ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5285/2022

Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.12.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în temeiul art. 997 din C. proc. civ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța pe cale de ordonanță președințială să dispună obligarea pârâților să-i asigure, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal. De asemenea, în temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ., a solicitat ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 229 din 21 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății prin întâmpinare. A admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății și a obligat pârâții să asigure reclamantei medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) până la soluționarea dosarului de fond nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Recursurile exercitate în cauză. Împotriva sentinței nr. 229 din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recursuri pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. 3.1. În dezvoltarea recursului său recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a susținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând sub acest aspect, în primul rând, că înțelege să critice motivarea instanței de fond referitoare la respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește solicitarea intimatei-reclamante, învederând că cererea de ordonanță președințială a fost admisă cu eludarea cadrului legislativ aplicabil în speță reprezentat de: Legea nr. 95/2006, H.G. nr. 696/2021, Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 1068/627/2021, H.G. nr. 720/2008, OMS nr. 861/2014, O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 735/976/2018 privind modelul de contract, metodologia de negociere, încheiere și monitorizare a modului de implementare și derulare a contractelor de tip cost-volum/cost-volum-rezultat, Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 584/499/2021, H.G. nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, OMS nr. 1295/2015 privind autorizarea de fabricație a producătorilor, importatorilor de medicamente de uz uman, inclusiv cele pentru investigație clinică și a unităților de control independente și privind acordarea certificatului de bună practică de fabricație. Astfel, în contextul redării art. 2 alin. (5) și alin. (6), coroborat cu art. 10 alin. (3), precum și a art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, respectiv a normelor cuprinse la art. 6 alin. (2) din OMS nr. 861/2014 coroborat cu art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 734/2010 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale-instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătății, a solicitat să se constate că legitimarea procesuală pasivă în cauză nu-i aparține prin raportare la obiectul cauzei și atribuțiile acesteia expres prevăzute de art. 280 din Titlul VIII al Legii nr. 95/2006. Aceasta întrucât CNAS nu are atribuții stabilite cu privire la extinderea indicațiilor unui medicament existent în Lista de medicamente aprobată prin H.G. nr. 720/2008; nu intră în raporturi juridice cu persoanele asigurate, furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, deținătorii de autorizație de punere pe piață a medicamentelor; nu a stabilit raporturi juridice cu reclamanta, din care să poată izvorî drepturi ori obligații reciproce; nu are competența de a efectua plata către asigurați a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, medicamentelor și dispozitivelor medicale de care aceștia au beneficiat sau urmează să beneficieze. De asemenea, nu are competența și nici temeiul legal în baza căruia să poată proceda la decontarea contravalorii medicamentului Bevacizumabum (denumire comercială Avastin), întrucât acesta poate fi prescris pacienților cu "Astrocitom", conform prevederilor protocolului terapeutic aprobat prin Ordinul nr. 564/499/2021, și nici nu încheie cu furnizorul de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale al căror obiect să îl constituie decontarea contravalorii serviciilor medicale, medicamentelor și dispozitivelor medicale acordate asiguraților. Concluzionând, a arătat că, pentru a avea calitate procesuală pasivă, este necesar și suficient ca autoritatea publică respectivă să aibă competență, însă, în prezenta cauză, aceasta nu-i aparține atât timp cât nu are raporturi juridice cu asigurații sau cu furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, iar în sfera sa de competență nu intră nicio atribuție cu privire la extinderea indicațiilor unui medicament existent în Lista de medicamente aprobată prin H.G. nr. 720/2008, legiuitorul reglementând în mod expres la art. 2 și art. 3 din Anexa 1 la OMS nr. 861/2014 că aceste atribuții aparțin Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale. În ceea ce privește fondul ordonanței președințiale, recurenta-pârâtă a apreciat că în mod greșit a reținut instanța de fond că sunt întrunite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzute de art. 997 din C. proc. civ., întrucât nu există o aparență de drept în favoarea intimatei-reclamante. În acest sens a susținut că prim ainstanță a ignorat cadrul normativ invocat în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, reiterând susținerile formulate sub acest aspect în justificarea opiniei că în favoarea reclamantei nu există aparența