ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3361/2023

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.07.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat instanței obligarea pârâților la restituirea (decontarea) către reclamantă, pe baza prescripției medicale pe care o deține, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), pentru care a fost nevoită să achite din banii proprii suma de 53.805,68 RON și obligarea pârâților, în principal, la includerea substanței Pembrolizumab în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, pe bază de prescripție medicală, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru indicația terapeutică "tratamentul de primă linie al carcinomului cu celule scuamoase al capului și gâtului, metastatic sau recurent nerezecabil la adulți, ale căror tumori exprimă PD-L1 cu un CPSmai mare1"; în subsidiar, la emiterea deciziei finale privind includerea sau neincluderea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, pe bază de prescripție medicală, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru indicația terapeutică "tratamentul de primă linie al carcinomului cu celule scuamoase al capului și gâtului, metastatic sau recurent nerezecabil la adulți, ale căror tumori exprimă PD-L1 cu un CPS mai mare1". La data de 17.02.2022, numiții B. și C., în calitate de soț și fiică, moștenitori ai defunctei reclamante A., au formulat cerere de introducere în cauză a moștenitorilor defunctei reclamante A., decedată la data de 02.02.2022. Prin sentința civilă nr. 1188/18 august 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021 Curtea de Apel București a admis cererea de emitere a ordonanței președințiale având ca obiect asigurarea pentru reclamantă a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) în regim compensare 100% pe bază de prescripție medicală până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1046 din 23 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză a moștenitorilor reclamantei, numiții B. și C.. S-a admis excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului. S-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. - decedată, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa capacității de folosință a reclamantului.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recurs moștenitorii reclamantei A., numiții B. și C. criticând-o pentru motive întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Au arătat recurenții, că instanța a reținut greșit faptul că suportarea tratamentului medical prin plata (decontarea) medicamentelor este subsecventă recunoașterii dreptului la tratament medical compensat, recunoaștere care, fiind un drept personal al defunctei nu mai poate fi stabilit după decesul acesteia. În ceea ce privește capătul de cerere cu privire la restituirea (decontarea) sumei de 53.805,68 RON, reprezentând contravaloarea primelor două cure de tratament, suportate din resurse financiare proprii ale defunctei-reclamante, s-a arătat că acesta face obiectul unui drept de creanță de care se prevalează moștenitorii în temeiul dispozițiilor legale cu privire la comunitatea de bunuri. Potrivit art. 341 C. civ., în urma decesului reclamantei, dreptul de creanță născut anterior în patrimoniul antecesoarei reclamanților cu privire la suma de bani indicată în cererea de chemare în judecată, a fost transferat în temeiul principiului subrogației universale și ale regulilor privind moștenirea (art. 953 și următoarele C. civ.), în patrimoniul reclamanților. Instanța de fond trebuia să constate că pretențiile de natură pecuniară învederate de antecesoarea reclamanților în contradictoriu cu instituțiile pârâte, deși strâns legate de un drept la sănătate netransferabil, priveau un drept de creanță propriu-zis, suma de bani achitată în timp pentru achiziționarea unor medicamente de urgentă necesitate îmbrăcând, raportat la atitudinea pasivă a instituțiilor chemate să actualizeze listele de medicamente compensate, un prejudiciu material care a afectat nu doar interesele personale ale antecesoarei, ci s-au extins asupra întregului patrimoniu al familiei sale. În acest sens s-a invocat jurisprudența CEDO - Cauza Panaitescu împotriva României. S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței nr. 1046 din 23 mai 2022 și admiterea acțiunii.

Apărările formulate în cauză Intimatul – pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cum calitatea de asigurat decurge din dreptul personal la sănătate al reclamantei decedate, acesta nu se transmite moștenitorilor. În ceea ce privește restituirea contravalorii primelor două cure de tratament, s-a arătat că doar medicamentele cu indicație terapeutică aprobată pe teritoriul României pot face obiectul decontării. Intimata – pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că dreptul subiectiv are caracter personal și netransmisibil moștenitorilor, astfel că cererea de introducere în cauză în vederea continuării procesului este inadmisibilă. Intimata – pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, fiind corectă soluția primei instanțe de respingere a cererii de introducere în cauză a moștenitorilor.

