Decizia nr. 982/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată la data de 20.04.2022pe rolul Curții de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022/a2, petentul A. a solicitat reexaminarea încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată nr. 69/07.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Oradea. În motivarea cererii, petentul a arătat că, în fapt, prin încheierea nr. 69/07.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Oradea, instanța a anulat cererea sa de chemare în judecată întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit.

Hotărârea instanței de fond. Prin încheierea nr. 92/CA/PI din data de 17.05.2022, Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal a anulat ca netimbrată cererea de reexaminare formulată de petentul A., împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată nr. 69/07.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Oradea.

Cererea de recurs. Împotriva încheierii nr. 92/CA/PI din data de 17.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 22 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Analizând cererea de recurs prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele în continuare arătate: Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părțile interesate sau procurorul pot solicita (instanței de control judiciar) reformarea hotărârii pronunțate de instanța de fond sau de apel. Desfășurarea judecății în recurs se concretizează în controlul exercitat de instanța superioară asupra legalității hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre a fost atacată. El poate fi exercitat numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. potrivit cărora "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; 2. dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii; 3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii; 4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac. Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor. Sub acest aspect, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, precum și cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Or, în speță, se constată că prin încheierea nr. 92/CA/PI din data de 17.05.2022, Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal a anulat ca netimbrată cererea de reexaminare formulată de petentul A., împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată nr. 69/07.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Oradea. Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., "Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării." Conform art. 200 alin. (7) din același Cod, "Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)." În raport de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că încheierea nr. 92/CA/PI din data de 17.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal este definitivă de la pronunțare, nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului. Înalta Curte reține că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Concret, Înalta Curte constată că instanța de recurs a fost învestită o cerere formulată împotriva unei hotărâri pentru care nu este prevăzută vreo cale de atac, aspect în raport de care rezultă că demersul recurentului este inadmisibil. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care vizează exercitarea acțiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiții de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părții interesate de a sesiza instanța. Prin urmare, instanța de control constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva hotărârii atacate, întrucât hotărârea atacată nu face parte din categoria celor supuse recursului. Totodată, Înalta Curte mai constată că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt înregistrate numeroase cereri formulate de reclamantul A. și în majoritatea, acesta nu achită taxele judiciare de timbru necesare soluționării cauzelor deduse judecății, context în care se poate observa exercitarea drepturilor procesuale în mod abuziv. Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.: "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului rticol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON: a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice." Față de exercitarea repetată a căii de atac a recursului, împotriva unor hotărâri definitive, pentru care normele de drept procesual nu au prevăzut această cale de atac, Înalta Curte constată o manifestare abuzivă a drepturilor procesuale și apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica reclamantul A., o amendă judiciară în cuantum de 700 RON.

Temeiul legal al soluției adoptate Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil și, totodată, va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.