de drept. A subliniat că medicamentul Avastin (DCI Bevacizumabum) se regăsește în H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, la poziția 42 din cadrul Secțiunii C2-DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc, "P3: Programul național de oncologie" și prezintă marcajul (****). În plus, tratamentul cu un atare medicament se efectuează pe baza protocoalelor terapeutice elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății. Pentru asigurarea și acordarea către intimata-reclamantă a medicamentului în litigiu ar fi trebuit ca acest medicament să aibă o indicație terapeutică autorizată prin decizie emisă de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, la solicitarea scrisă a deținătorului de autorizație de punere pe piață a medicamentului Bevacizumabum (denumire comercială Avastin) și ar fi trebuit să existe indicația terapeutică pentru tratamentul pacienților diagnosticați cu "Astrocitom" să fie inclusă în Protocolul prevăzut de Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 564/499/2021 În contextul evidențiat și având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1-3) din H.G. nr. 720/2008 și cele ale art. 4 din Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 564/499/2021, a considerat recurenta-pârâtă că instanța de fond a eludat prevederile legale aplicabile în cauză, întrucât indicația pentru care intimata-reclamantă a solicitat tratamentul cu Bevacizumabum (denumire comercială Avastin), pentru indicația "astrocitom", nu se regăsește în Protocolul terapeutic corespunzător administrării și monitorizării tratamentului cu DCI-ul menționat, rezultând astfel imposibilitatea legală de acordare a acestuia în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, în regim de compensare 100%. În plus, a susținut că nici în prospectul medicamentului Avastin nu se regăsește indicația de acordare a acestuia în diagnosticul de "astrocitom". Prin urmare, deși Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale este autoritatea națională care, la solicitarea deținătorului de autorizație de punere pe piață a medicamentelor, evaluează fiecare medicament pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea acestora în/din Lista de medicamente, iar metodologia de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista menționată, se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea ANMDMR, instanța de fond a apreciat în mod greșit că în favoarea intimatei-reclamante ar exista aparența de drept și, ca atare, că i se poate acorda medicamentul Avastin pentru afecțiunea "astrocitom", fără a avea în vedere că nu există temei legal în acest sens. Raportarea la un cadru general de reglementare nu se circumscrie unei corecte soluționări a cauzei atât timp cât există prevederi cu caracter special care se aplică cu prioritate, în acest sens arătând recurenta că normele de drept intern sunt de strictă interpretare, iar din moment ce un medicament nu se poate acorda potrivit legii, este evident că nicio instanță nu o poate face în mod legal și corect. În concluzie, câtă vreme medicamentul solicitat de intimata-reclamantă nu se regăsește în actul normativ de bază ce reprezintă fundamentul legal al acordării acestuia, pentru afecțiunea sa, acest lucru nu semnifică un refuz nejustificat al autorităților pârâte în sensul neacordării, nici măcar la nivel de aparență, ci, are la bază indicațiile terapeutice, reieșind în mod clar că nu există o aparență a dreptului reclamantei la asigurarea tratamentului în discuție. În plus, extinderea indicației terapeutice menționate nu a fost solicitată de către deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului în litigiu, conform dispozițiilor legale. Prin urmare, puterea judecătorească nu se poate substitui autorității legislative sau deținătorului de autorizație de punere pe piață a medicamentului în litigiu și nu poate obliga Casa Națională de Asigurări de Sănătate la acordarea medicamentului Avastin în condițiile dovedite și argumentate în care aceasta s-ar realiza în afara cadrului legal, cu încălcarea protocolului terapeutic privind prescrierea acestui medicament și cu încălcarea și nerespectarea protocolului RCP (rezumatul caracteristicilor produsului) emis de deținătorul autorizației de punere pe piață B.. Cu privire la neprejudecarea fondului, a susținut că prima instanță nu a avut în vedere că această cerință nu este îndeplinită în cauză, având în vedere că art. 997 și următoarele din C. proc. civ. recunosc judecătorului dreptul de a realiza un examen sumar al cauzei pentru a stabili de partea cui este aparența dreptului, însă nu se va putea pronunța asupra valabilității actelor depuse la dosarul cauzei. Prima instanță nu a avut în vedere că nu poate fi acceptată solicitarea reclamantei de acordare în mod provizoriu a medicamentului în litigiu, ca și măsură premergătoare operațiunii de decontare, întrucât analiza necesară în vederea soluționării cauzei presupune un probatoriu complex ce nu se poate administra decât în cadrul acțiunii de fond. Or, prin admiterea cererii de ordonanță președințială de către instanța de fond, s-a ajuns în situația recunoașterii dreptului reclamantului la un medicament care nu are autorizată indicația terapeutică la nivel european și național, respectiv indicația terapeutică de "Astrocitom", indicație ce nu este prevăzută în Protocolul obligatoriu de administrare a medicamentului Avastin, cuprins în Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 564/499/2021. Așadar, nu este îndeplinită în cauză cerința aparenței dreptului în favoarea intimatei-reclamante, aspect rezultat din faptul că nu sunt îndeplinite criteriile de includere în tratament prevăzute în Ordinul ministrului sănătății și președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021, și nici cerința neprejudecării fondului, întrucât nu poate fi acceptată o solicitare de asigurare a tratamentului solicitat de reclamantă în mod provizoriu, ca și măsură premergătoare operațiunii de decontare, atât timp cât cadrul normativ nu permite o asemenea soluție. 