Decizia nr. 2750/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 29/2019 a Tribunalului Arad

Obiectul cauzei Prin decizia civilă nr. 29 din 21 ianuarie 2019, Tribunalul Arad, secția I civilă a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 736/A din 11 septembrie 2018 pronunțate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, promovată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimata B. localității C.. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul. Prin încheierea din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a dispus suspendarea judecării recursului formulat de revizuent, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Pronunțând încheierea din 23 iunie 2020, instanța a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurent și a menținut măsura suspendării judecării pricinii dispuse în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât partea care a solicitat repunerea pe rol, deși legal citată, nu s-a prezentat la termenul de judecată și nici nu a cerut judecata în lipsă.

Decizia Curții de Apel Timișoara Prin decizia civilă nr. 212 din 11 februarie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a constatat perimat recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 29 din 21 ianuarie 2019, pronunțate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A.. Recurentul a susținut, în esență, că perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, astfel cum stipulează dispozițiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ.. Or, pe parcursul soluționării pricinii, au fost în vigoare dispozițiile privitoare la starea de alertă. Recurentul a susținut că face parte din categoria persoanelor vulnerabile, neputându-se prezenta în instanță pentru susținerea cererii, cu atât mai mult cu cât județul Timiș s-a aflat sub incidența codului roșu. A mai arătat că nu poate preciza numărul hotărârii și nici să combată argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia, deoarece nu a reușit să acceseze respectivul act, întrucât nu are acces la internet pentru a vizualiza conținutul hotărârii și data pronunțării acesteia, însă având în vedere și motivul existent în comunicare, datorat pandemiei, solicită repunerea în termen. Recurentul nu a indicat temeiul de drept pe care își fundamentează cererea de recurs.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reținut că partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii atacate, recursul a fost timbrat corespunzător, dar nu a fost declarat în termen, iar recurentului i s-a pus în vedere că are obligația de a depune la dosar un exemplar al cererii de recurs care să conțină semnătura în original, sub sancțiunea anulării recursului în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport. Părțile nu au formulat, în scris, puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 9 decembrie 2021, în complet de filtru, fără citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția tardivității recursului, reținând următoarele: Referitor la termenul în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac, se reține, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., că termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii care constată perimarea. În speță, se constată că decizia civilă nr. 212 a fost pronunțată la 11 februarie 2021, iar recursul a fost trimis prin e-mail la 23 februarie 2021, cu depășirea termenului procedural, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 C. proc. civ. și care se împlinea la 17 februarie 2021. Conform art. 185 C. proc. civ., termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei susținerile recurentului referitoare la data comunicării deciziei atacate, în condițiile în care textul de lege care reglementează termenul de exercitare a căii de atac în situația perimării curge de la data pronunțării hotărârii. Cât privește cererea de repunere în termen, potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În sensul dispoziției legale menționate, "motivele temeinic justificate" care ar putea determina repunerea în termen ar trebui să implice existența unei împrejurări care exclude culpa părții. Ori, în cauză, motivele invocate în justificarea împiedicării de a formula cererea de recurs în termenul procedural, nu se circumscriu împrejurărilor vizate de prevederile art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Invocarea generică a stării de pandemie și faptul că recurentul nu ar fi avut acces la internet pentru a vizualiza conținutul hotărârii și data pronunțării acesteia nu pot constitui "motive temeinice justificate", în sensul normei precitate. Astfel, pe de o parte, starea de fapt concretă a pandemiei de COVID-19 de la momentul pronunțării deciziei recurate și a exercitării recursului de față nu poate constitui un motiv temeinic justificat pentru repunerea în termen, în raport cu măsurile dispuse prin H.G. nr. 35 din 10 februarie 2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 12 februarie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, întrucât actul normativ respectiv nu prevede nici împrejurări obiective, neimputabile titularului dreptului la acțiune, care să împiedice introducerea căii de atac în termenul legal, nu se referă nici la întreruperea și/sau suspendarea termenelor pentru exercitarea căilor de atac în perioada de timp ce interesează speța de față și nici nu cuprinde alte măsuri excepționale de natură a împiedica justițiabilii în exercitarea drepturilor și obligațiilor procesuale. Pe de altă parte, deși invocă lipsa accesului la internet, cererea de recurs este transmisă instanței prin e-mail, tocmai modalitatea de comunicare pe care recurentul o invocă ca motiv temeinic justificat în cererea de repunere în termen, fapt ce dovedește lipsa de suport probator în dovedirea acestui temei justificat. Înalta Curte are în vedere deopotrivă și dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind tot astfel finalizarea acestuia". Constatând că, în cauză, cererea de recurs nu a fost formulată în termenul imperativ prevăzut de lege și că recurentul nu a dovedit că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, cererea de repunere în termen va fi respinsă, aceasta neavând suport probator în actele și lucrările dosarului. Prin urmare, Înalta Curte, având în vedere că recurentul nu a dovedit că întârzierea în exercitarea în termen a revizuirii se datorează unor "motive temeinic justificate", constată că cererea de recurs a fost formulată cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care va respinge cererea de recurs, ca tardiv formulată.