ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1469/2022

Ședința publică din data de 11 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București – secția a V-a civilă, la data de 11.11.2020, sub nr. x/2020, contestatorii A. și B. au formulat contestație împotriva Deciziei nr. 62 din 10.11.2020 a Biroului Electoral Central.

Prin sentința civilă nr. 30/DC/AGP/12.11.2020 pronunțată de Tribunalul București – secția a V-a Civilă s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 17.11.2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată prezenta cauză.

La data de 23.11.2020 C. a depus la dosar cerere de intervenție principală, prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția autorității de lucru judecat,iar pe fond,respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În ședința publică din data de 24.11.2020,Curtea a calificat-o ca fiind cerere de intervenție accesorie, în temeiul art. 61 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că intervenienta nu formulează vreo pretenție proprie, ci solicită exclusiv respingerea cererii de chemare în judecată, demersul intervenientei fiind practic unul de sprijin al părții pârâte.

În cadrul aceleiași ședințe, curtea de apel a admis în principiu cererea de intervenție, reținând în esență că intervenienta a justificat interesul promovării unei atare cereri,cât timp ceea ce se reclamă este nelegalitatea deciziei BEC prin care "s-a permis participarea la alegeri a unui competitor electoral(n.r. intervenienta C.) care nu întrunește prevederile art. 56 alin. (4) din Legea 208/2015.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1276 din 24 noiembrie 2020, Curtea de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

Respinge excepțiile inadmisibilității și autorității de lucru judecat, ca nefondate.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca neîntemeiată.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta C..

Obligă reclamanții către intervenientul accesoriu la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 357 RON reprezentând onorariu de avocat.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 1276 din 24 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții A. și B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

După o expunere rezumativă a situației de fapt dedusă judecății, recurenții critică sentința instanței de fond pentru încălcare și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015, validând astfel comportamentul contrar legii al B.E.C. care a admis dosarul de candidatură a unui competitor electoral care se legitimează în baza prevederilor art. 56 alin, 4 cu liste de susținători și nicidecum cu liste de membrii, punându-se greșit semnul egalității între cele două tipuri de liste, de susținători, respectiv de membrii.

Se arată că Legea nr. 208/2015 face distincție clară între noțiunea de Listă de susținători și noțiunea de Listă de membrii, prima fiind reglementată prin art. 54 alin. (5) și (7), iar cea a membrilor, prin art. 54 alin. (6) din aceeași lege.

Afirmă recurenții că în cadrul Deciziei nr. 60/2020 a BEC, organismul central abilitat cu urmărirea procesului de aplicare unitară a dispozițiilor legale privitorae la alegeri și asigurarea interpretării unitare a prevederilor acestora, a înțeles să nu facă o minimă verificare a propriilor acte supuse controlului. Mai mult, prin decizia contestată în cauză, BEC statuează faptul că "...potrivit Procesului-verbal nr. x/BEC/SCD/2020 din data de 01.10.2020, U.D.T.T.M.R. a depus la BEC o listă cuprinzând 5225 de membrii...", ceea ce susține persistența BEC în a pune semnul egalității între o listă electorală de susținători și o listă electorală de membrii a unui ONG care se presupune că reprezintă o minoritate în procesul electoral.

Recurenții afirmă că ceea ce au contestat prin întâmpinare formulată la BEC și soluționată prin Decizia nr. 60/2020 este faptul că s-a permis participarea la procesul electoral a unui competitor care nu întrunește condițiile legale, prin interpretarea eronată a unei hotărâri judecătorești și prin adăugarea la lege.

Susțin recurenții că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, prin raționamentul dezvoltat reținând existența unui "cerc" menit să împiedice accesul la justiție.