3.2. Recursul pârâtului Ministerul Sănătății a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. Cu privire la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a arătat că motivarea sentinței este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente în cauză, fără a aplica aceste prevederi, în mod concret, la situația de fapt, existând astfel o contradicție între textele de lege indicate și soluția dată. Astfel, a criticat soluția pronunțată cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, pe care a apreciat-o eronată în condițiile în care, față de obiectul cererii de ordonanță președințială care constă în obligarea pârâților la asigurarea către reclamantă a medicamentului Avastin, pe bază de presripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea fondului cauzei, a reținut incidența dispozițiilor art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, deși doar din perspectiva obiectului cererii putea fi analizată calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății. Așadar, ținând cont de faptul că obiectul prezentului dosar îl constituie acordarea (decontarea) fără contribuție personală a medicamentului Avastin pentru indicația "Astrocitom", Ministerul Sănătății nu are atribuții în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează și se finanțează programul național de oncologie, ca program național curativ, potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006 și H.G. nr. 144/2010 acesta neavând atribuții privind acordarea de medicamente, către pacienți, în regim de compensare 100%. Cât privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că soluția instanței de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, prima instanță analizând în mod eronat calitatea procesuală a Ministerului Sănătății raportat la obiectul cererii din dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Ploiești, prin care reclamanta a solicitat includerea în Listă a medicamentului Bevacizumab (Avastin), astfel că întreaga motivare a acesteia cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății prejudecă fondul, nefăcându-se nicio referire la calitatea Ministerului Sănătății de a deconta medicamentul solicitat. A învederat că Ministerul Sănătății, împreună cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, actualizează Lista în urma emiterii deciziei de includere în Listă de către Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, astfel încât Ministerul Sănătății nu poate decide cu privire la includerea/neincluderea unui medicament în Listă. Or, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive reținând că au atribuții cu privire la includerea în listă a medicamentului. Însă, obiectul prezentului dosar îl constituie acordarea medicamentului Avastin în regim de compensare 100% și nu includerea în listă, așa cum motivează instanța. În concluzie, în acțiunea având ca obiect ordonanță președințială pârâții nu au temei legal să finanțeze programele naționale curative din care face parte și programul național de boli oncologice, afecțiunea astrocitom de care suferă reclamanta fiind o boală oncologică. Ministerul Sănătății, alături de ANMDMR și Guvernul României sunt părți în procesul de evaluare și includere în Listă a unui medicament și au calitate procesuală pasivă numai în acțiunea de fond având ca obiect includerea în Listă a medicamentului, și nu în procesul de decontare a medicamentelor, care aparține Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Instanța de fond face confuzie între obligația de a acorda medicamente în regim de compensare 100% și obligația de includere în Listă, care sunt atribuții diferite și au titulari diferiți, ceea ce înseamnă că Ministerul Sănătății nu are atribuții cu privire la acordarea medicamentelor în regim de compensare 100%. Mai mult decât atât, motivarea instanței din considerente cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâților se referă la atribuțiile acestuia de includere în Listă a medicamentului, astfel încât prima instanță nu a avut argumente cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății în raport cu obiectul ordonanței președințiale. Astfel, relativ la capacitatea procesuală pasivă a pârâților, aceasta nu poate fi analizată decât în raport cu obiectul acțiunii privit în corelație cu capacitatea administrativă a acestora, respectiv atribuțiile legale în materie ale fiecărui pârât. Totodată, deși este adevărat că art. 241 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede dreptul asiguraților de a beneficia de medicamente cu sau fără contribuție personală, acest drept nu este absolut, fiind condiționat de existența unei prescripții medicale pentru medicamentul necesar, iar acest medicament trebuie să fie cuprins în lista de medicamente prevăzută la art. 