sibiu la 16 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și B. S.A. - Sucursala Sibiu, obligarea intimatei la plata despăgubirilor în cuantum de 43.145 euro, rezultate ca urmare a producerii riscului asigurat în anul IV, pentru polița de asigurare seria x nr. x, emisă de intimată la data de 28.06.2012, valabilă până la data de 27.06.2017; obligarea intimatei la plata dobânzilor legale până la plata despăgubirilor solicitate; obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2199 și următoarele din C. civ. (2009), art. 192 din C. proc. civ.

La 4 decembrie 2017, reclamanta, prin avocat, a depus la dosar un înscris intitulat "precizare de acțiune", prin care a arătat că înțelege să renunțe la capătul de cerere prin care a solicitat obligarea intimatei la plata dobânzilor legale, până la plata despăgubirilor solicitate.

La termenul de judecată din 22.03.2018, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sibiu.

Prin sentința civilă nr. 1470 din 22 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sibiu, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta B. S.A., respectiv pârâta B. S.A. - Sucursala Sibiu, având ca obiect pretenții, în favoarea Tribunalului Sibiu.

La Tribunalul Sibiu, acțiunea a fost înregistrată la 8.06.2018 sub același număr de dosar, x/2017

La 20.09.2018, reclamanta A. S.R.L. a depus cerere de chemare în garanție a C.. S.A., solicitând obligarea chematei în garanție la plata sumei de 43.145 euro, echivalentul despăgubirilor pentru producerea riscului asigurat în anul IV, conform poliței de asigurare seria x nr. x încheiată cu pârâta, în care chemata în garanție avea calitatea de beneficiară, în subsidiar, în cazul în care instanța va considera că nu sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru recuperarea sumei în discuție direct de la pârâtă, cu obligarea chematei în garanție la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 233/C/2020 din 3 august 2020, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de intimata B. S.A..

A admis excepția tardivității modificării de acțiune, invocată de intimata B. S.A.. și a respins ca tardivă modificarea de acțiune înregistrată la data de 20.09.2018.

A admis în parte acțiunea, așa cum a fost formulată inițial, introdusă de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 39.216,50 euro sau echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plății, cu titlu de despăgubire.

A luat act de renunțarea reclamantei la judecarea petitului privind dobânzile legale.

A obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei suma de 5.107,73 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa de timbru aferentă cererii principale).

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție C. S.A., invocată de intimata C. S.A. și a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu intimata C. S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.

A respins cererea intimatei C. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. S.A. solicitând admiterea apelului.

În motivare, apelanta a arătat că invocă pentru prima dată în apel excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei-intimate, strict pe aspectul solicitării constatării ca abuzive a clauzelor contractului de asigurare pe care reclamanta își întemeiază acțiunea, solicitând instanței de apel ca, rejudecând pe fond, să constate lipsa calității procesuale active a reclamantei și să respingă solicitarea constatării ca abuzive a clauzelor prevăzute de Legea nr. 193/2000, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesual activă.

De asemenea, a mai arătat că instanța de fond, interpretând greșit legea (contractul de asigurare), în mod nelegal a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 2220 C. civ., astfel încât, a solicitat instanței să constate că reclamanta intimată nu are calitate procesuală activă, întrucât contractul de asigurare pe care îl invocă a încetat la 24.03.2016. Totodată, pe fondul, cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 382/2021 din 19 octombrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței nr. 233/C/2020, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2017 și, în consecință, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. S.R.L., invocată de pârâta B. S.A. și a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei pentru plata de despăgubiri. A înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei și a menținut în rest dispozițiile sentinței atacate. Fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre o noua judecată, Curții de Apel Alba Iulia.

În motivare, după o scurtă prezentare a situației de fapt și a istoricului litigiului, autoarea recursului arată că, deși niciuna dintre cele două instanțe nu face nicio referire la împuternicirea (nr. 12970 depusă la dosar) ce i-a fost acordată de către proprietarul inițial, C. S.A., aceasta ar acoperi și presupusa lacună indicată de intimată, materializată în excepția invocată de aceasta.

În concret, recurenta arată că Tribunalul Sibiu a pronunțat o hotărâre fundamentată legal, motiv pentru care, per a contrario, consideră că instanța de apel a aplicat greșit legea, respectiv concursul dintre dispozițiile art. 2220 C. civ. și condițiile generale de asigurare, invocând, în acest sens, incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În încheiere, recurenta apreciază că, întrucât dosarul nu a fost soluționat pe fond în faza apelului, se impune, conform temeiului de drept invocat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, Curții de Apel Alba Iulia.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor.

La 19 ianuarie 2022, intimata-pârâtă B. S.A., prin avocat cu împuternicire atașată, a depus în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului ca nemotivat. Totodată, pentru situația în care instanța de recurs va trece peste nulitatea invocată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 2 februarie 2022, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 31 ianuarie 2023, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a dispus comunicarea raportului către părți, cu posibilitatea de a depune un punct de vedere la raport, în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au depus un punct de vedere la raport.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de recurenta-reclamantă, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deși recurenta și-a întemeiat demersul judiciar pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate, invocarea acestui motiv este pur formală, neputând fi reținută existența unei motivări propriu-zise a cererii de recurs, în sensul exigențelor/cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 483 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

În concret, cu toate că recurenta a invocat motivul de casare ce presupune încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material, indicând și norma de drept pretins a fi fost nesocotită/încălcată de instanța de apel (art. 2220 C. civ.), autoarea recursului nu a arătat în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, limitându-se la a susține printr-o simplă afirmație legalitatea hotărârii primei instanțe de fond și nelegalitatea per a contraria a deciziei instanței de apel.

Or, pentru ca un astfel de demers judiciar să fie analizat din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, este necesar nu numai ca autorul recursului să indice norma de drept material pretins a fi fost nesocotită/încălcată/interpretată eronat, ci acesta trebuie să arate, în concret, și în ce mod instanța de apel a nesocotit acea norma, dezvoltând critici de nelegalitate care să vizeze efectiv considerentele deciziei recurate.

Prin urmare, în lipsa unor critici care să vizeze considerentele instanței de apel, instanța de recurs nu se poate substitui recurentei, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret considerentele instanței de apel.

Totodată, instanța supremă reține că, în susținerea criticii sale, recurenta se raportează la un înscris (împuternicirea nr. 12970), căruia instanțele anterioare nu i-ar fi dat valoarea probatorie necesară. Or, această argumentație nu poate fi încadrată cazului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care se referă la posibilitatea casării unei hotărâri atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, stabilirea situației de fapt pe baza administrării unui probatoriu reprezentând o chestiune de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a deciziei atacate.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității invocată de intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 382/2021 din 19 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2023.