ÎCCJ, decizie (scj.ro #202991)

Cauză suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă. Decesul uneia dintre părți. Suspendarea cauzei în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din același cod. Efecte

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Procedura în fața primei instanțe. Unele incidente procedurale

Index alfabetic: Acțiune în constatarea nulității absolute

Hotărâre AGA

Suspendarea judecății în temeiul art. 413 alin. 1  pct. 1 Cod procedură civilă

Decesul părții

Suspendarea judecății în temeiul art. 412 alin. 1  pct. 1 Cod procedură civilă

C. proc. civ., art. 38, art. 153, art. 160 alin. (3), art. 178 alin. (2)-(3), art. 249,

art. 258, art. 264, art. 412 alin. (1) pct. 1, art. 413 alin. (1) pct. 1

Neregularitatea unei proceduri de citare poate fi invocată de celelalte părți numai la termenul la care s-a produs, dispozițiile art. 153 și ale art.160 alin. (3) coroborându-se cu art. 178 alin. (2) și (3) C. proc. civ. privind nulitatea relativă.

În raport cu dispozițiile imperative ale art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privind suspendarea de drept prin decesul uneia din părțile procesului nu se poate susține încălcarea art. 153 alin. (2) din același cod privind îndeplinirea procedurii de citare cu părțile decedate.

În cazul în care la termenul la care

părțile au fost citate în vederea discutării repunerii pe rol a cauzei care era suspendată în temeiul art. 413

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța a constatat decesul a doi intimați, corect a considerat că a intervenit în mod obligatoriu, în baza legii, suspendarea de drept a judecării cauzei, conform art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Modificându-se doar temeiul suspendării, cursul judecății fiind în continuare oprit, prin încheierile ulterioare de respingere a cererilor de reluare a judecății s-au analizat în mod corect dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și nu cele ale art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respingerea cererilor de repunere pe rol a cauzei urmărind tocmai garantarea dreptului de apărare al părților și asigurarea principiului contradictorialității, fiind un mijloc de asigurare a regularității desfășurării judecății.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 189 din 7 februarie 2023

reclamanții A., B., C., D., toți în calitate de acționari ai societății debitoare E. S.A., au solicitat în contradictoriu cu pârâții E. S.A., prin lichidator judiciar C.I.I. F., G. și H., ca prin hotărârea ce se va pronunța:

I. Să se constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a societății debitoare E. S.A. din data de 25 noiembrie 2013, respectiv nulitatea absolută a hotărârii asociaților în ceea ce privește:

- înlocuirea acționarului I. S.R.L. - lichidat și radiat prin sentința nr. 200/F/2013 a Tribunalului Alba, dosar nr. x/107/2009, cu foștii asociați ai acestei societăți: G. și H., în cote egale, de 50% din totalul de 97.140 acțiuni, reprezentând 87,0025% din capitalul social al societății E. S.A.;

- oferta de cumpărare a acțiunilor deținute de acționarii minoritari la valoarea nominală a acțiunilor;

- desemnarea doamnei G. ca administrator special al societății E. S.A. în perioada falimentului.

Pe cale de consecință, s-a solicitat să se constate că:

- G. și H. nu au calitatea de acționari ai societății E. S.A.;

- G. nu are calitatea de administrator special de la data de 25 noiembrie 2013.

II. Totodată, s-a solicitat să se dispună anularea tuturor actelor subsecvente efectuate de G., în calitate de acționar al societății E. S.A. și de administrator special în cadrul dosarului de faliment nr. x/107/2011 al Tribunalului Alba, precum și a dosarelor asociate, retroactiv, începând cu data de 25 noiembrie 2017. De asemenea, a mai solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziții din Codul civil, Codul de procedură civilă, Legea nr. 31/1990, Legea nr. 85/2006.

La data de 29 septembrie 2017, Cabinet Individual de Insolvență F., lichidator judiciar al debitoarei în faliment, societatea E. S.A., a formulat

cerere de intervenție

, solicitând instanței introducerea în cauză a C.I.I. F., ca reprezentant al debitoarei, iar în contextul aprobării cererii, să se dispună admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal.

La termenul de judecată din 13 noiembrie 2017, pârâta G. a depus cerere de intervenție, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia în acțiunea introductivă, excepția lipsei interesului procesual al reclamanților, excepția puterii lucrului judecat a sentinței nr. 971/F/2017, rămasă irevocabilă prin nerecurare, pronunțată în dosarul nr. x/107/2011 al Tribunalului Alba, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii introductive de instanță, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 13 noiembrie 2017, acționarii societății E. S.A., J., K., L., ș.a. au depus cerere de intervenție.