242 din aceeași lege. Referitor la aparența de drept în favoarea reclamantei a susținut că în mod eronat instanța de fond nu a motivat aparența dreptului reclamantei de a beneficia de medicamentul Bevacizumab (Avastin) în regim de compensare 100%, rezumându-se să menționeze că este îndeplinită condiția aparenței dreptului în favoarea reclamantei având în vedere natura dreptului protejat, legislația incidentă și jurisprudența națională și europeană în materie. Așadar, raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială, reclamanta nu are în favoarea sa o aparență a dreptului, deoarece prin "pipăirea fondului" se constată că, la nivel de aparență, aceasta în calitate de asigurat nu are dreptul în temeiul legii de a beneficia de compensare 100% pentru medicamentul solicitat în acțiune, conform art. 231 și art. 232 din Legea nr. 95/2006. De asemenea, chiar dacă reclamanta nu a solicitat, în condițiile art. 997 din C. proc. civ., ca instanța de contencios administrativ să exercite la nivel de aparență și de urgență un control de legalitate cu privire la refuzul recurenților de a include pe Lista medicamentelor compensate integral a medicamentului în discuție, solicitarea acesteia reprezintă o prejudecare a fondului și o soluționare a dosarului de fond, în care s-a solicitat obligarea pârâților de a include pe Lista medicamentelor compensate a medicamentului Avastin, în regim de compensare 100%. A mai invocat recurentul art. 242 din Legea nr. 95/2006 conform căruia lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului, precum și cadrul normativ reprezentat de O.U.G. nr. 23/2014 pentru modificarea și completarea legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, și OMS nr. 861/2014 pentru aprobarea criteriilor și metodologiei de evaluare a tehnologiilor medicale, în susținerea opiniei că potrivit prospectului deținătorului de autorizație de punere pe piață a medicamentului Avastin, diagnosticul "Astrocitom" nu este prevăzut pentru tratamentul cu acest medicament. Cu privire la neprejudecarea fondului a arătat că, admițând cererea de ordonanță președințială și acordând reclamantei medicamentul Avastin în regim de compensare de 100 %, instanța de fond i-a recunoscut acesteia dreptul de a beneficia gratuit de medicamente, cu ignorarea cadrului legal referitor la asigurările de sănătate, încălcând astfel art. 6 și art. 7 din C. proc. civ. referitoare la un proces echitabil, ținând cont că la pronunțarea soluției a făcut abstracție de apărările părților și de legislația în vigoare aplicabilă în speță. Astfel, având în vedere că medicamentul Bevacizumabum nu se găsește în Lista de medicamente ce pot fi decontate în sistemul de asigurări de sănătate din România și nu are protocol terapeutic aprobat, utilizarea medicamentului în afecțiunea de care suferă reclamanta făcându-se off-label, adică este utilizat fără respectarea indicațiilor, în această situație medicii și pacienții, precum și instanța de judecată, își asumă riscul folosirii unui medicament în afara indicațiilor terapeutice aprobate la nivel național de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, iar la nivel european de Agenția Europeană a Medicamentului, în acest ultim caz utilizarea unui medicament off-label fiind reglementată la art. 73 ultimul alineat din Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului. Or, prin obligarea autorității administrative de către instanța de contencios administrativ, la finanțarea, în regim de compensare 100%, a unui medicament care a obținut aviz negativ de la Agenția Europeană a Medicamentului ECA/577647/2014 pentru extinderea indicațiilor terapeutice, încalcă normele de drept, iar finanțarea acestora duce la depășirea resurselor bugetare aprobate prin legea bugetului de stat potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțale publice, coroborate cu prevederile art. 52 și următoarele din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății referitoare la finanțarea programelor naționale de sănătate curative, fiind depășite astfel atribuțiile puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Așadar, nu se poate recunoaște pacienților un drept de a solicita autorităților publice de resort includerea unuia sau a mai multor medicamente indicate în lista celor compensate și nici emiterea unei decizii de includere sau neincludere în listă, acest din urmă drept fiind recunoscut de Directivă, astfel cum a fost transpus în legislația națională, în mod expres, doar deținătorului autorizației de punere pe piață a medicamentului, doar acesta având dreptul de a sesiza autoritatea cu o astfel de cerere, pacienții neintrând în sfera de aplicare a Directivei nr. 89/105/CEE. În final a formulat critici referitoare la greșita reține a incidenței Hotărârii Panaitescu împotriva României, din 10 aprilie 2019, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 2 din Convenție, sub aspect procedural, în cazul unui reclamant bolnav de cancer, căruia Statul român nu i-a decontat integral medicamentul Avastin, deoarece acesta nu era inclus în lista medicamentelor decontate, susținând sub acest aspect că această hotărâre nu este direct aplicabilă în cauză, deoarece există o diferență fundamentală între cele două acțiuni. În contextul invocării unei practici judiciare relevante în materie, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței de fond și rejudecarea cauzei