ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1026/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2349 din 13 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a anulat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3805 din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Împotriva Deciziei nr. 2349 din 13 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a susținut că instanța avea obligația de a calcula taxa de timbru aferentă căii de atac formulate și de a comunica părții o citație prin care să indice acest cuantum pentru a fi achitat de recurentă. Ori, o astfel de citație nu a fost comunicată, dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, fiind încălcate.

Contestatoarea a mai invocat și prevederile art. 33 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, arătând că, în raport de acestea, atunci când reclamantul nu a fost legal citat și nici nu s-a prezentat la termenul la care a avut loc judecarea cererii de reexaminare, acesta are deschisă calea unei contestații în anulare, întemeiate pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

În măsura în care instanța va aprecia că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea a solicitat ca la soluționarea contestației în anulare să se aibă în vedere dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., anularea cererii de recurs fiind rezultatul unei erori materiale.

Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația în anulare introdusă de contestatoarea S.C. A. S.R.L..

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecată".

Motivul de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. vizează o situație obiectivă, în care partea nu a fost legal citată și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, legiuitorul prezumând necunoașterea de către aceasta a termenului de judecată și, prin urmare, vătămarea adusă drepturilor sale procesuale.

În cauza de față, contestatoarea a învederat că decizia contestată este nelegală întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor privind citarea părților, în condițiile în care obligația de plată a taxei judiciare de timbru nu le-a fost adusă la cunoștință, nefiindu-i comunicată o citație în acest sens.

Referitor la procedura de citare îndeplinită în cauză, contrar susținerilor contestatoarei, aceasta a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x.

În ceea ce privește obligația de plată a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa, Înalta Curte reține că, în cauză, reclamanta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON - dosar recurs, iar prin citația emisă în data de 29 martie 2021 s-a dispus citarea acesteia cu mențiunea de a achita, în completare, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Totodată, deși conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că judecarea recursului declarat în dosarul nr. x/2017 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește citarea părților.

De asemenea, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

În cauză, în raport cu înscrisurile aflate la dosar la momentul analizei de către Înalta Curte a excepției insuficientei timbrări a recursului, invocată din oficiu, reiese că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita (în completare) taxa judiciară aferentă recursului promovat, potrivit dovezii/procesului-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x, reclamanta nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului fiind prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în momentul soluționării recursului, judecătorii nu au comis nicio eroare materială, având în vedere că la dosar nu exista dovada achitării, în completare, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON.

Prin urmare, având în vedere că soluția pronunțată prin decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestatoare, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2349 din 13 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.