Prin sentința nr. 7/COM/2017, pronunțată de Tribunalul Alba, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, în dosarul nr. x/107/2017,

au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat și puterii de lucru judecat invocate în cauză.

A fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienții J., K., L., ș.a., în calitate de acționari ai societății E. S.A.; a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D., toți în calitate de acționari ai debitoarei E. S.A., în contradictoriu cu pârâții E. S.A., G. și H. și, în consecință; s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a societății E. S.A. din 25 noiembrie 2013, respectiv nulitatea absolută a hotărârii asociaților în ceea ce privește: înlocuirea acționarului I. S.R.L. - lichidat și radiat prin sentința nr. 200/F/2013 a Tribunalului Alba (dos. x/107/2009) cu foștii asociați ai acestei societăți, G. și H., în cote egale, de 50% din totalul de 97.140 acțiuni, reprezentând 87,0025% din capitalul social al societății E. S.A.; oferta de cumpărare a acțiunilor deținute de acționarii minoritari la valoarea nominală a acțiunilor; desemnarea doamnei G. administrator special al societății E. S.A. în perioada falimentului. S-a constatat că pârâții G. și H. nu au calitate de acționari în cadrul societății E. S.A. S-a constatat că G. nu are calitatea de administrator special de la data de 25.11.2013.

S-a dispus anularea tuturor actelor subsecvente efectuate de G., în calitate de acționar al societății E. S.A. și de administrator special în cadrul dosarului de faliment nr. x/107/2011 al Tribunalului Alba, precum și a dosarelor asociate, retroactiv, începând cu data de 25.11.2017.

Au fost obligați pârâții G. și H. la plata către reclamanți a sumei de 5100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 5000 lei reprezentând onorariu avocațial și 100 lei taxă judiciară de timbru.

Prin

încheierea din 15 ianuarie 2019

, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția a II-a civilă s-a dispus

suspendarea judecării cauzei

până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/176/2018 al Judecătoriei Alba Iulia.

Prin

încheierea din 6 octombrie 2020

, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția a II-a civilă, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de intimații  A., B., C. și D.

În considerentele acestei încheieri s-a reținut că pârâții M. și N. sunt decedați, iar apelanta nu s-a prezentat și nu a solicitat acordarea unui termen în vederea introducerii în cauză a moștenitorilor, astfel încât s-a constatat că a intervenit

suspendarea de drept

pentru decesul a două părți.

Prin

încheierea din 8 decembrie 2020

, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția a II-a civilă, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de apelanta O. (fostă G.) și, în consecință, a fost menținută măsura suspendării de drept a cauzei.

Instanța a reținut că subzistă motivul suspendării, niciuna din părțile interesate în reluarea judecății nu a făcut dovada că succesiunea ar fi fost dezbătută și cine sunt persoanele moștenitoare care ar trebui introduse în cauză.

Prin

încheierea din 23 februarie 2021

, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția a II-a civilă s-a respins cererea de reluare a judecării cauzei formulată de apelanta O. (fostă G.) ca nedovedită, fiind menținută măsura suspendării.

3.

Împotriva încheierilor din 6 octombrie 2020, 8 decembrie 2020 și 23 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția a II-a civilă, recurenta O. (fostă G.) a declarat recurs,

fiind întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă O. (fostă G.) a susținut că încheierea din 6 octombrie 2020 este nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În primul rând, s-a învederat că instanța nu putea să se pronunțe asupra cererii de repunere pe rol a cauzei, întrucât procedura nu era legal îndeplinită și nu exista la dosar nicio dovadă a decesului intimaților, ci doar mențiunea din dovada îndeplinirii procedurii de citare, care nu este un act doveditor al decesului, în cauză fiind vorba despre o nulitate necondiționată, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

În plus, s-a susținut că încheierea este nelegală și pentru faptul că instanța de apel a constatat că a intervenit suspendarea de drept și a dispus ulterior respingerea cererii de repunere pe rol, în opinia recurentei considerentele și dispozitivul neavând nicio legătură între ele.

Prin încheierile din 8 decembrie 2020 și 23 februarie 2021, deși nu s-a dispus niciodată suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța de apel a respins cererile de reluare a judecării cauzei cu argumentarea că subzistă motivul suspendării.

În opinia recurentei, și aceste încheieri sunt nelegale, fiind date cu încălcarea dispoziției din încheierea de ședință din 15 ianuarie 2019 prin care a fost suspendată cauza în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și cu încălcarea dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel că sunt lovite de nulitate absolută, normele de procedură încălcate neputând să atragă o altă nulitate.