în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială. 3.3. Recursul pârâtului Guvernul României a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerând acesta că, în mod eronat, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei față de Guvernul României, obligându-l să-i asigure medicamentul Bevacizumab (Avastin), eliberat pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Ploiești. În dezvoltare a susținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii administrative a Guvernului României referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Aceasta deoarece, în contextul legislativ incident în domeniu, care reglementează procedura elaborării, avizării și prezentării proiectelor de acte normative, pe care l-a expus în paginile 2-3 ale cererii de recurs, rezultă că actele respective se inițiază de autoritățile de specialitate, potrivit domeniului de activitate, în vederea adoptării sau aprobării de către Guvernul României. Prin urmare, este evident că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv. Concluzionând, a susținut că este lipsit de calitate procesuală pasivă, întrucât nu are atribuții și competențe în sensul solicitat de intimata-reclamantă, iar o eventuală soluție de admitere a acțiunii sub acest aspect este imposibil de valorificat atât timp cât, fiind o autoritate lipsită de calitate procesuală pasivă, nu poate asigura plata medicamentelor către reclamantă. 3.

Recursul pârâtei Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate a susținut, după o expunere a situației de fapt și a cadrului normativ incident, că a procedat la evaluarea unor medicamente pentru indicații off-label ale medicamentului Avastin (DCI Bevacizumabum), care nu se regăsesc în Rezumatul caracteristicilor produsului, ca urmare a unor hotărâri judecătorești rămase definitive, iar din rapoartele de evaluare și deciziile emise în baza acestora, a rezultat că nu pot fi îndeplinite condițiile prevăzute de Ordinul M.S. nr. 861/2014 pentru a se obține o decizie de includere condiționată în cazul indicațiilor terapeutice off-label. 3.4.1. În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, ANMDMR are calitate procesuală pasivă. Astfel, prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâților, inclusiv obligarea sa, să îi asigure, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) medicamentul Avastin, pentru indicația terapeutică astrocitom, și nu includerea acestui medicament în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate. Or, instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, precum și pentru modificarea unor acte normative, din care rezultă în mod evident că între atribuțiile ANMDMR nu se regăsește și aceea de a suporta plata contravalorii medicamentelor compensate, această atribuție revenind altor autorități ale statului, în speță Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Prin urmare, a încălcat art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) și i) și art. 13 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, ipotezele reglementate de lege referindu-se la fapte personale ale autorității/instituției publice chemate în judecată, care intră în sfera sa de competență, iar nu ca aceasta să garanteze înfăptuirea unui lucru de către o altă autoritate/instituție publică, respectiv de Casa Națională de Asigurări de Sănătate care, potrivit art. 56 lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, asigură finanțarea programelor naționale curative. De altfel, în raport cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și art. 4 alin. (5) pct. 6 din aceeași lege, precum și prin raportare la dreptul dedus judecății de către intimata-reclamantă, pârâtei ANMDMR îi sunt instituite în mod limitativ obligații doar în ceea ce privește implementarea mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale pentru medicamente privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea în/din Listă, mecanism ce înglobează atât criteriile de evaluare a tehnologiilor medicale, cât și metodologia de evaluare a tehnologiilor medicale și propunerea către Ministerul Sănătății a Listei, care se aprobă prin hotărâre de Guvern și nu prin compensarea medicamentelor. Totodată, având în vedere dispozițiile pct. II.3 din Metodologia de evaluare a tehnologiilor medicale privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, instanța judecătorească poate dispune printr-o hotărâre soluționarea unei cereri formulate de un petent, exclusiv pentru a include un medicament în Listă și nu pentru asigurarea tratamentului gratuit al unui asigurat. În consecință, instanța de contencios administrativ trebuia să analizeze excepția lipsei calității procesuale pasive din perspectiva modului de îndeplinire de către autoritățile convocate, a atribuțiilor și competențelor legale prevăzute de cadrul legal relevant, în speță raționamentul pentru fundamentarea excepției impunându-se să pornească de la petitul cererii introductive. Aceasta întrucât atribuțiile și competențele ANMDMR în domeniu se referă, în exclusivitate, la obligația de a evalua medicamentul propus analizei de către deținătorul autorizației de punere pe piață, din punctul de vedere al tehnologiilor medicale, în contextul OMS nr. 861/2014, aspect de natură a demonstra că în prezenta cauză calitatea sa procesuală pasivă nu este îndeplinită, atât timp cât nu are atribuții în gestionarea FNUASS, excedând cadrului său de organizare și funcționare. 