CtEDO 18.09.2007 Auto

CASE OF NOWAK v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
18.09.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
No violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-3 - Length of pre-trial detention)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF NOWAK v. POLAND (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1971 și trăiește în Brzeg. La 21 mai 1999, Curtea de district Brzeg (Sād Rejonowy) a emis un anunț „vântat” în ceea ce privește reclamantul și alți bărbați în legătură cu o anchetă privind acuzațiile făcute de șase femei, unele dintre care erau minori, că un grup de mai mulți bărbați le-a violat, le-a amenințat, le-a bătut și le-a forțat să ia droguri. Mandatul de arestare a fost eliberat după ce serviciul de procuror a stabilit că reclamantul a intrat în ascunzătoare și poliția a încercat fără succes să-l aresteze. La 21 iulie 1999, poliția a încercat să aresteze reclamantul. Cu toate acestea, el a reușit să evadeze încercând în procesul de a rula peste ofițeri de poliție în timp ce conducea. La 9 august 1999, reclamantul a fost arestat de poliție. La momentul arestării, el a fost în posesia unei arme de foc și a unui document de identificare falsificat. La 13 august 1999, Curtea de District Opole a ordonat ca reclamantul să fie retras în custodie, având în vedere suspiciunile rezonabile că a comis următoarele infracțiuni: violul de grup repetat cu cruzime agravată în timp ce acționează într-o bandă criminală organizată, conducerea unei bande organizate, furnizarea unor victime minore cu droguri, falsificarea unui document de identificare și distrugerea unei mașini de poliție. Curtea a constatat, de asemenea, că, având în vedere că el a fost exclus în trecut, a existat un risc ca reclamantul să se ascundă din nou și să încerce să influențeze victimele. Reclamantul a apelat împotriva deciziei de depunere a detenției sale în reținere, dar apelul său a fost respins la 3 septembrie 1999 de către Curtea Regională Opole (Sīd Okręgowy). La 18 octombrie 1999, Curtea Regională Opole a prelungit detenția reclamantului, bazată pe suspiciunile rezonabile ale faptului că a comis infracțiunile și asupra complexității anchetei care nu au fost încă încheiate de procuror. 10. La 13 decembrie 1999, Curtea a hotărât că detenția reclamantului ar trebui prelungită. Acesta a considerat că, în plus față de suspiciunile puternice împotriva reclamantului, severitatea sentinței care ar putea fi impuse și riscul de manipulare a probelor sale și de influențare a martorilor justificate care l-au ținut în custodie. În plus, instanța se baza pe riscul că, având în vedere că s-a absonat în trecut, s-ar putea ascunde din nou. Curtea a observat, de asemenea, că numai detenția în reținere ar asigura apariția reclamantului la procesul. 11. La 16 decembrie 1999, reclamantul a fost inculpat în fața Curții Regionale Opole. Se pare că prima audiție a avut loc la 26 aprilie 2000. În 2000, instanța judecătorească a avut loc în total 13 audieri. 12. Ulterior, detenția reclamantului a fost prelungită prin deciziile din 12 iunie și 13 noiembrie 2000 și 15 mai 2001. Deciziile s-au bazat pe motivele de detenție date în ocazii anterioare. 13. După aceea, pe măsură ce durata deținutului reclamantului a ajuns la termenul statutar de 2 ani prevăzut la art. 263 § 3 din Codul de Procedință Penală (Kodeks postępowania karnego), Curtea regională a solicitat Curtea de Apel Wrocław (Sād Apelacyjny) cerând ca detenția reclamantului să fie prelungită dincolo de acest termen. La 28 iunie 2001, Curtea de Apel Wrocław a permis cererea și a prelungit detenția anterioară. Curtea de Apel și-a bazat decizia pe suspiciunile rezonabile că reclamantul a comis infracțiuni grave și pe riscul că ar putea interfera cu cursul justiției. La 7 noiembrie 2001, Curtea de Apel Wrocław a decis din nou să prelungească detenția anterioară a reclamantului, constatand că motivele inițiale ale detenției sunt încă valabile. În plus, instanța a examinat cursul procedurii dinainte de Curtea Regională Opole și a convenit că cazul a fost deosebit de complex și de timp consumat, având în vedere numărul acuzat și cantitatea considerabilă de probe care trebuiau examinate, considerând că instanța de judecată a acționat cu diligență, deoarece a luat dovada de la 19 martori în ultimele șapte audieri. 15. La 13 februarie 2002, Curtea de Apel a prelungit detenția reclamantului până la 15 mai 2002 16. Cu toate acestea, instanța de judecată a solicitat din nou prelungirea detenției reclamantului. La 8 mai 2002, Curtea de Apel a acordat cererea. Cu toate acestea, a criticat Curtea Regională pentru întârzierea cazului și a solicitat instanței de judecată „să ia măsuri adecvate și mai intensive pentru a termina procesul”. Curtea a luat în considerare, de asemenea, faptul că acuzatul a fost parțial responsabil pentru durata procedurii deoarece a depus cereri vexative pentru a fi auzite noi dovezi și nu a respectat termenele pentru depunerea de noi cereri. 17. Nu au fost de folos numeroasele cereri de eliberare și de apeluri ale reclamantului împotriva deciziilor de prelungire a detenției sale. 18. Curtea Regională Opole a organizat 23 de audieri în 2001 și 21 de audieri în 2002. La 31 iulie 2002, Curtea Regională Opole a pronunțat o hotărâre în care a constatat că reclamantul a fost vinovat de mai multe conturi de violuri repetate de grup cu agrevare a cruzimei și deșeuri false comise în timp ce acționează într-o bandă criminală organizată. Reclamantul a fost, de asemenea, condamnat pentru administrarea unei substanțe psihotrope necunoscute către unele dintre victime și utilizarea unui document de identitate falsificat. Curtea a achitat reclamantul de a fi liderul bandei criminale organizate. Reclamantul a fost condamnat la 11 ani de închisoare. Reclamantul și alte acuzate au apelat. 19. La 2 iunie 2003, Curtea de Apel Wroclaw a dat o hotărâre. La 11 martie 2005, Curtea Supremă a respins recursul de cassare ca fiind evident nefondat. 21. Legea și practicile interne relevante privind impunerea deținutului în reținere (aresztowanie tymczasowe), motivele pentru prelungirea sa, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte, așa-numite „mesure preventive” (środki zapobiegawcze) sunt exprimate în hotărârile Curții în cazul Gołek c. Polonia, nr. 31330/02, §§ 27-33, 25 aprilie 2006 și Celejewski c. Polonia, nr. 17584/04, §§ 22-23, 4 august 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă