ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 537/2022

Ședința publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 14 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori s-a admis în parte cererea formulată de condamnata A. - CNP x prin apărător de sesizare a Curții Constituționalitate.

În temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, în interpretarea deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii nr. 2/2012, publicate în Monitorul Oficial nr. 281/27.04.2012.

În temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnata A. - CNP x, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 162 și 163 din C. pen., respectiv art. 390 din C. proc. pen.

Pentru a pronunța soluția de respingere, prima instanță, cu privire la cererea formulată de condamnata A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 162 și 163 din C. pen., a apreciat că este inadmisibilă, de vreme ce în concret, criticile petentei se raportează doar la aceste prevederi, dar nu le vizează conținutul.

Cu privire la cererea formulată de condamnata A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 390 din C. proc. pen., aceasta a fost apreciată, ca inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluționarea cauzei. Demersul spontan al apărătorului cu referire la acest text legal a fost determinat de solicitarea instanței de a se depune de către apărătorul ales concluzii scrise cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, care să conțină motivarea solicitării.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 162 și 163 din C. pen. din cuprinsul încheierii din data de 14 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori a declarat recurs condamnata A..

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluționarea cauzei" se înțelege că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Înalta Curte reține că aceasta a fost condamnată prin sentința penală nr. 141/F/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1),(2),(3),(5) din C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) din C. pen. pentru o perioadă de 4 ani, și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1),(2),(3) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) din C. pen., s-a constatat că infracțiunile comise de inculpată sunt în concurs real, și în temeiul disp.art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate sus-menționate, în consecință fiind aplicată pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) din C. pen. pentru o perioadă de 4 ani, făcându-se aplicarea art. 71 rap.la art. 64 lit. a)-c) din C. pen., referitoare la pedepsele accesorii.

În temeiul disp.art. 11 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) din C. proc. pen. și art. 122 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., săvârșite de inculpata A. în dauna SC"B."SA Sucursala Bistrița și SC"C."SA (fostă, actualmente Banca Comercială "D."SA) (2 fapte), deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale.

În temeiul disp.art. 11 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. g) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap.la art. 215 alin. (1),(2),(3),(5) din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 33 lit. a) din C. pen., săvârșite de inculpata E., fără antecedente penale, deoarece a intervenit decesul inculpatei în cursul judecății (la 14 august 2010).

În temeiul disp.art. 348 din C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false, iar în temeiul art. 14,346 din C. proc. pen., art. 998 din C. civ., inculpata A. și F. (moștenitoarea inculpatei E.) au fost obligate în solidar la plata prejudiciului în sumă de 147268 RON în favoarea părții vătămate SC"B."SA Bistrița și la plata sumei de 21395,71 RON în favoarea părții vătămate Banca Comercială" D."SA Arad Sucursala Bistrița (fosta SC"C."SA), iar conform art. 7 și 21 din Legea nr. 26/90 s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare, la rămânerea ei definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud.

Apelul declarat împotriva sentinței menționate a fost respins prin decizia penală nr. 176/A/2011 a Curții de Apel Cluj, iar recursul declarat împotriva deciziei menționate a fost respins prin Decizia nr. 528/22.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A fost emis în consecință Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 175/2011 din 18.01.2011 și apoi Mandatul european de arestare nr. 175 E/2010/17.02.2011.

Ulterior, prin sentința penală nr. 88/CC/2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, a fost admisă contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de petenta A. și a fost aplicată acesteia pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, dispunându-se anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 175/2011 din 18.01.2011 și a Mandatului european de arestare nr. 175 E/2010/17.02.2011, emise în baza sentinței penale nr. 141/F/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Prin decizia penală nr. 117/2015 a Curții de Apel Cluj a fost desființată sentința penală nr. 88/CC/2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) din C. pen. pentru o perioadă de 4 ani, aplicată condamnatei A. prin sentința penală nr. 141/F/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în elementele ei componente și repuse pedepsele în individualitatea lor, astfel: 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) din C. pen. pentru o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1),(2),(3),(5) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1),(2),(3) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 6 alin. (1) din C. pen., a fost redusă pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1),(2),(3),(5) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., la maximul special de 5 ani închisoare, prevăzut de art. 244 alin. (1),(2) din C. pen. în vigoare, cu înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) din C. pen. pe o durată de 4 ani.

Au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare și 3 ani închisoare, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 1 an închisoare, conform art. 39 alin. (1) din C. pen., operație juridică efectuată în concordanță cu Decizia nr. 1/2014 a Î.C.C.J. privind dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 349 din 13 mai 2014, în final pedeapsa rezultantă fiind de 6 ani închisoare.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 175/2010 din 18 ianuarie 2011 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, corespunzător deciziei, și a fost respinsă cererea de revocare a mandatului european de arestare nr. 175/E/2010/17.02.2011, emise în baza sentinței penale nr. 141/F/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, motivat de faptul că retragerea mandatului european de arestare, conform art. 94 din Legea nr. 302/2004 republicată se solicită de către instanța emitentă, iar în faza de executare, conform art. 88 alin. (3) lit. c) din același act normativ, emiterea mandatului european de arestare se efectuează de către judecătorul desemnat de președintele instanței de executare, din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei închisorii în speță.

S-a reținut în acest context că judecătorul delegat cu executarea din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud, în baza deciziei, în prealabil va proceda la retragerea mandatului european de arestare nr. 175/E/2010/17.02.2011 și, în urma verificării condițiilor prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004 republicată va proceda la emiterea unui nou mandat european de arestare, ca urmare a emiterii unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, corespunzător deciziei pronunțate.

A fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 90/2015/19.08.2015 și apoi Mandatul european de arestare nr. 90/E/2014/25.09.2015, pe numele contestatoarei, fiind retras mandatul european de arestare emis inițial.

Înalta Curte constată că inițial condamnata A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 162 și 163 din C. pen. și art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în interpretarea dată prin decizia în recursul în interesul legii nr. 2/2012, iar prin încheierea atacată prima instanță a admis cererea și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, în interpretarea deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii nr. 2/2012, publicate în Monitorul Oficial nr. 281/27.04.2012.

Nemulțumirea condamnatei a fost apreciată de către Curtea de Apel ca raportându-se la faptul că prin Legea nr. 302/2004 se introduce un nou caz de întrerupere a cursului prescripției executării pedepsei, în afara celor consacrate de art. 163 din C. pen., respectiv începerea executării pedepsei, sustragerea de la executare sau săvârșirea din nou a unei infracțiuni.

Astfel că, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că doar art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în interpretarea dată prin decizia în Recursul în interesul legii nr. 2/2012, are legătură cu cauza dedusă judecății, în timp ce dispoziția criticată privind art. 162 și 163 din C. pen. nu ar avea o înrâurire asupra soluției ce s-ar da în cauză.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale art. 162 și art. 163 din C. pen. cuprinse în încheierea din data de 14 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale art. 162 și art. 163 din C. pen. cuprinse în încheierea din data de 14 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 septembrie 2022.