3.4.2. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a susținut, în contextul evidențierii cadrului legislativ din care rezultă că nu are atribuții în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează și se finanțează programul național de oncologie, ca program național curativ și nici de acordare către pacienți de medicamente în regim de compensare 100%, că prima instanță nu a avut în vedere art. 6 alin. (2) și alin. (3) din OMS nr. 861/2014, în raport de obiectul concret al cererii de ordonanță președințială formulate de intimata-reclamantă. Prin urmare, este evident că nu are și nu poate avea atribuții în asigurarea tratamentului unui asigurat, ci, dimpotrivă, are atribuții în verificarea, omologarea, evaluarea în vederea includerii/neincluderii unui medicament în Lista medicamentelor compensate, la solicitarea deținătorului autorizației de punere pe piață a unui medicament, respectiv o persoană juridică, aceasta având contact direct cu asigurații și tratamentele acordate în funcție de maladia de care suferă, pentru indicațiile terapeutice din Rezumatul caracteristicilor produsului. 3.4.3. Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a susținut că instanța de fond a apreciat în mod eronat că este îndeplinită condiția de admisibilitate a ordonanței președianțiale prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la aparența de drept, în analiza existenței sau inexistenței acesteia instanța fiind obligată să verifice dacă medicamentul este inclus în Lista de decontare și dacă are protocol terapeutic aprobat, protocolul terapeutic fiind obligatoriu pentru medicii aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate. Or, raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială, intimata-reclamantă nu are în favoarea sa o aparență a dreptului, nu are dreptul de a beneficia de compensarea în proporție de 100% pentru achiziționarea medicamentului solicitat conform art. 231 și art. 232 din Legea nr. 95/2006, în calitate de asigurat, deoarece medicamentul nu figurează pe lista corespunzătoare medicamentelor compensate pentru indicația terapeutică astrocitom, de care poate beneficia aceasta în calitate de asigurat, neîndeplinind una dintre condițiile legale, respectiv nu există această indicație terapeutică în Rezumatul caracteristicilor produsului, utilizarea acestuia fiind, prin urmare, off-label. Cu privire la neprejudicierea fondului, a considerat că prin admiterea cererii de ordonanță președințială, instanța de fond a recunoscut intimatei-reclamante dreptul la un medicament care nu are indicația terapeutică în Rezumatul caracteristicilor produsului (care reprezintă o anexă la autorizația de punere pe piață) la nivel național și european. În plus, a arătat că soluția pronunțată nu corespunde realității de drept a speței, mai exact prevederilor OMS nr. 861/2014 care reglementează etapele procesului de evaluare de către ANMDMR a tehnologiilor medicale în vederea luării deciziei și propunerii Ministerului Sănătății de includere a unui medicament în Lista de medicamente compensate. De asemenea, a arătat că legislația națională nu permite în prezent rambursarea medicamentelor ale căror indicații terapeutice nu au fost aprobate național sau de către Agenția Europeană a Medicamentului, în speță medicamentul solicitat nefiind inclus în Lista medicamentelor compensate pentru indicația terapeutică astrocitom, astfel că nici instanța de judecată nu își poate asuma un asemenea risc, respectiv să dispună obligarea autorității pârâte să deconteze medicamentul Avastin pentru alte indicații terapeutice decât cele autorizate de lege, așa cum prevede legislația în vigoare. Or, pentru ca un medicament să poată fi inclus cu o extindere de indicație în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, acesta trebuie supus mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale de către deținătorul autorizației de punere pe piață sau reprezentantul legal al acestuia, în conformitate cu dispozițiile OMS nr. 861/2014. Prin urmare, în prezenta cauză nu se poate reține o pasivitate a ANMDMR, întrucât deținătorul autorizației de punere pe piață nu a depus o cerere de evaluare în condițiile Ordinului nr. 861/2014, iar produsul nu îndeplinește două dintre criteriile de evaluare, respectiv lipsa autorizației de punere pe piață pentru indicația astrocitom, care are drept consecință lipsa prețului aprobat de Ministerul Sănătății, și lipsa rapoartelor de evaluare a tehnologiilor medicale realizate de agențiile autorizate din Franța, Marea Britanie și Germania. 3.4.4. O altă critică ce a fost adusă de recurenta-pârâtă ANMDMR sentinței de fond constă în faptul că, prin admiterea cererii intimatei-reclamante astfel cum a fost formulată, prima instanță a depășit în mod evident competența conferită puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., devreme ce includerea medicamentelor în Lista medicamentelor compensate presupune în mod obligatoriu îndeplinirea procedurii admninistrative instituite prin OMS nr. 861/2014, în aplicarea art. 243 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. În continuare a susținut nelegalitatea hotărârii de fond și din perspectiva cadrului legislativ european și a jurisprudenței instanțelor europene în această materie, precum și a jurisprudenței naționale și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat. 4. Apărările formulate în