În acest sens, instanța de fond a reținut: "...astfel cum cu temei a arătat și pârâtul BEC în decizia atacată,aspectul în discuție nu poate fi valorificat pe calea întâmpinării formulate, dispozițiile art. 59 alin. (7) din Legea 208/2015 statuând în mod clar că deciziile de admitere a candidaturilor adoptate de către birourile electorale de circumscripție nu pot fi cenzurate decât în cadrul contestațiilor formulate potrivit calendarului alegerilor", deși reclamanții au arătat că în contestația formulată în baza prevederilor art. 59 alin. (7) din Legea nr. 208/1015, instanțele de judecată au reținut faptul că nu au temei de drept substanțial, pentru ca în cadrul contestației să cenzureze înscrisuri provenite de la BEC.

În acest context, afirmă recurenții, în prezentul cadru procesual au solicitat instanței să supună controlului de contencios electoral activitatea BEC, care a fost realizată cu depășirea limitelor acestui organism, fără a formula critici în raport de prevederile art. 59 alin. (7) din Legea nr. 208/2015, urmărindu-se ca BEC să fie obligat să își reformuleze cele trei acte emise (procesul-verbal nr. x/01.10.2020, adresele nr. x/18.10.2020 și nr. y/02.11.2020) cu consecința stabilirii valorii juridice a fiecărui act în parte, respectiv, dacă procesul-verbal nr. x/01.10.2020 este consecința depunerii unor liste de susținători electorali sau de membrii ai competitorului electoral, iar dacă cele două adrese conțin sau nu o adăugare la lege din partea B.E.C.

Se mai arată că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că reclamanții nu au arătat în mod concret care dintre dispozițiile art. 12 din Legea nr. 208/2015 au fost încălcate de BEC, în condițiile în care reclamanții au susținut că nicăieri în cadrul art. 12 din lege, BEC nu este îndrituit să califice faptul că o listă de semnături este de fapt o listă de membrii, să constate și să transmită către părți și terți că o anumită situație juridică a fost statuată în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească, aspecte care au dus la imposibilitatea analizării în concret a situației juridice a unui candidat electoral.

În concluzie, recurenții au solicitat casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimata-intervenientă C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, excepția inadmisibilității căii de atac și excepția autorității de lucru judecat, în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În ședința publică de la 11 martie 2022, Înalta Curte a respins excepțiile invocate pentru considerentele arătate în practicaua prezentei decizii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea unei decizii emise de Biroul Electoral Central, prin care s-a respins Întâmpinarea formulată de petenții A. și B. împotriva Procesului-verbal privind depunerea listelor de susținători pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2020 ai C., înregistrat Ia Biroul Electoral Central cu nr. x și a adreselor Biroului Electoral Central cu nr. x/18.10.2020 și cu nr. x/02.11.2020.

Critica de nelegalitate invocată de recurenți asupra celor trei acte contestate a constat în încălcarea de către BEC a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 208/2015, în principal, din perspectiva echivalării noțiunii de "Listă de susținători" cu cea de "Listă de membrii", situație care a condus al acceptarea candidaturii unui competitor electoral care nu întrunea cerințele legale.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu se poate supune cercetării judecătorești legalitatea Deciziei Biroului Electoral Județean nr. 14 Constanța privind admiterea candidaturilor propuse de C. la alegerile electorale pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2020, având în vedere că acest aspect a fost tranșat prin hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în procedura judiciară specială reglementată de art. 59 alin. (7) din Legea nr. 208/2015, procedură inițiată de aceeași reclamanți din prezenta cauză A. și B..

Prin urmare, chestiunea de drept supusă dezlegării în cauză constă în a stabili dacă, prin cele trei acte contestate prin Întâmpinarea soluționată de Decizia nr. 62/10.11.2020, Biroul Electoral Central a încălcat dispozițiile prevăzute la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, prin prisma obligației stabilite la lit. a): "urmărește aplicarea unitară a dispozițiilor legale privitoare la alegeri și asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora;".

