ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2590/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 218/25.04.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018.3, Curtea de Apel Timișoara a constatat perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de suspendare din 15.05.2018, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A..

Prin încheierea din 05.06.2019, față de lipsa revizuentului care nu a solicitat judecata în lipsă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanța a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 372 din 8 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs revizuentul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 decembrie 2020.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte a procedat, la data de 17 septembrie 2021, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că, în opinia raportorului, recursul nu respectă cerința de formă a încadrării criticilor formulate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. S-a constatat, astfel, că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, cerință a cărei lipsă este sancționată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., ci se referă la copia comunicată părții. S-a mai reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității recursului și să aprecieze cu privire la îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității și cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul A. în motivele de casare prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C9, la data de 20 septembrie, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca partea să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului, care nu a formulat punct de vedere cu privire la acesta.

Prin rezoluția din 2 noiembrie 2021, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 23 noiembrie 2021, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., și nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

De altfel, recurentul nu a indicat ca temei de drept a recursului său niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor rezultă că recurentul este nemulțumit de împrejurarea că exemplarul de pe încheierea recurată, ce i-a fost comunicat, nu este semnat, aspect care nu vizează nelegalitatea încheierii, ci modul de comunicare al acesteia, efectuat conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, se constată că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind în realitate critici de netemeinicie, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea încheierii atacate, iar memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise, fiind străine de considerentele încheierii atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurent nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A., împotriva încheierii din 12 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2021.