cauză. Recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a formulat întâmpinare la recursurile promovate de Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României, prin intermediul căreia a arătat, în primul rând, că își menține apărările formulate prin cererea de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței de fond și rejudecarea cauzei cu consecința, în principal, a admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar, în subsidiar, a respingerii pe fond a cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată. Totodată, cât privește condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., a arătat că acestea nu sunt îndeplinite, întrucât intimata-reclamantă nu are în favoarea sa o aparență a dreptului, aceasta neavând cum să beneficieze de compensare 100% a medicamentului solicitat în petitul cererii de chemare în judecată, atât timp cât cadrul normativ prezentat în cererea de recurs nu permite o asemenea soluție. Intimata-reclamantă A. a depus la dosar, prin avocat ales, note scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâți, ca nefondate, conform argumentelor prezentate pe larg, și a jurisprudenței relevante în materie, astfel cum a fost invocată și precizată.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor. Analizând sentința de fond atacată în raport de motivele invocate de recurenții-pârâți prin cererile de recurs și de apărările invocate de intimata-reclamantă prin notele scrise formulate în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursurile pârâților sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, urmând a le analiza împreună și a răspunde criticilor identice prin argumente comune, în funcție de finalitatea lor concretă. În fapt, intimata-reclamantă A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale prevăzute de art. 997 C. proc. civ., în contextul diagnosticării sale din anul 2020 cu "astrocitom", a supunerii unei operații de îndepărtare a tumorii și a urmării unui tratament cu mai multe medicamente, printre care și Bevacizumab (denumire comercială Avastin), obligarea pârâților Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, să-i asigure, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Bevacizumab (Avastin), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal. De asemenea, în temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ., a solicitat ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. Prima instanță, reținând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege în cazul ordonanței președințiale și, în consecință, că este neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, a găsit întemeiate susținerile reclamantei, admițându-i acțiunea și obligând pârâții să-i asigure medicamentul solicitat, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal. 5.1. Sentința de fond a fost criticată de pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în primul rând, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., incident atunci când instanța, prin pronunțarea unei hotărâri, a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Sub acest aspect au arătat, în esență, că încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești s-a produs ca urmare a admiterii cererii intimatei-reclamante astfel cum a fost formulată, întrucât includerea medicamentelor în Lista medicamentelor compensate presupune, în mod obligatoriu, îndeplinirea procedurii administrative instituite prin OMS nr. 861/2014, prin care se face aplicabilitatea art. 243 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. Astfel, etapa de evaluare administrativ științifică a documentației medicamentului pentru care se solicită includerea în Lista medicamentelor compensate se realizează în condițiile prevăzute de art. 6 din ordinul menționat, este obligatorie, are caracter imperativ și, ca atare, nu se poate deroga de la aceasta. În lipsa acestei evaluări pe baza căreia să obțină punctajul corespunzător pentru includerea condiționată sau necondiționată, niciun medicament nu se poate califica pentru o eventuală includere în Listă. Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., întrucât motivul de casare referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera autorității legislative sau executive, situație care nu se regăsește însă în prezenta cauză. Recurenții au invocat, subsumat acestui caz de casare, argumente referitoare la încălcarea cadrului legislativ ce reglementează procedura de finanțare și decontare, în regim de compensare 100% a unui medicament, în speță a medicamentului Bevacizumab (Avastin), din perspectiva obligării lor directe ca urmare a cererii formulate de pacient, critici care nu se circumscriu însă motivului de casare invocat, urmând a fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitoare la interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept incidente. Aceasta întrucât depășirea atribuțiilor puterii judecătorești vizează nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor. Or, în cazul încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material, nu se aduc atingeri principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor sau interesului general, ci, sunt vizate vicii ale hotărârii atacate în privința normelor de drept material. Pe de altă parte, este de observat că recurenții menționați au făcut și susțineri din perspectiva solicitării părții de includere în Lista medicamentelor compensate a medicamentului Bevacizumab (Avastin), însă aceste argumente excedează cadrului procesual de față, întrucât prin cererea de ordonanță președințială reclamanta a solicitat doar obligarea pârâților să-i asigure, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului în discuție, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, și nu includerea acestui medicament în Lista medicamentelor compensate, pentru indicația "astrocitom". Pe cale de consecință, nu se poate reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sentința de fond atacată fiind la adăpost de orice critică formulată din această perspectivă. 