ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 757/2023

Ședința publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 06.08.2021, sub nr. unic de dosar x/2021, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții B., C., și Inspecția Judiciară, plângere împotriva judecătorului B. de la Tribunalul Brașov si a judecătorului C. de la Curtea de Apel Brașov.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 747/2022 din data de 13 aprilie 2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității contestației, invocată de pârâți, respingând contestația formulată de reclamantă, ca fiind inadmisibilă.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. și, fără a încadra criticile sale în unul sau mai multe dintre motivele strict și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a susținut în esență că i-au fost încălcate drepturile constituționale, nici o instanță și nici Inspecția Judiciară nu i-au putut răspunde cine a dat-o în judecată.

Consideră că, continuarea unui proces fără fond s-a făcut din cauza încălcărilor repetate ale prevederilor C. proc. civ., cu rea credință din partea judecătorilor nominalizați.

Inspecția Judiciară nu a răspuns, nu a explicat cum a fost posibil ca, din 20 de judecători de la Curtea de Apel Brașov, tocmai doamna judecător C., fosta colegă a doamnei judecător B., de la Tribunalul Brașov, să primească " aleatoriu" cererea sa de strămutare a procesului.

Inspecția Judiciară nu răspunde nici la înlocuirea domnului judecător D. de la Tribunalul Brașov cu doamna judecător E., nici legal de dispariția din dosar a procesului-verbal, vizualizat în dosarul electronic și înaintat la Inspecția Judiciară și CSM, prin care pentru dosarul de la Tribunalul Brașov era desemnat judecătorul D., nicidecum doamna judecător E..

Mai susține recurenta că nimic nu poate motiva sau explica un proces nelegitim, care se continuă sine die. Este o insultă la adresa CEDO să se treacă cu vederea, făcându-se referire la alte procese, în condițiile în care această instanță are dovada clară a specimenelor de semnături ale reprezentanților legali ai firmei, semnături care nu se regăsesc nicăieri în dosarul nr. x/2020, nici în dosarul de la Curtea de Apel Brașov, legat de solicitarea de strămutare a procesului.

În schimb, apar doar înscrisuri cu antet și subsol de la firme terțe, cu semnături indescifrabile din partea unor persoane fără capacitate procesuală, uneori fără să fie identificabile, chiar ajungând să scrie inițiale în loc de semnături, fără nici o explicație și fără ca judecătorii sau Inspecția Judiciară să motiveze în vreun fel luarea în considerare a acestor înscrisuri.

Consideră că s-au încălcat prevederile art. 21 din Constituția României, precum și prevederile art. 6 din Declarația Drepturilor Omului.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă au formulat întâmpinări intimatele – pârâte Inspecția Judiciară și C..

În cadrul întâmpinării sale, Inspecția Judiciară a solicitat a se constata nulitatea recursului și, pe cale de consecință, a se anula recursul promovat de reclamantă, ca nemotivat.

Susține intimata că din lecturarea cererii de recurs se poate constata cu ușurință că recurența nu înțelege să indice în susținerea recursului nici un temei de drept dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reiterarea aspectelor invocate în cuprinsul acțiunii introductive de instanță neputând fi, în nici un caz, calificate drept motive de nelegalitate.

Deopotrivă, arată că, în cuprinsul recursului nu a fost indicată nicio normă de drept material care să fi fost încălcată sau aplicată greșit la pronunțarea sentinței de fond și nu a fost arătat nici un motiv pentru care hotărârea recurată nu ar fi în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, astfel că, susținerile prezentate de recurentă nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În cadrul întâmpinării sale, intimata –pârâtă C., a invocat excepția nulității recursului, atât pentru netimbrarea sa, cât și raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. susținând că motivele de recurs nu numai că nu se încadrează în niciunul din cele expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dar nu au nici legătură cu soluția pronunțată de instanța de fond, de respingere a cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile, conform art. 45 alin. (3) și (4) din Legea nr. 317/2004, raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 193 C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinări

Recurenta – reclamantă A. a răspuns la apărările celor două intimate-pârâte Inspecția Judiciară și C., în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, în ceea ce o privește pe Inspecția Judiciară, respectiv în cadrul unor Note, în ceea ce privește apărările intimatei C., susținând, în esență, că judecătorii au încălcat normele legale aducându-i prejudiciu material și moral și de aceea a solicitat tragerea la răspundere a acestora și despăgubiri comensurate la valoarea salariilor acestora, hotărârea Curții de Apel București fiind injustă, nici o lege neputând fi contradictorie cu Constituția .