Răspunsul la întâmpinare Recurenții moștenitori B. și C. au depus răspuns la întâmpinări, prin care au arătat că autoritățile – pârâte au privat reclamanta de un tratament medical adecvat până la data de 10 septembrie 2021, dată la care a fost adoptat Ordinul nr. 831/2021.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele: Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților la restituirea (decontarea), pe baza prescripției medicale pe care o deține, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), pentru care a fost nevoită să achite din banii proprii suma de 53.805,68 RON și includerea în lista medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază a prescripție medicală a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda). Ca urmare a acestei includeri, reclamanta a solicitat obligarea la decontarea acestui medicament utilizat pe bază de prescripție medicală în proporție de 100%. În subsidiar, a solicitat obligarea la emiterea deciziei finale privind includerea/neincluderea în lista medicamentelor care se compensează în proporție de 100%. Prin sentința civilă nr. 1188/18 august 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București a admis cererea de emitere a ordonanței președințiale având ca obiect asigurarea pentru reclamantă a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) în regim compensare 100% pe bază de prescripție medicală până la soluționarea definitivă a prezentei cauze. Ordonanța președințială este executorie de la data pronunțării. 18.08.2021. La data de 2 februarie 2022, reclamanta a decedat conform certificatului de deces nr. x aflat la fila x. La data de 17.02.2022, numiții B. și C., soțul, respectiv fiica defunctei reclamante A., au formulat cerere de introducere în cauză, în calitate de moștenitori. La data de 03.05.2022, moștenitorii defunctei reclamante au depus la dosar dovada calității de moștenitori – Certificat de moștenitor nr. x din data de 02.05.2022. Asupra cererii de introducere în cauză a moștenitorilor B. și C., prima instanță a concluzionat că dreptul subiectiv dedus judecății are caracter personal și netransmisibil, astfel încât cererea acestora este inadmisibilă, soluție criticată pe calea prezentului recurs. Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință. În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a constatat că, la data judecării fondului, reclamanta era lipsită capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ. Înalta Curte are în vedere caracterul intuitu personae al cererii privind includerea în lista medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază a prescripție medicală a medicamentului Pembrolizumab și de obligare a pârâților la emiterea deciziei finale privind includerea/neincluderea în lista medicamentelor care se compensează în proporție de 100%, astfel cum a reținut și prima instanță. Sentința atacată este, însă, criticabilă prin prisma modului de aplicare a normelor de drept material, cu privire la anularea în totalitate a acțiunii și în ceea ce privește primul capăt de cerere. Astfel, Înalta Curtea constată că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat și obligarea pârâților la restituirea (decontarea) către reclamantă, pe baza prescripției medicale pe care o deține, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), pentru care a fost nevoită să achite din banii proprii suma de 53.805,68 RON. Suma solicitată, în condițiile dovedirii acesteia, reprezintă un drept de creanță, iar în ceea ce-i privește pe moștenitorii părții decedate în cursul procesului, trebuie remarcat că, în conformitate cu art. 38 din C. proc. civ.: "calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii, în condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății". Transmisiunea legală a calității procesuale (active) poate avea loc prin succesiune, moștenitorii care succed părții decedate preluând toate drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial, cu excepția celor strict personale, astfel cum s-a arătat anterior, dobândind astfel legitimarea procesuală în cauză. În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la restituirea sumei de 53805,68 RON, reprezentând contravaloarea tratamentului cu medicamentul Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), achitat de reclamanta – defunctă, moștenitorii puteau dobândi prin transmitere calitatea procesuală și trebuiau introduși în cauză, în condițiile art. 38 din C. proc. civ., astfel că se impune casarea, în parte, a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se soluționa cererea de despăgubiri în condițiile art. 8 și 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în raport de actul administrativ tipic sau asimilat, în contradictoriu cu moștenitorii.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și va trimite spre rejudecare aceleiași instanțe, în contradictoriu cu moștenitorii, capătul de cerere privind obligarea pârâților la restituirea sumei de 53805,68 RON.