ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 728/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 aprilie 2020, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 780 din 19 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 780 din 19 martie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin rezoluția din 3 iunie 2020, Completul nr. 5 a fixat termen la 5 noiembrie 2020, cu citarea părților, în vederea soluționării cererii de revizuire. Prin încheierea din 5 noiembrie 2020 s-a dispus amânarea cauzei la 14 ianuarie 2021, în vederea soluționării declarațiilor de abținere formulate de doamnele judecătoare B., C. și D..

Prin încheierea din camera de consiliu din 18 decembrie 2020 s-a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată de la 14 ianuarie la 22 aprilie 2021.

Prin încheierea din 22 aprilie 2021 s-a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire pentru lipsa părților, în conformitate cu art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 17 aprilie 2022, în baza referatului întocmit de grefă, a fost acordat termen de judecată, din oficiu, pentru 31 martie 2022, în vederea discutării perimării.

Analizând excepția perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație determinată de lipsa de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispozițiile art. 418 C. proc. civ. prevăd, în mod expres și limitativ, cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv:

"(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată; (2) În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare; (3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege."

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea operează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În speță, partea, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță la termenul din 22 aprilie 2021 stabilit pentru judecarea cererii de revizuire, termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, nefiind întrerupt sau suspendat, astfel că s-a împlinit la 22 octombrie 2021.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (22 aprilie 2021) și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părții pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata cererii de revizuire formulată de A. fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 780 din 19 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2022.