Recurenta-pârâtă O. (fostă G.) a mai subliniat că nu trebuie să se facă dovada dezbaterii succesiunii pentru a fi admisă cererea de repunere pe rol a cauzei, în situația în care dosarul a fost suspendat în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ci doar să se indice moștenitorii pentru a fi introduși în cauză. Totodată, s-a arătat că motivul suspendării cauzei a fost altul, acela de soluționare a dosarului nr. x/107/2018, dosar care era deja soluționat definitiv la momentul în care instanța s-a pronunțat prin încheierile atacate, astfel că încheierile recurate sunt nelegale.

La data de 17 martie 2022, intimata societatea E. S.A., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență P., a depus la dosar

întâmpinare

, prin care a solicitat admiterea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 iunie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părțile nu au exercitat acest drept.

Prin încheierea din 18 octombrie 2022 s-a admis în principiu recursul și s-a stabilit termen de judecată, în ședință publică, la data de 15 noiembrie 2022, cu citarea părților, când s-a amânat judecata la termenul din 7 februarie 2023.

Analizând încheierile atacate, prin raportare la criticile invocate și la apărările formulate, Înalta Curte urmează a respinge recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare

:

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (5) C. proc. civ. privind încălcarea regulilor de procedură care atrage sancțiunea nulității hotărârii recurate, criticile nefiind fondate.

În legătură cu încheierea din 6 octombrie 2020, de suspendare a judecății apelului în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta susține incidența art. 176 pct. 6 C. proc. civ. privind nulitatea necondiționată pentru neîndeplinirea procedurii legale de citare, conform art. 153 C. proc. civ. cu doi dintre intimați, în legătură cu care se susține că mențiunile de pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare nu puteau proba decesul acestora și, deci, nici incidența suspendării de drept a judecării cauzei.

Alegațiile recurentei vor fi înlăturate, constatându-se pentru început că nu se invocă nelegala procedură de citare a recurentei, în calitate de persoană vizată direct de această pretinsă neregularitate procedurală din apel.

Chiar dacă principiile fundamentale ale procesului civil pe care se întemeiază regula generală a obligativității citării legale a părților sunt de ordine publică, dispozițiile din Codul de procedură civilă au instituit o anumită conduită procesuală care să asigure celeritatea soluționării cauzei, în sensul că neregularitatea procedurală privind citarea trebuie verificată și înlăturată în termenul strict reglementat.

Astfel, neregularitatea unei proceduri de citare poate fi invocată de celelalte părți numai la termenul la care s-a produs, dispozițiile art. 153 și ale art. 160 alin. (3) coroborându-se cu art. 178 alin. (2) și (3) C. proc. civ. privind nulitatea relativă.

Prin urmare, în lipsa vătămării directe a recurentei, nu se poate valorifica acest motiv de recurs, după cum în raport cu dispozițiile imperative ale art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privind suspendarea de drept prin decesul uneia din părțile procesului nu se poate susține încălcarea art. 153 alin. (2) C. proc. civ. privind îndeplinirea procedurii de citare cu părțile decedate.

Pe de altă parte, premisa incidenței dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv intervenirea în cursul procesului a decesului unor părți, este în afara disputei, din moment ce în conținutul memoriului de recurs se arată tocmai îndeplinirea de către recurentă a obligației de indicare a moștenitorilor acestora, în vederea continuării judecății apelului.

Nu pot fi reținute nici criticile în legătură cu incongruența considerentelor și dispozitivului încheierii recurate din 6 octombrie 2020.

Astfel, la termenul de judecată din 6 octombrie 2020, părțile au fost citate în vederea discutării repunerii pe rol a cauzei care era suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Constatându-se decesul a doi intimați, instanța de apel a considerat corect că a intervenit în mod obligatoriu, în baza legii, suspendarea de drept a judecării cauzei. Instanța de apel a constatat intervenirea împrejurărilor la care face referire art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei urmărind tocmai garantarea dreptului de apărare al părților și asigurarea principiului contradictorialității, fiind un mijloc de asigurare a regularității desfășurării judecății.

Modificându-se doar temeiul suspendării, cursul judecății fiind în continuare oprit, în mod corect s-a trecut în dispozitivul încheierii recurate din 6 octombrie 2020 soluția de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei. Efectul procedural a fost de menținere a întreruperii cursului judecății.

Rezultă că prin încheierile ulterioare de respingere a cererilor de reluare a judecății    s-au analizat în mod corect dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., și nu ale art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, instanța de apel nu era obligată să acorde un nou termen care să aibă ca scop introducerea în cauză a moștenitorilor, în lipsa unei învestiri în temeiul principiului disponibilității, printr-o cerere formulată de partea interesată, potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta nefiind prezentă la termenul din 6 octombrie 2020.

