ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 278/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel București – secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 531 din 30 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins apelul formulat de apelantul A., în calitate de administrator special al B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5099/19.10.2021, pronunțate de Tribunalul București – secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele C. și D., administrator judiciar al B. S.R.L., ca nefondat; a obligat apelantul la plata către intimata D., administrator judiciar al B. S.R.L., a sumei de 1.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamantul A., administrator special al B. S.R.L.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la data de 08.09.2022, sub nr. x/2019/a20.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 16.11.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 09 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac a recursului, invocată din oficiu, raportat la prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită și să respingă recursul, ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În cauză, Înalta Curte reține că obiectul recursului de față îl constituie decizia civilă nr. 531 din 30 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins apelul formulat de apelantul A., în calitate de administrator special al B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5099/19.10.2021, pronunțate de Tribunalul București – secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele C. și D., administrator judiciar al B. S.R.L., ca nefondat, și a fost obligat apelantul la plata către intimata D., administrator judiciar al B. S.R.L., a sumei de 1.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată- obiectul cauzei, constituindu-l contestație tabel definitiv de creanțe.

După cum rezultă din analizarea rezumativă a actelor dosarului, acțiunea dedusă judecății a fost întemeiată pe dispozițiile art. 113 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, potrivit cărora:

"(1) După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute;

(2) Contestația se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației;

(3) Judecarea contestației se va face cu respectarea prevederilor art. 111 alin. (4) (...)".

Conform dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului- sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Or, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

La alin. (2) teza finală al aceluiași text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 se prevede că: "De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Reținând criteriul materiei, din coroborarea dispozițiilor evocate, rezultă că decizia recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Așadar, această decizie, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate este o decizie definitivă, în înțelesul legii de procedură civilă și în atare condiții, hotărârea dată în apelul exercitat împotriva unei hotărâri pronunțate pe temeiul art. 111 și art. 113 din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului, în condițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, reclamantul, în speță, neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care a înțeles să o folosească.

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual-civilă a reglementat condițiile examinării cauzei civile în grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Respingerea cererii de recurs de față, ca inadmisibilă, nu încalcă dreptul recurentului de acces la justiție, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția României, în acest sens instanța reținând că în cauza Botten împotriva Norvegiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze.

Din moment ce recurentul-reclamant a beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în căile de atac prevăzute de lege, nu se poate susține că prin respingerea, ca inadmisibil, a prezentului recurs i se încalcă accesul la justiție, cu atât mai mult cu cât hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor legale, definitivă, deci, împotriva acesteia nu este prevăzută calea de atac a recursului.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., văzând dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ.., prin raportare la art. 43 alin. (1), coroborat cu art. 113 din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. administrator special al B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 531 din 30 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2023.