Aspectul criticat de recurenți se grefează pe pretinsa confuzie pe care Biroul Electoral Central a făcut-o între noțiunile de susținători și membrii, confuzie care a condus la emiterea celor trei acte contestate prin întâmpinare (proces-verbal și două adrese), prin intermediul cărora, BEC a statuat că potrivit unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. x/2020 că C. îndeplinește condițiile prevăzute de art. 56 alin. (4) din Legea nr. 208/2015 pentru admiterea participării la alegerile parlamentare din 2020.

Achiesând la raționamentul instanței de fond care expune, în mod judicios, finalitatea juridică reală urmărită de reclamanții din cauză, respectiv aceea de a înlătura din competiția electorală candidaturile depuse de intervenienta C., pentru motivul că nu îndeplinește condițiile legale, Înalta Curte reține că această chestiune a fost tranșată definitiv în procedura de contencios electoral realizată în două etape: prima etapă în cadrul contestării Deciziei nr. 23 din 3.10.2023 a BEC de admitere a candidaturilor depuse de C., contestație respinsă prin Hotărârea nr. 3/DEC/APG a Tribunalului București – secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2020 și a doua etapă, în cadrul contestării Hotărârii nr. 2/23.10.2020 a BECJ nr. 14 Constanța, respinsă definitiv prin decizia civilă nr. 180/C/03.11.2020 a Curții de Apel Constanța – secția I civilă.

Astfel, din considerentele hotărârilor judecătorești menționate rezultă, fără putință de tăgadă, că C. îndeplinește condițiile prevăzute de art. 56 alin. (4) din Legea nr. 208/2015 pentru admiterea participării la alegerile parlamentare din 2020, în sensul că a depus la BEC o listă de 5225 membri, reprezentând 15% din numărul total al cetățenilor care, la ultimul recensământ, s-au declarat ca aparținând minorității respective.

Prin urmare, BEC nu avea nicio marjă de interpretare a acestei chestiuni tranșate definitiv prin hotărâre judecătorească, astfel încât cele trei acte contestate și Decizia nr. 62/2020 reflectă realitatea juridică stabilită de instanța judecătorească.

În acest context, Înalta Curte constată că distincția între Lista de susținători și Lista de membrii, pe care recurenții-reclamanți încearcă să o transforme într-o critică de nelegalitate a actului administrativ-jurisdicțional contestat, este total falsă, având în vedere că intervenientei UDTTM îi sunt aplicabile dispozițiile art. 56 alin. (4) din Legea nr. 208/2015 care vorbește de membrii, hotărârile judecătorești menționate folosesc aceeași noțiune, iar faptul că organizația intervenientă și-a intitulat lista depusă la BEC "Lista de susținători", nu are relevanță juridică, neputând schimba natura juridică a înscrisului respectiv, care conținea de fapt numele membrilor, astfel cum au stabilit și instanțele de contencios electoral.

De altfel, Înalta Curte reține că această pretinsă confuzie făcută de BEC între cele două noțiuni, a fost invocată de recurenții A. și B. și în contestația electorală formulată împotriva Hotărârii nr. 2/23.10.2020 a BECJ nr. 14 Constanța, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 180/C din 03.11.2020 a Curții de Apel Constanța – secția I civilă, în sensul respingerii acesteia.

În considerentele mai susmenționatei decizii s-a reținut că: "Prin urmare, condiția de depunere a listei de membrii la BEC în vederea verificării reprezentativității organizației de utilitate publică UDTTMR a fost considerată îndeplinită de către BEC iar această apreciere a și fost analizată de o instanță judecătorească în dosarul nr. x/2020 printr-o hotărâre definitivă a cărei putere de lucru judecat, în mod corect a fost reținută de către instanța de fond".

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

În raport de soluția prefigurată, Înalta Curte va admite cererea intimatei-interveniente de acordare a cheltuielilor de judecată, fiind îndeplinite condițiile art. 453 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat și va obliga recurenții-reclamanți la plata sumei de 2380 RON către intimata-intervenientă C., cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1276 din 24 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții-reclamanți la plata sumei de 2380 RON către intimata-intervenientă C., cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2022.