ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 697/2023

Ședința publică din data de 2 mai 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință din 09 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în contradictoriu cu B., împotriva deciziei civile nr. 702 din 15 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 258 din 15 septembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a constatat perimată revizuirea formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 702 din 15 septembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara.

Împotriva deciziei civile nr. 258 din 15 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs revizuentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 3 octombrie 2022, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

În motivarea cererii de recurs, ce nu a fost încadrată în drept, revizuentul a precizat că în mod greșit Curtea de Apel Timișoara a constatat perimată cererea de revizuire pe motiv că de la data la care s-a dispus suspendarea judecății, respectiv 9 decembrie 2021, au trecut mai mult de 6 luni fără ca în interiorul termenului de perimare partea interesată să fi făcut vreun act de procedură în vederea judecării procesului. Recurentul arată că nu s-a putut deplasa la Curtea de Apel Timișoara la data de 15 septembrie 2022, întrucât factorul poștal i-a înmânat citația cu o zi ulterior termenului stabilit în dosar și, în plus, nu i s-a comunicat necesitatea de a depune înscrisuri ori precizări la dosar. În continuare, a prezentat aspecte vizând situația de fapt și nemulțumiri ale acestuia față de modul în care instanțele de judecată i-au soluționat cauza.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că recurentul nu a încadrat criticile de recurs în motivele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum și că recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

La data de 03 aprilie 2023, recurentul a depus note scrise, prin care a invocat aspecte în susținerea căii de atac.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 din C. proc. civ., completul filtru, prin rezoluția din 6 aprilie 2023, a stabilit termen la data de 2 mai 2023, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv, pentru următoarele considerente:

În cauză, calea de atac a recursului este formulată împotriva deciziei civile nr. 258 din 15 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a constatat perimată revizuirea formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 702 din 15 septembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara.

Conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului împotriva unei hotărâri prin care se constată perimarea este de 5 zile de la pronunțare.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, prin aceasta legiuitorul urmărind instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac ori de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speță, decizia atacată a fost pronunțată la data de 15 septembrie 2022, iar recursul a fost declarat la data de 26 septembrie 2022, potrivit datei ștampilei aplicate pe plicul poștal prin intermediul căruia a fost expediată cererea de recurs (aflat la dosarul de recurs), termenul pentru declararea recursului împlinindu-se la data de 21 septembrie 2022, într-o zi de miercuri, calculat conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Se observă așadar că recursul împotriva deciziei civile nr. 258 din 15 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost declarat cu încălcarea termenului de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea termenelor procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților

Fiind vorba despre un termen peremptoriu, ce implică exercitarea dreptului procesual prevăzut de lege înlăuntrul său, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii recurentului din dreptul de exercitare a căii de atac, sancțiune prevăzută în mod expres de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Excepția tardivității fiind una dirimantă, incidența sa împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 258 din 15 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 258 din 15 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 mai 2023.