De asemenea, prin încheierea recurată din 8 decembrie 2020 s-a menținut corect suspendarea judecării cauzei, nefiind indicați moștenitorii în vederea introducerii în cauză.

În legătură cu încheierea recurată din 23 februarie 2020, recurenta contestă măsura respingerii cererii de repunere pe rol a judecării cauzei, cu motivarea că nu îi revenea obligația de a face dovada deschiderii succesiunii.

Înalta Curte constată că prin această încheiere, instanța de apel a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulate de recurentă ca nedovedită, constatându-se că nu a depus, atașat listei cu indicarea moștenitorilor, niciun fel de acte doveditoare.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de apel nu a limitat obiectul probei la dovada dezbaterii succesiunii, ci a reținut lipsa oricărei probe în sensul dovedirii că persoanele indicate de recurentă au calitate de succesibili cu vocație succesorală legală efectivă ori valorificată în concret printr-un certificat de moștenitor.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 38 C. proc. civ., calitatea de parte se poate transmite legal ori convențional, ca urmare a transmisiunii în condițiile legii a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății.

În cazul persoanelor fizice, transmisiunea legală a calității procesuale pasive poate avea loc prin succesiune, moștenitorii care succed părții decedate preluând drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial și dobândind astfel legitimare procesuală în cauză.

Întrucât art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. statuează că suspendarea de drept prin decesul uneia din părți se produce până la introducerea în cauză a moștenitorilor, instanța învestită cu cererea de reluare a judecării cauzei este îndrituită să procedeze la analiza îndeplinirii acestei condiții procedurale, în măsura în care reiese din probele administrate la termenul la care se cere redeschiderea judecății.

Înalta Curte constată că, pentru a se stabili calitatea de moștenitori, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. proc. civ., privind sarcina probei, părților interesate le revenea obligația dovedirii preluării drepturilor și obligațiilor în legătură cu calitatea de succesori legali ai acționarilor din cadrul procesual pasiv al cauzei, în vederea continuării judecății, pentru stabilirea existenței drepturilor și obligațiilor afirmate prin cererile deduse judecății.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 258 și art. 264 C. proc. civ. atribuie exclusiv instanței devolutive puterea de apreciere asupra probelor administrate ori de a decide administrarea probelor care sunt concludente și utile pentru stabilirea unei situații de fapt.

Instanța de apel a reținut lipsa dovezilor unei vocații succesorale concrete și, deci, neîndeplinirea cerințelor legale pentru continuarea judecății prin indicarea moștenitorilor, nefiind încălcate regulile de procedură care să atragă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte formulează și observația că recurenta nu a formulat critici din perspectiva nesocotirii de către instanța de prim control judiciar a unor dispoziții de drept material în legătură cu vocația succesorală a persoanelor indicate în calitate de moștenitori la termenul din 23 februarie 2020.

În cadrul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta invocă și existența mai multor cereri de repunere pe rol a cauzei judecării apelului care nu au primit o soluționare din partea instanței.

Înalta Curte reține, în acest context, că interesul procesual al căii extraordinare de atac a recursului nici nu se mai află în legătură cu repunerea pe rol a cauzei, constatându-se că instanța de apel a dispus reluarea judecății și a invocat excepția perimării, ci, în această situație, cu calculul termenului de perimare, instanța de apel suspendând judecata în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea recursului pendinte.

Confirmând susținerile recurentei, Înalta Curte constată că mai multe cereri ale părților (inclusiv ale recurentei) de reluare a judecății - din datele de 26 iunie 2019, 19 septembrie 2019, 22 octombrie 2019 și 3 iunie 2020 - deși înregistrate în dosarul cauzei, nu au primit o soluționare prin încheierea recurată din 6 octombrie 2020, împrejurare care, deși relevantă din perspectiva cursului perimării și a art. 416 alin. (3) C. proc. civ., nu este aptă să conducă la admiterea căii extraordinare de atac a recursului. Aceasta întrucât, în măsura în care prin încheierile privind suspendarea judecății instanța a omis să se pronunțe asupra vreunei cereri, se poate solicita completarea hotărârii în același termen în care se poate declara recurs în temeiul art. 444 C. proc. civ., însă potrivit art. 445 C. proc. civ. completarea nu se poate cere pe calea recursului, criticile fiind înlăturate.

Pentru toate considerentele expuse anterior, nefiind îndeplinite condițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul declarat împotriva încheierilor din 6 octombrie 2020, 8 decembrie 2020 și 23 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția a II-a civilă.