ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1060/2023

Ședința publică din data de 28 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.10.2020, reclamanta Compania Națională UNIFARM S.A. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună:

a) anularea încheierii nr. 35/05.10.2020 prin care s-a soluționat contestația administrativă împotriva Deciziei Curții de Conturi Departamentul V nr. 20/03.08.2020;

b) anularea în parte a Deciziei nr. 20/03.08.2020 emisă de către Departamentul V din cadrul Curții de Conturi a României, respectiv în privința măsurilor dispuse:

• la pct. I.2 – prima măsură și la pct. II.1 – primele două măsuri;

• la pct. I.3 – a doua măsură;

• la pct. II.2 – a patra măsură;

• anularea abaterilor reținute la punctele 2, 3 și 4 din Decizia nr. 20/03.08.2020;

c) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 781 din 19 mai 2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională Unifarm, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Compania Națională Unifarm S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recursul declarat este întemeiat pe dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 în cea ce privește solicitarea de casare și de rejudecare în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În subsidiar se solicită casarea și în baza art. 461 alin. 2 C. proc. civ. înlăturarea considerentelor arătate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.

Împotriva sentinței de fond prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei, aceasta a formulat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 6 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive contradictorii.

Față de acest motiv de recurs se solicită a se face aplicarea art. 461 alin. 2 din C. proc. civ. în sensul înlăturării considerentelor contradictorii, în cadrul analizei realizate de prima instanță în ceea ce privește abaterile contestate.

Astfel abaterea reținută de intimată a fost faptul că reclamanta a achiziționat de la intermediarii interni, iar nu de la producătorii interni la prețuri supra estimate și fără aprobările necesare, fapt ce a determinat efectuarea unor plăți nejustificate în sumă de 175.274.085 RON, reprezentând diferența dintre prețul de achiziție și prețul de intrare în țară declarat de furnizori.

Nemotivat în parte și contradictoriu pe de altă parte prima instanță a dat o interpretare eronată concluziilor Curții de Conturi cu privire la abaterile constatate.

Cu privire la prima abatere prima instanță a considerat că abaterea constă în fapt la achiziția la "suprapreț" și la faptul că reclamanta avea obligația respectării principiilor eficienței și eficacității.

Astfel, pe de o parte prima instanță reține că reclamanta nu avea nicio interdicție de a achiziționa de al intermediari, însă în egală măsură reține existența unui prejudiciu. Or, o condiție esențială a prejudiciului este existența unei fapte ilicite, pe care însă, instanța nu a reținut-o sub acest aspect, respectiv prin corelare cu calitatea de intermediari a furnizorilor.

Pe de altă parte, reținând considerente de nelegalitate ale deciziei de a achiziționa de la intermediari, instanța a apreciat că prejudiciul a fost corect calculat de Curtea de conturi prin raportarea la prețul declarat în vama de importatorii intermediari și de asemenea, că deși achiziția de la intermediari nu este o abatere, achiziția la un preț mai mare decât cel declarat la intrarea în țară este.

Cu privire la a doua abatere, respectiv lipsa aprobării prealabile a Adunării generale a acționarilor pentru toate achizițiile care depășesc pragul de 10% din valoarea activelor nete ale companiei, prima instanță a reținut contradictoriu că deși această obligație nu are temei legal, abaterea constă în faptul că nu au fost aprobate cheltuielile fără existența unor proceduri bugetare.

Se solicită înlăturarea acestor considerente contradictorii cu privire la analiza abaterilor reținute și analizate de prima instanță.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material în analiza legalității măsurilor contestate. În esență, se invocă faptul că aceste abateri nu pot fi reținute în sarcina reclamantei în principal pentru modul nelegal de evaluare a prejudiciului și în al doilea rând pentru lipsa culpei societății reclamante, care a fost delegată în perioada de verificare a pandemiei COVIT 19, să efectueze achizițiile specifice.

Se solicită în raport de acest motiv de casare admiterea recursului casarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea acțiunii și anularea ca nelegală a actelor emise de intimata-pârâtă.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invoca în principal nulitatea recursului și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Motivat, în ședința publică din 28.02.2023 Curtea a respins excepția nulității recursului.