Mai susține că judecătorii B. și C. precum și E. au încălcat normele prevăzute de C. proc. civ., în mod repetat cu rea voință și tocmai încălcarea normelor de drept material a fost dezbătută de instanța de fond iar a trece peste faptele grave reprezintă o încălcare a drepturilor sale constituționale.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data 07.10.2022 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, după respingerea excepției nulității recursului, pentru netimbrare, invocată de intimata – pârâtă C., în cadrul întâmpinării depusă la dosar, Înalta Curte, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut dosarul spre soluționare, în principal pe excepția nulității recursului, invocată de intimatele –pârâte Inspecția Judiciară și C. în cadrul întâmpinărilor, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în subsidiar, eventual, pe fondul cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimatele –pârâte Inspecția Judiciară și C., în cadrul întâmpinărilor depuse la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Prin cererea depusă pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 06.08.2021, sub nr. unic de dosar x/2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C., și Inspecția Judiciară, a formulat plângere împotriva judecătorului B. de la Tribunalul Brașov si a judecătorului C. de la Curtea de Apel Brașov.

Instanța de fond – în speță Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – soluționând excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtele Inspecția Judiciară și C., a reținut că reclamanta –contestatoare nu a făcut dovada formulării plângerii împotriva rezoluției de clasare adresată Inspectorului Șef, anterior sesizării instanței, astfel cum impun dispozițiile art. 45 indice 1 din Legea nr. 317/2004, modificată prin Legea nr. 234/2018, republicată și intrată în vigoare la data de 11 octombrie 2018 și, cum această procedură prealabilă are caracter obligatoriu, a admis excepția inadmisibilității și a respins contestația reclamantei, ca fiind inadmisibilă.

Împotriva hotărârii Curții de Apel București a declarat recurs reclamanta A. și, fără a încadra criticile sale în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la articolul 488 alin. (1) C. proc. civ., a susținut că i-au fost încălcate drepturile constituționale, invocând în continuare reaua credință a judecătorilor împotriva cărora a formulat plângerea adresată Inspecției Judiciare (judecător B. de la Tribunalul Brașov și C. de la Curtea de Apel Brașov), dar și a doamnei judecător E., de la Judecătoria Brașov, fără a formula nici o critică împotriva soluției date de instanță cu privire la excepția inadmisibilității contestației.

Examinând astfel cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reține astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca respectivele critici de nelegalitate să poată fi circumscrise motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale pretins încălcate, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, se constată că recurenta nu a încadrat recursul său în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege sus-menționate.

Astfel, se constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurenta nu a încadrat expres recursul său în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute expres si limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nici aspectele invocate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de textul de lege anterior menționat, partea exprimându-și nemultumirea cu privire la soluția de clasare dispusă de Inspecția Judiciară.

Ori, reține Înalta Curte că motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speța de față, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligația de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidența cel puțin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menționată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța de fond, recurenta neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, care sunt normele de drept încălcate sau aplicate greșit de instanța de fond și necombătând în vreun fel raționamentul și argumentele instanței de fond în ceea ce privește inadmisibilitatea contestației, motiv pentru care instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurenta - reclamantă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, admițând excepția nulității recursului, invocată de intimatele Inspecția Judiciară și C. în cadrul întâmpinărilor depuse la dosar, va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul formulat de reclamanta A..

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse și constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, constatând ca fiind întemeiată excepția nulității, invocată de intimatele Inspecția Judiciară și C., va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamanta A., făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 747/2022 din data de 13 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.