ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2202/2023

Ședința publică din data de 28 aprilie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti sectia a VIII - a de contencios administrativ si Fiscal la 16.02.2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, in contradictoriu cu paratul CONSILIUL CONCURENTEI, anularea Deciziei nr. 55/25.09.2020, exonerarea de la plata amenzii aplicate in cuantum de 219.684,45 RON, suspendarea executării deciziei pana la soluționarea definitiva a cauzei, iar in subsidiar, reducerea sancțiunii aplicate, la minimul prevăzut de lege, respectiv la 0,5% din cifra de afaceri.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1544 de la data de 29 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 25.09.2020, invocata de parat prin întâmpinare. Totodată, a fost respinsă cererea de chemare in judecata formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENȚEI, ca neîntemeiată.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 1544 de la data de 29 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în termenul legal, a declarat recurs, în temeiul disp art. 488 alin. (1) pct. 8 reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea cererii, cu casarea soluției primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esență, în motivare, a arătat că prima instanță nu a avut în vedere susținerile reclamantei cuprinse în declarația dată de aceasta, document care se află la fila x din decizia Consiliului Concurenței. A precizat că prima instanță a aplicat în mod greșit normele de drept material care reglementează poziția dominantă în condițiile în care aceasta poate fi apreciată în funcție de piața relevantă și se definește în raport de capacitatea societății de a afecta concurența pe piața relevantă și de a acționa independent de reacția concurenților de pe piață și a consumatorilor.

Recurenta – reclamantă a mai arătat că nu deține o poziție dominantă pe piață iar jurisprudența CJUE a stabilit că, în analizarea existenței unei poziții dominante trebuie verificate elemente precum ușurința cu care un nou producător/vânzător poate intra pe piața respectivă, relațiile agenților aflați în poziții de furnizor sau client, gradul de dependență al afacerilor acestora cu agentul dominat, absența unei soluții echivalente din punct de vedere economic, piața relevantă, etc.

Cu referire la faptul că nu se justifica reducerea cuantumului amenzii aplicate, a arătat aceeași parte, că se relevă circumstanțe de natură a imprima faptei un grad de pericol social redus, fiind săvârșită o faptă de gravitate mică, evaluarea urmând a se face de la caz la caz.

În susținerea acestui punct de vedere a invocat și prev . art. 55 din Legea nr. 21/1996 precum și ale Ordinului nr. 694 de la data de 11 octombrie 2016.

Pentru toate aceste considerente, a precizat partea că se impune admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinței civile recurate, iar pe fond, cu rejudecarea cauzei de prima instanță.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – pârât Consiliul Concurenței a depus întâmpinare la recursul promovat de recurenta – reclamantă, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondate, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.1. Procedura de soluționare a recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor expuse în cuprinsul întâmpinării de la dosar, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei nr. 55/25.09.2020, exonerarea de la plata amenzii aplicata in cuantum de 219.684,45 RON și suspendarea executării deciziei pana la soluționarea definitiva a cauzei.

Prima instanță învestită cu judecarea cauzei a respins cererea de chemare în judecată reținând în motivare faptul că, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că printr-o înțelegere comună operatorii de transport stabilesc că nu vor mai efectua curse începând cu 01.11.2018 daca nu se reia procedura de atribuire menționata, iar înscrisul care consfințește înțelegerea prezintă o semnătură in dreptul denumirii societății reclamante, fiind aplicata si stampila acestei persoane juridice, aspect care duce la concluzia că reclamanta a prevăzut si a acceptat producerea rezultatului faptei contravenționale, sancționate prin art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.

Nemulțumită de soluția primei instanțe, reclamanta a formulat o cerere de recurs, întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând în esență interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor relative punctul de vedere al persoanei sancționate pentru practică anticoncurențială și la înțelegerea anticoncurențială.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura din fața Consiliului Concurenței și în cea judiciară.

Concret, reclamanta a fost sancționată contravențional de către pârât, în temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței cu amendă în cuantum de 219.684,45 RON, reprezentând 2,6% din cifra de afaceri realizată în anul 2019, reținându-se existenta următoarele circumstanțe atenuante: în perioada încălcării, cifra de afaceri realizată din prestarea serviciilor care constituie obiectul faptei anticoncurențiale reprezintă o parte relativ redusă, de până Ia 20% din cifra de afaceri totală a întreprinderii, astfel că nivelul de bază s-a redus cu 25%; situația economică a întreprinderilor ce activează în sectorul transporturilor, în contextul epidemiologie actual, astfel că nivelul de bază s-a redus cu 10% in perioada încălcării, cifra de afaceri realizată din prestarea serviciilor care constituie obiectul faptei anticoncurențiale reprezintă o parte relativ redusă, de până la 20% din cifra de afaceri totală a întreprinderii, astfel că nivelul de bază s-a redus cu 25%; situația economică a întreprinderilor ce activează în sectorul transporturilor, în contextul epidemiologie actual, astfel că nivelul de bază s-a redus cu 10%.

De esența acestei contravenții este încheierea unei înțelegeri de limitare a comercializării (suspendării) serviciului de transport rutier public de persoane dintre municipiul București și localitățile județului Ilfov.

Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1996 sunt interzise orice înțelegeri între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile.

Potrivit art. 55 alin. (1) lit. a) din același act normativ, încălcarea acestor prevederi legale de întreprinderi sau asocieri de întreprinderi, cu intenție sau din neglijență, constituie contravenție și se sancționează cu amendă ce nu poate depăși 10% din cifra de afaceri totală mondială realizată de întreprinderea sau asocierea de întreprinderi în anul financiar anterior sancționării faptei.

Contrar celor susținute de către recurentă, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, potrivit întregului material probatoriu care a stat la baza deciziei de sancționare, rezultă existența faptei anticoncurențiale.

În acest sens, s-a reținut că reclamanta a fost participantă la data de 18 octombrie 2018 la întâlnirea de la sediul B. în care s-a stabilit faptul că transportul între municipiul București și localitățile județului Ilfov urma să fie oprit, fiind semnată de asociația B. și de 18 întreprinderi, printre care și de reclamanta A., Adresa cu nr. x adresata Prefecturii Municipiului Bucuresti si Primariei Generale a Municipiului Bucuresti.

Astfel, în mod judicios, a reținut instanța de fond, că reclamanta a participat, în mod activ, la înțelegerea anticoncurențială, atitudine ce intră sub incidența art. 5 alin. (1) din Lege, și nu poate fi absolvită de vinovăție.

Într-adevăr, art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței interzice conduita concertată a reclamantei cu alte persoane prin care se urmărea de stabilirea unei practici anticoncurențiale cu scopul de a determina autoritatea publică la încheierea cu societățile respective a unor contracte de transport pentru a beneficia la fel ca RATB-ul de subvenție din partea statului.

Prin urmare, înțelegerea dintre părțile sancționate prin Decizia nr. 55/2020 sau alinierea la practica convenită de limitare a transportului între București și Ilfov este extrem de dăunătoare pentru consumatorii finali, așa cum pretinde și intimatul, întrucât efectul unei astfel de practici anticoncurențiale este de a obliga autoritatea publică la adoptarea unei conduite în sensul dorit de reclamantă și în detrimentul consumatorilor.

Astfel, reclamanta nu poate fi exonerată de comiterea faptei, care este considerată de mare gravitate, în condițiile în care s-a reținut că aceasta a participat la întâlnirea anticoncurențială iar în fața primei instanțe nu a reușit să demonstreze contrariul, respectiv să arate că s-a distanțat public, expres și necondiționat, de faptele anticoncurențiale. Dimpotrivă, din tot ansamblul probator existent la dosarul cauzei, reiese că acesta a participat în mod activ la întâlnirea de la sediul B. și a semnat înscrisul în care se consfințește înțelegerea anticoncurențială.

În continuare, reține Înalta Curte că alegațiile recurentei – reclamante cu privire la poziția dominantă pe piața relevantă nu se confirmă în cauza de față în considerarea faptului că temeiul de drept în baza căruia a fost emisă Decizia nr. 55/2020 este art. 5 alin. (1) lit. b) pentru probarea căruia nu sunt necesare elemente privind existența unor poziții dominante pe piața relevantă a participanților la înțelegerea anticoncurențială.

Astfel, afirmațiile recurentei privind o eventuală reținere în sarcina sa a unei poziții dominante pe piața relevantă sunt neîntemeiate și lipsite de fundament și nu pot constitui motive de nelegalitate care să poată determina casarea sentinței civile atacate.

Nu sunt fondate nici criticile recurentei - reclamante referitoare la încălcarea dispozițiilor privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996, atât timp cât fapta comisă de reclamantă se circumscrie categoriei celor de mare gravitate, respectiv înțelegere anticoncurențială de limitare a comercializării.

Or, în cauza dedusă judecății, contrar susținerilor recurentei, au fost reținute de către intimat circumstanțe atenuante la aplicarea sancțiunii care aveau legătură cu faptul că cifra de afaceri realizată din prestarea serviciilor care constituie obiectul faptei anticoncurențiale reprezintă o parte relativ redusă, de până Ia 20% din cifra de afaceri totală a întreprinderii, contextul epidemiologie din perioada de referință a emiterii actului contestat în cauză și cifra de afaceri realizată din prestarea serviciilor care constituie obiectul faptei anticoncurențiale reprezintă o parte relativ redusă, de până la 20% din cifra de afaceri totală a întreprinderii, însă nu au putut fi reținute circumstanțe atenuante de natură a considera că fapta comisă este de o gravitate mai redusă.

Prin urmare, în contextul celor anterior amintite, în acord cu ceea ce a reținut și prima instanță, rezultă că intimatul nu a efectuat o incorectă individualizare a sancțiunii, ci a aplicat corespunzător prevederile din Instrucțiunile de individualizare a sancțiunilor, în vigoare la data emiterii deciziei atacate.

În concluzie, Decizia Consiliului Concurenței nr. 55/25.09.2020 este legală din perspectiva analizată, astfel că hotărârea instanței de fond care a validat-o sub acest aspect este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente speței.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1544 din 29 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2023.