Analizând recursul declarat, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente, ca nefondat în cauză ca nefiind îndeplinite condițiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488(]) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reține nemotivarea respectiv nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. sau existența unei motivări contradictorii de natură a nu susține soluția de respingere a acțiuni și de menținere a actelor contestate.

Curtea apreciază că în cauză sentința atacată este motivată și fapt și în drept cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. și cu respectarea dispozițiilor art. 22 alin. 2 C. proc. civ. pe rolul activ al judecătorului, fiind posibil a fi exercitat controlului de legalitate al instanței de recurs.

Nu poate fi reținută susținerea din cadrul acestui motiv de casare privind existența unor motive contractorii privind modul de calcul al prejudiciului cât și cu privire la existența abaterii.

Curtea apreciază că prima instanță a apreciat corect prejudiciul în raport de situația premisă în reținerea abaterii. Iar abaterea a constat în achiziționarea de echipament materiale semnate de la firme intermediare și nu direct de la producători la un preț mult supraevaluat fapt ce a determinat efectuarea unor costuri suplimentare. Iar considerentele instanței de fond nu pot fi apreciate ca fiind contradictorii de natură a mai susține soluția instanței.

Al doilea aspect față de care se invocă motivarea contradictorie privește neregula constând în faptul că achizițiile s-au efectuat fără aprobările necesare.

Acesta este apreciat ca nefondat de Curte. Aceasta deoarece în Decizia nr. 20/3.08.2020nu exista mențiuni cu privire la aspectele invocate, instanța de fond verificând necesitatea existenței aprobărilor strict cu privire la suma estimată de 175.274.085 RON.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. 12 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză prima instanță interpretând și aplicând corect normele de drept material în analiza legalității actelor contestate referitoare la legalitatea măsurilor de la pct. I.2 prima măsură pct. I.3 a doua măsură, pct. II 1, primele două măsuri și pct112 a patra măsură din Decizia nr. 20/3.08.2020.

În ceea ce privește măsura de la pct. 1.2 prima măsură și măsura de la pct. II.1 primele două măsuri, acestea au fost dispuse în baza constatărilor legate de achiziționarea de echipamente/materiale sanitare de la firme intermediare, deși entitatea deținea toate autorizațiile necesare în vederea realizării achizițiilor direct de la producătorii externi prin importul acestora și/sau de la producători interni, ceea ce a condus la plata unor prețuri de achiziție mai mari cu suma estimată de 175.274.085 RON. Suma a fost stabilită ca fiind diferența între prețul de intrare al produselor în vamă declarat de intermediari și prețul achitat de reclamantă.

Achiziționând de la firme intermediare și nu direct de la producători interni sau producători/furnizori externi, aceste echipamente/materiale sanitare au fost achiziționate de către C.N. Unifarra S.A. la prețuri supraestimate, fapt ce a determinat efectuarea de către companie a unor plăți nejustificate în valoare de 175.274.085 Iei - aproximativ 35,7 milioane Euro, reprezentând diferența dintre prețul de achiziție și prețul de intrare în țara declarat de furnizori.

În mod corect prima instanță a înlăturat apărarea recurentei cu privire la faptul că nu există o interdicție legală sau statutară de a achiziționa de la firme intermediare. Aceasta deoarece achiziționarea de materiale sanitare de la firme intermediare și nu direct de la producători a determinat efectuarea unor costuri de achiziție suplimentare. În acest mod nu au fost respectate principiile eficienței și eficacității, iar reclamanta nu a probat imposibilitatea obiectivă de a achiziționa direct de la producătorii interni sau externi echipamentele și materialele sanitare necesare specifice combaterii pandemiei cu coronavirus.

Cu privire la efectuarea achizițiilor în procent mai mare de 10% din cifra de afaceri prima instanță a analizat legalitatea măsurii dispuse sub toate aspectele privind aprobările specifice, constatând legalitatea măsurii de la pct. 11.1 chiar în condițiile în care a fost înlăturată susținerea referitor la obligativitatea aprobării AGA pentru efectuarea achizițiilor în procent de 10% din cifra de afaceri.

In ceea ce privește la măsura de la pct. 1.3 — a doua măsura, aceasta a fost dispusă în temeiul art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 pentru înlăturarea abaterilor financiar-contabile și se referă la respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește achiziționarea unor produse specifice din import sau de la producători interni, potrivit atribuțiilor companiei

Abaterea pentru care a fost dispusă măsura de la pct. 1.3 - a doua măsură se referă la faptul că C.N. Unifarm S.A. a încheiat în data de 06.05.2020 cu Ministerul Sănătății două contracte, Contractul de furnizare nr. x/06.05.2020, având ca obiect achiziția de mănuși chirurgicale (200.000 buc.), măști FFP2 (500.000 buc), combinezoane (25.000 buc), viziere de protecție (5.000 buc), ochelari de protecție (5.000 buc), alcool sanitar (39.4501) și substanțe dezinfectante (25.000 kg), și Contractul de furnizare nr. x/06.05.2020 având ca obiect achiziția a 1.200 cutii Hidroxiclorochină tablete și 1.600 cutii Lopinavirum și Ritonavirum.

În legătură și cu această abatere, prima instanță în mod corect a apreciat că reclamanta nu a respectat obligațiile prevăzute de O.U.G. nr. 109/2011 și de Legea nr. 500/2002 privind respectarea principiilor economicității și bunei gestiuni financiare. Aceste obligații presupunea ca reclamanta să realizeze achiziții/importuri direct de la producător, la prețuri mult mai mici decât cele la suprapreț cât s-a plătit prin achiziții prin intermediar.

In ceea ce privește măsura de la pct. EL2 - măsura 4, aceasta a fost dispusă ca urmare a faptului că în urma verificărilor achizițiilor efectuate s-a constatat că CN UNIFARM S.A.:

- a efectuat plăti duble prin achitarea unei sume nedatorate în valoare de 17.331.279 RON;

- a înregistrat nejustificat datorii suplimentare în valoare de 19.892.054 RON;

- a efectuat de plăți fără bază legală în valoare estimată de 107.309.943 RON.

Prin măsura de la pct. n.2 - măsura 4 s-a dispus în sarcina CN UNIFARM S.A. obligația de a analiza toate plățile efectuate fără aprobări legale și întreprinderea măsurilor care se impun, după caz.

În mod corect prima instanță a înlăturat apărările reclamantei privind imposibilitatea aducerii la îndeplinire pentru motivarea măsurilor dispuse.

Curtea de Conturi nu realizează un control exhaustiv al tuturor operațiunilor economico-financiar-contabile, ci eșantioane ale acestora, ceea ce face ca măsura 4 de Ia pct. II. 2 să apară temeinică și legală în contextul măsurii de Ia pct. 11,2 integrale.

În plus, entitatea verificată are obligația legala de a întreprinde toate măsurile necesare în vederea clarificării/remedierii abaterilor, și totodată, astfel cum este precizat în finalul Deciziei "Pe lângă măsurile prezentate mai sus, vă rugăm să dispuneți și orice alte măsuri pe care le considerați necesare pentru remedierea deficiențelor constatate de Curtea de Conturi în urma acțiunii de verificare, inclusiv implicarea compartimentului de audit intern în urmărirea modului de implementare a măsurilor dispuse prin decizie."

Prin raportare la probatoriul existent la dosarul cauzei, în mod corect instanța de fond că prin efectuarea plăților duble/în avans fără regularizate și fără livrarea produselor, CNUNIFAJRMSA a încălcat obligația de utilizare a creditelor bugetare aprobate cu o altă destinație, respectiv aceea de a se asigura achiziția și distribuția produselor, iar "lipsa aprobărilor legale " are în vedere tocmai situația constatată și sancționată ca atare prin raportul de control, neputându-se pretinde în mod valid ca măsura a fost dispusă în lipsa constatării unei abateri.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Națională Unifarm S.A. împotriva sentinței civile nr. 781 din 19 mai 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 februarie 2023.