ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1512/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1512/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 3 octombrie 2023
Asupra conflictului negativ de competență:
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cererii deduse judecății:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secția civilă, la data de 16 martie 2023, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B.. Budapest, la plata sumei de 250 euro, reprezentând compensație întârziere zbor, precum și a dobânzii legale, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004, art. 1522 din C. civ., precum și jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauzele C-402/07, C-432/07 și C-394/14).
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:
2.1. Prin sentința civilă nr. 6941 din 14 iulie 2023, Judecătoria Buftea, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
În fundamentarea acestei soluții, raportându-se la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-204/08), instanța a reținut că în materia despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul de plecare sau de sosire a avionului.
Or, în speță, conform biletelor de transport aerian anexate cererii, a rezultat că zborul operat de societatea pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul din Dortmund, Germania, iar ca punct de sosire Aeroportul Cluj Napoca, România.
2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Cluj Napoca, secția civilă, prin sentința civilă nr. 9366/CC din 04 septembrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea; a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele 2 instanțe; a dispus înaintarea dosarului pentru soluționarea conflictului negativ de competență instanței imediat superioare și comune instanțelor în conflict - Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, raportându-se la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-204/08, respectiv, C-106/17), instanța a reținut că, în cauză, este vorba o competență teritorială de ordine privată, în considerarea protejării intereselor persoanei prejudiciate, astfel că Judecătoria Buftea nu putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială, în condițiile în care excepția nu a fost invocată de către pârâtă.
II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:
Conflictul de competență s-a ivit între Judecătoria Buftea și Judecătoria Cluj Napoca, ambele instanțe declarându-se necompetente teritorial să soluționeze cererea formulată în cauză, având ca obiect obligarea pârâtei B.. Budapest la plata sumei de 250 euro, echivalent în RON la data plății, cu titlu de compensație pentru întârzierea zborului x din 31 iulie 2022, pe ruta DTM-CLJ, operat de societatea de transport aerian (pârâta), precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, în temeiul contractului de cesiune de creanță nr. x din 08 februarie 2023, încheiat între A. S.A., în calitate de cesionar, și C., în calitate de cedent.
Conform art. 1027 C. proc. civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă are caracter alternativ în raport cu o acțiune de drept comun, reclamanta manifestându-și opțiunea de a recurge la procedura specială prin învestirea instanței cu o cerere încorporată în formularul tip prevăzut de dispozițiile art. 1029 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 1028 C. proc. civ., competența materială de a soluționa cererea de valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.
Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale, este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Conform art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut o competență alternativă, în favoarea instanței locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport.
Este de reținut că în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ., iar, în situația în care acesta ar sesiza o instanța necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetența teritorială.
În acest sens, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Așadar, rezultă că și în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenței la una dintre instanțele competente potrivit legii, instanța neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență.
În procedura cu privire la cererile de valoare redusă, conform art. 1030 alin. (4) C. proc. civ., întâmpinarea constă într-un formular de răspuns, care trebuie depus la dosar în termen de 30 de zile de la comunicarea cererii introductive, pârâtul având posibilitatea să răspundă pretențiilor reclamantului și prin orice alt mijloc adecvat.
Atât timp cât pârâta nu a formulat întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. (4) C. proc. civ., prin care să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea, ținând cont că procedura de judecare a cererii cu valoare redusă s-a desfășurat în scris și în întregime în camera de consiliu, fără citarea părților, prin alegerea făcută de reclamantă, soluționarea cauzei rămâne în competența instanței pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, în favoarea acesteia operând o prorogare de competență.
Altfel spus, dat fiind impedimentul legal ce operează cu privire la instanța învestită cu soluționarea cauzei în sensul imposibilității invocării din oficiu a necompetenței de ordine privată, prin introducerea cererii de chemare în judecată la una din instanțele competente, competența teritorială se fixează în favoarea acelei instanțe, orice altă instanță devenind necompetentă.
Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea, secția civilă, este instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2023.