5.2. Criticile de nelegalitate invocate de recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează, în opinia părții, încălcarea de către prima instanță a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii. Motivul de recurs invocat include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum si nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători, nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată, încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată, încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii si asupra fondului, încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților, lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia, respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Criticile recurentei circumscrise acestui motiv de casare vizează soluția de respingere pronunțată de instanța de fond cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, considerând că, în contextul normativ și factual evidențiate, instanța a apreciat în mod greșit că are calitate procesuală pasivă în speța dedusă judecății. În esență, a susținut că instanța nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției, precum și pentru modificarea unor acte normative, din care rezultă în mod evident că între atribuțiile sale nu se regăsește și aceea de a suporta plata contravalorii medicamentelor compensate, această atribuție revenind altor autorități ale statului, în speță Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Totodată, a arătat că potrivit art. 56 lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate asigură finanțarea programelor naționale curative, iar potrivit art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 720/2008, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, prescrierea, eliberarea și decontarea medicamentelor corespunzătoare denumirilor comune internaționale se realizează potrivit actului normativ și în baza protocoalelor terapeutice aprobate prin ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări Sociale. În plus, a apreciat că instanța de fond trebuia să pornească cu raționamentul pentru fundamentarea soluției asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, de la obiectul petitului cererii introductive, analizând speța din perspectiva modului de îndeplinire a atribuțiilor și competențelor legale prevăzute de cadrul legal relevant, de către autoritățile pârâte chemate în judecată. Or, așa cum au fost dezvoltate de parte susținerile din cererea de recurs formulată, acestea nu reprezintă critici ce pot fi subsumate cazului de casare indicat, ci, se circumscriu prevederilor pct. 8 al aceluiași articol 488 din C. proc. civ., respectiv cazului de casare care sancționează greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în speță, urmând a fi analizate din această perspectivă. Pe cale de consecință, Înalta Curte reține că nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte în sensul că prima instanță ar fi încălcat normele de procedură prin faptul că a apreciat că are calitate procesuală pasivă în cauză și, implicit, că excepția invocată este neîntemeiată, hotărârea de fond fiind pronunțată cu respectarea regulilor de procedură și a dispozițiilor legale incidente în cauză. De altfel, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu vizează situația în care instanța a apreciat fondate sau nefondate apărările sau criticile formulate de parte asupra problemelor ce au făcut obiectul dezbaterilor contradictorii. 5.3. Sentința de fond a fost criticată de pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Astfel, pârâtul Ministerul Sănătății a circumscris acestui caz de casare susținerea potrivit căreia motivarea sentinței este insuficientă, fiind întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente în cauză, fără a aplica aceste prevederi la situația de fapt concretă, apreciind astfel că există o contradicție între textele de lege indicate și soluția dată asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive. Pe de altă parte, și pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a clamat o presupusă contradictorialitate a motivării sentinței, considerând că există o contradicție între textele de lege indicate și soluția dată asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, invocând cadrul legal aplicabil în materie din care rezultă că nu are atribuții în asigurarea tratamentului unui asigurat. Examinarea considerentelor primei instanțe invalidează însă aceste susțineri. Dimpotrivă, Înalta Curte constată că, din analiza considerentelor hotărârii recurate, rezultă că motivarea primei instanțe răspunde argumentelor prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, ceea ce face ca respectivul motiv de casare să nu-și găsească incidența în cauză. Contrar afirmațiilor recur